KorAP: Find »[drukola/base=pace & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1491 1492 1493 ...1840 >

45,986 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361

dacă aș ține „pe linia dorită“ un „italian nedisciplinat“ căruia Îi e frică de mine. Lui Johnny Stomp Îi e frică de mine - a fost informatorul meu și-l cam bumbăceam. Știți că Dud e renumit pentru că ar face, chipurile, pace Între bande? Ei bine, acum două seri el, Carlisle și Breuning l-au prelucrat la Victory pe un tip numit Lamar Hinton În cadrul unei așa-zise misiuni a Brigăzii Anti-Mafia. Draci: Dudley l-a Întrebat numai și numai despre lucruri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
scenograful, e acasă, cu infirmierul lui. O fi și el poponar. Ce vreau eu... Exley, la fix: — Domnule sergent, cenzurează-ți limbajul și treci la obiect. Valburn fierbea. Billy D. simula plictisul. Dar ceva din ultimele propoziții nu-i dădea pace - Își plimba privirea de la polițistul bun la cel rău. — Treaba e că Sid Hudgens avea ceva de Împărțit cu cei de la Badge of Honor În perioada În care a fost ucis. Patchett este ucis cinci ani mai tîrziu, iar el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
facă așa ceva. — Nu Înțeleg ce spui, dar Îmi cer iertare. M-ai pus să-l spionez pe Raymond. Iar acum ai făcut asta. Ed se Îndreptă spre ea. Ea Îi dădu o palmă și apoi un pumn. — Lasă-ne În pace pe toți! Fisk o prinse și o duse afară. Blînd, fără să forțeze, cu glas duios. Ed porni pe coridor ca să cerceteze camerele. În camera de taină Valburn dădea jos fotografiile de pe perete. Ochii strălucitori, sticloși, vocea prea veselă. — Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928

lumii că trebuie să faci ceva. Dar în vreme ce leneșul rămâne indiferent față de această prejudecată și nu vrea să-și dovedească și să dovedească nimic, ratatul o preia și o face a lui. Și tocmai însușirea acestei prejudecăți nu-i dă pace. Amândoi, leneș și ratat, sânt condamnați de către ceilalți, dar numai ratatul preia, o dată cu prejudecata lumii, și condamnarea ei. Nedepășirea limitei interioare e însoțită în cazul lui de o mustrare permanentă - a lui și a celorlalți. A celorlalți: căci promisiunea (care

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
recunoaște absurdul conferirii libertății mă poate desigur absolvi de obligația de a da un răspuns, și astfel de a fi răspunzător. Și totuși, caracterul necesar al acestei conexiuni - între donație, donator și sensul donației - mi se impune, nu-mi dă pace și mă constrânge să mă gândesc la existența unui sens și la obligația de a furniza un răspuns. Dacă, în ciuda absenței unui contract și a ignoranței mele, se așteaptă de la mine un răspuns? Dacă, negîndindu-mă la acest răspuns și nefiind

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
de a mă ocupa de problematica istoric-filozofică. Cum e cu putință ceva nou este partea istorică a conceptelor deschise și a problemei lui întru!" Îl rog să-mi vorbească despre familia lui. "Boieri de rangul doi. Străbunicul înființase Alexandria după pacea de la Adrianopol. Bunicul și tata și-au crescut moșia (3 500 de pogoane) prin moșii luate în arendă. Totul s-a petrecut cu noi ca în Forsyte Saga. Povestea unei familii (11 frați) în care totul se deschide pentru a

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
poți scăpa, dar trupul trebuie îmblînzit plimbîndu-l. Toată medicina termină prin a-ți recomanda plimbarea. Știu un veterinar care, când se îmbolnăvea un cal, îl dădea la coardă. Fratele-porc, trupul, trebuie dat la coardă, dacă vrei să te lase în pace." La cină ne anunță că a terminat ultimul capitol al Maladiilor..., despre cele trei maladii ale spiritului românesc; la ceai, în cameră la Andrei, din nou proiecte despre Institutul de orientalistică. Rămân cu Andrei și facem un plan de lectură

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
îmi citisem Kant-ul, în gol însă, și în 1928, când m-am dus la cursul de estetică al lui Vianu, credeam că o să ne vorbească despre estetica transcendentală, a spațiului și timpului, din Kant. Celor care nu vă lasă în pace văzând că zăboviți și nu mai sînteți spectaculoși, trebuie să le explicați că nu mai aveți vanitate, ci orgoliu. Căsniciile nu trebuie să vă fie crispate. Dacă aveți neveste frumoase, este o barbarie să le confiscați total. Frumusețea trebuie să

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
orgoliu. Căsniciile nu trebuie să vă fie crispate. Dacă aveți neveste frumoase, este o barbarie să le confiscați total. Frumusețea trebuie să fie ca lumina, un bun care se distribuie fără să se împartă. Dacă nu vă lasă ele în pace, anexați-le la treaba voastră, dați-le să traducă, de pildă. Nu depinde decât de voi ca să fiți bine așezați în viață: în istorie, în familie, în cultură." Miercuri, 12 octombrie 1977 După masa de dimineață, înainte de plecare, urcăm la

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
a le justifica și a le face intuitive. Ce vreau să spun? Că există legături misterioase și imprevizibile între această lume a umbrelor, care este logica, și lumea reală. - Îți acord că atâta vreme cât logica este în mișcare trebuie lăsată în pace, pentru că nu știu ce va da în viitor. Pe de altă parte, este în ea un model de exactitate pe care oricine îl poate invidia dacă își propune să obțină nu adevăruri goale, ci adevăruri cu exactitate cu tot. Și tocmai aici

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
ale culturii, îți dai seama cât ridicol pot purta în ele viețile individuale judecate în micul lor context. Imaginați-vă cum arăta Leibniz obsedat o viață întreagă de ideea unei cruciade! În timp ce statele mari ale Europei știau, cu mult înaintea păcii de la Adrianopol, că Imperiul Otoman e sfârșit - "marele bolnav" i se spunea în Europa -, Leibniz visa cruciade! Gîndiți-vă și la Goethe, cu bâlbâielile lui lamentabile, care după ce îl admirase ani de zile pe Napoleon, făcând în fond figură de trădător

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
funcționează, devine pur și simplu inexistentă și că atâta vreme cât iluzia ne menține ferm pe tărâmul sănătății mentale, adevărurile pe care luciditatea ni le semnalează ar fi de tot ignorate. Numai că nefiind ignorate, nu înseamnă că ele nu ne dau pace. Dimpotrivă, ele stau undeva la periferia ființei noastre, într-o discreție cuviincioasă. Ca să le sesizăm, trebuie să tragem cu ochiul la ele, să ni le "aducem aminte", ceea ce înseamnă că îndeobște ele nu sânt acolo, "în minte", și că trebuie

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
mod direct, ceea ce are legătură cu mine, cu viața mea, sau ceea ce îmi provoacă o fericire intensă, făcîndu-mă să mă pierd în perfecțiunea altei lumi. Însă cărțile care pot să facă asta sânt extrem de rare: Maestrul și Margareta, Război și pace, Frații Kararnazov, Moartea lui Ivan Ilici ― atât e ceea ce-mi vine în prima clipă în minte. Cum de am ajuns aici? Cum de am pierdut total superstiția culturii? E oare vorba de o împuținare progresivă sau de o dorință

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
Jurnalului păltinișean care tocmai apăruse (din corespondența aceea s-a născut apoi Epistolarul), să citesc cărțile interzise în țară despre istoria sumbră a veacului și să mă gândesc la altfel de a scrie cartea despre limită, care nu-mi dădea pace, ca o promisiune neîmplinită. Mai târziu, când a apărut, purta în ea urma răzvrătirii mele de atunci: în nici o pagină a ei nu puteai afla un citat, un nume de autor sau de operă. Pe scurt, nici o referință culturală. Tonul

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
poate fi infirmată de toată mizeria unei țări comuniste și nici măcar de toată mizeria tuturor țărilor comuniste trecute, prezente și viitoare. Tot așa, adevărată în sine este și propoziția "tancurile sovietice au intrat în 1968 la Praga pentru a aduce pacea". Tot așa, în gura lui Radu Pantazi, secretar de partid al Academiei și director adjunct al Institutului de Filozofie, propoziția "Fratele Fiului risipitor este o creație a lui Noica și el nu există în Biblie" era o propoziție adevărată în

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
exista cu mult înainte ca noi să ne aflăm unul în fața altuia. Dar cum urma să arate un astfel de tată care ani de zile fusese relegat în idealitatea lui suspectă și impenetrabilă? Aceasta era întrebarea care nu-mi dădea pace. Tocmai pentru că până atunci nimic nu apucase să se înfiripe de la sine, puteam fi dintr-o dată oricum. Mă sculam în fiecare zi cu o altă imagine de mine, compunîndu-mă și recompunîndu-mă la nesfârșit în ipostaza mea de părinte: când tandru

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
este obiectiv posibil și cu cât oamenii nu au curajul să-l denunțe ca atare, să treacă dincolo de el și ― dincolo de mască ― să accepte și să proclame existența "anti-omului". 14 septembrie Ideea că specia umană trebuie regândită nu îmi dă pace. Umanismul este o invenție neotestamentară, secularizată în epoca modernă și folosită tacit ca metafizică pentru doctrina statului modern și a societăților democratice. Când se spune că umanismul a devenit religia societății moderne nu înseamnă că omul a luat locul lui

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
Simfoniile 2 și 3 ale lui Brahms. În două clipe apare la telefon. Vorbește precipitat: "Gabriel, nu se poate, te rog fii atent, e o grozăvie ce spui! Simfoniile lui Brahms... Imposibil! Sânt supreme..." ― "Virjil, intervine Monica. Lasă omul în pace! Nu i-au plăcut și gata!" ― " Nu se poate, doamnă!" se aude din colțul camerei, unde între timp "Virjil" și-a reluat locul. Nu se poate! Brahms..." ― "Virjil, ai uitat ce-a pățit biata japoneză, admiratoarea lui Cioran, cu Brahms

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
făcut cu laptop-ul, botezîndu-l scurt și denigrator "lefton", astă-seară, la telefon, Monica mă anunță că "prietenul dumitale, Virjil, a început să ia "zuluf"". Iată ce a ajuns antidepresivul meu preferat, Zoloft-ull încerc să redresez pronunția. Ia lasă-mă în pace, Gabriel, "Zoloft", "Zuluf", tot aia e! Unde mai pui că de când prietenul dumitale ia "zulufi", eu îmi pierd echilibrul." Mă răzbun scurt: "Monica, îi spun pe un ton îngrijorat, am uitat să vă spun că "Zuluful" are uneori efectul ăsta

Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423

mai neliniștit pe măsură ce vorbea. Și vorbea necontenit, repeta mereu povestea, schimba amănuntele de fiecare dată, de parcă n-ar mai fi vrut să se oprească, niciodată nu-l mai văzuse așa. Dădu fuga s-o cheme pe Nilda, cu care Încheiase pace definitiv, se iertaseră una pe alta metisele, ca În mitul grecesc, se Împăcaseră prin luptă, prin durere. Sălbatica sosi prefăcîndu-se calmă și gata să-și ajute colega, dar Vilma văzu că, după ce intrase ea În sufragerie, Julius vorbea și mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
din motive speciale: pentru mama maicii starețe, care era bolnavă În Missouri, pentru fundație, mai era una pentru nu-și mai aducea aminte ce, alta pentru sufletele care se chinuie În purgatoriu, gândul la sufletele din purgatoriu nu-i dădea pace. La sfîrșitul anului se făcea Împărțirea premiilor. Era cu adevărat frumos, fiindcă veneau toate mamele, cîțiva tați, surorile mai mari și mai mici, uneori chiar și bunicile. Juan Lucas nu s-a ivit niciodată În asemenea Împrejurări. Se Înțelegea cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
mare primejdie: primejdia păcatului! Să nu uitați asta! Să nu uitați niciodată! Niciodată!“ Începea să se Înfurie de una singură, fără ca nimeni să fi scos o vorbă. „Și băgați de seamă, cînd o veni ziua Împărtășaniei, ziua cea mare de pace și bucurie; să vă purtați cum se cuvine și să nu uitați ce aveți de făcut, ca niște neisprăviți ce sînteți. De aceea o să repetăm catehismul În fiecare zi; mai Întîi aici, la școală și pe urmă, cînd s-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Julius Îi spuse că Într-o bună zi copilașul ei ar fi putut să moară nebotezat și n-ar mai fi putut ajunge În rai. Celso și Daniel Încuviințară din cap și Arminda o țintui cu privirea: „Lasă-i În pace pe evangheliști, Îi spuse: botează-l În credința catolică“. Din cînd În cînd Julius uita complet de ei și se uita la scaunul gol al maică-sii, Încercînd să reconstituie scena de dimineață: nu putea fi altcineva decît Juan Lucas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Împrejurare nu era pentru el. Și apoi Începuseră să sosească de pretutindeni jucătorii de golf la un campionat internațional: trebuia să se ocupe de ei, să se antreneze fiindcă și el avea să concureze. Prin urmare, să-l lase În pace; să nu mai audă iar de prima Împărtășanie și alte asemenea ceremonii. Susan Însă a venit la Împărțirea premiilor și nu știa ce să spună și nici ce Înfățișare să adopte cînd se anunță că Julius ieșise primul din clasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
la o parte, că doar nu ești de sticlă. Grasule, spune-i metisului să-l scoată pe străin din bazin, spune-i tu, grasule, ca să poată intra În apă și fetele, că dacă nu, Îl scoatem noi... „Lăsați-l În pace ce aveți cu el, noi o să intrăm pe partea cealaltă“. Asta i-a pus gînd rău lui Pepe, alt grăsan și văd că-mi face ochi dulci și mie, hai mă, spune-i metisului... Străinul iese singur din bazin ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]