37,791 matches
-
1998-2001 OTGO a studiat pictura tradițională mongolă în Ulaanbaatar. După absolvire, a participat în calitate de pictor și restaurator la câteva vizite de studiu la situri istorice din Mongolia. A studiat diverse tehnici în temple buddhist-lamaiste, iconografia picturii în miniatură, precum și baza spirituală a acestora. Începând cu 2005 trăiește și activează în Berlin. În anii 2007-2010 a studiat la Universitatea de Artă din Berlin. Începând cu 2001 expune în diverse țări. O serie mare de lucrări create de OTGO se numește Thangka, acestea
Otgonbayar Ershuu () [Corola-website/Science/336440_a_337769]
-
sau zeități numite Alusi; Mmuo, care sunt spirite; și Uwa, lumea. [[Chukwu]] este zeitatea supremă în Odinani că el este creatorul, iar oamenii Igbo cred că toate lucrurile vin de la el și că totul pe pământ, [[răi]] și restul lumii spirituale se află sub controlul său. Studii lingvistice ale limbii igbo sugerează numele " Chukwu " este un compus al cuvintelor Igbo " Chi " (ființă spirituală) și " Ukwu " (mare în dimensiune). Fiecare individ se naște cu un ghid spiritual / înger păzitor sau principiu păzitor
Igbo (popor) () [Corola-website/Science/336414_a_337743]
-
oamenii Igbo cred că toate lucrurile vin de la el și că totul pe pământ, [[răi]] și restul lumii spirituale se află sub controlul său. Studii lingvistice ale limbii igbo sugerează numele " Chukwu " este un compus al cuvintelor Igbo " Chi " (ființă spirituală) și " Ukwu " (mare în dimensiune). Fiecare individ se naște cu un ghid spiritual / înger păzitor sau principiu păzitor, "Chi", unic pentru fiecare individ și soarta individului și destinul este determinat de Chi-ul lor. Astfel, igbo spun că frații pot veni
Igbo (popor) () [Corola-website/Science/336414_a_337743]
-
pământ, [[răi]] și restul lumii spirituale se află sub controlul său. Studii lingvistice ale limbii igbo sugerează numele " Chukwu " este un compus al cuvintelor Igbo " Chi " (ființă spirituală) și " Ukwu " (mare în dimensiune). Fiecare individ se naște cu un ghid spiritual / înger păzitor sau principiu păzitor, "Chi", unic pentru fiecare individ și soarta individului și destinul este determinat de Chi-ul lor. Astfel, igbo spun că frații pot veni din aceeași mama, dar nici doi oameni au aceleași Chi și, prin urmare
Igbo (popor) () [Corola-website/Science/336414_a_337743]
-
formă scurtă și incisivă, Slobodan Despot a publicat numeroase note și eseuri scurte cu diverse titluri, pe care le adună periodic în volum ("Balles perdues", "Despotica"). Din expedițiile și meditațiile sale alpine, a publicat în 2009 o carte de călătorii spirituale, "Valais mistique", care a avut parte de o primire călduroasă. Jean Raspail, în special, a realizat o recenzie entuziastă, care va apărea în prefața la cea de-a doua ediție. Prieten de mult timp al politicianului, poetului și scriitorului elvețian
Slobodan Despot () [Corola-website/Science/336496_a_337825]
-
la 8 martie 1948) este un rabin britanic, teolog și cercetător al filozofiei iudaice. Sacks a fost Șef Rabin al Congregațiilor Ebraice Unite din Commonwealthul britanic între anii 1991-2013, al șaselea în această funcție începând din anul 1845. Că pastor spiritual al lui United Synagogue, cea mai mare federație de comunități evreiești din Marea Britanie, el a fost practic Șef rabinul acestor comunități evreiești ortodoxe. Ca Șef rabin ortodox, Sacks a îndeplinit și funcția de Președinte (Av Beit Din) al Tribunalului religios
Jonathan Sacks () [Corola-website/Science/336515_a_337844]
-
tradiția iudaica arată că nu este nevoie să fii evreu ca să cunoști pe Dumnezeu sau adevărul sau să ajungi la mântuire. Așa cum implică diversitatea legăturilor prin acest legământ, sursele tradiționale iudaice neagă în mod clar monopolul unei credințe asupra adevărului spiritual. Sacks caracterizează pretențtiile monopoliste și simpliste asupra posesiei adevărului spiritual, drept imperialiste, păgâne și platoinice, și în nici un fel iudaice. Cartea s-a bucurat de aprecieri în lume, fiind onorată cu premiul Grawemeyer pentru religie pe anul 2004. Este doctor
Jonathan Sacks () [Corola-website/Science/336515_a_337844]
-
ca să cunoști pe Dumnezeu sau adevărul sau să ajungi la mântuire. Așa cum implică diversitatea legăturilor prin acest legământ, sursele tradiționale iudaice neagă în mod clar monopolul unei credințe asupra adevărului spiritual. Sacks caracterizează pretențtiile monopoliste și simpliste asupra posesiei adevărului spiritual, drept imperialiste, păgâne și platoinice, și în nici un fel iudaice. Cartea s-a bucurat de aprecieri în lume, fiind onorată cu premiul Grawemeyer pentru religie pe anul 2004. Este doctor honoris causa al Universităților Cambridge, Glasgow, Haifa, Middlesex, Yeshiva University
Jonathan Sacks () [Corola-website/Science/336515_a_337844]
-
locuia familia lui Balzac, ea l-a cunoscut pe tânărul Honoré, care a fost angajat pentru a da lecții fetelor din casă. Tânărul de 22 de ani s-a îndrăgostit de această femeie scundă de 1,55 m, brunetă, cochetă, spirituală și plină de viață și care era cu un an mai mare decât mama lui. El i-a trimis scrisori înflăcărate, ale căror ciorne s-au păstrat. Ea l-a respins inițial, afirmând că este prea tânăr, și i-a
Laure de Berny () [Corola-website/Science/336536_a_337865]
-
la numeroase reviste literare din țară. Optzecist născut în laboratoarele ‘Echinoxului' clujean, poetul debutează cu un discurs matur care își păstrează în bună măsură și astăzi forma și structura începutului. Viața fără nume, (1980), volumul de început, desțelenește o arie spirituală proprie, fără convulsii și experimente violente; dimpotrivă, printr-o stăpânire de sine și printr-o luciditate consecventă stării de grație pe care o consemnează, poetul ia pieptiș cărările vieții și ale destinului literar proiectând în albia anonimatului, motive și interogații
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
-lea. În 1182, Republica Venețiană a cumpărat insula și a stabilit aici o colonie de leproși (spital pentru persoanele cu lepră), deoarece era destul de departe de principalele insule care formează orașul Veneția. Ea a primit numele de la Sf. Lazăr, patronul spiritual al leproșilor. Ea a fost abandonată mai târziu și până la începutul secolului al XVIII-lea doar "ruine în dezagregare" au rămas în insulă. În 1700, un călugăr armeano-catolic Mekhitar de Sebastia s-a stabilit la Constantinopol. El s-a mutat
San Lazzaro degli Armeni () [Corola-website/Science/333514_a_334843]
-
cumnatul regelui. Ianai, însă, prefera tabăra rivală, a Saduceilor, pe care o conducea, de altfel, în virtutea funcției de mare preot. Despotismul regelui, războaiele lui neîncetate, privilegiile elitei din preajma sa, acumularea în mâinile sale a conducerii militare și a celei religioase - spirituale, poziția ostilă a regelui față de farisei și fata de Sanhedrin, i-a atras lui Ianai ura poporului. Displăcea și accentuarea elenizării păturii aristocrate, care în frunte cu regele, adoptase manierele, îmbrăcămintea, armele și tacticile militare, și tipicul ceremoniilor care erau
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
-lea, care a devenit mare preot și fiul cel tânăr, Iuda Aristobulos al II-lea care a preluat comanda armatei. Klausner a susținut că prin prosperitatea statului și cuceririle realizate, regele „profan” din Casa Hasmoneilor a adus, fără intenție, iudaismului spiritual, mai multe foloase decât cei mai evlavioși dintre conducătorii acestuia. „Poziția negativă față de acest rege din partea doctorilor timpurii și mai târzii ai religiei, dovedește,” spunea Klausner, „o lipsă de aprofundare în istoria acelor timpuri și tendințe de judecată teologică, care
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
în acomodarea atitudinii lor la pluralism și diversitate religioasă, subliniază faptul că această atitudine refractară se datorează cel puțin în parte fragilității acestor biserici după multe decenii de comunism și a lipsei lor de experiență în competiție pe o piața spirituală liberă. Același autor observă și faptul că teologia ortodoxă, așa cum e cazul și cu teologia celelorlalte mari biserici creștine, pune accentul pe libertatea și responsabilitatea individuală și egalitate, fapt care în mod logic sugerează o afinitate a acestei tradiții cu
Biserica Ortodoxă Română și drepturile omului () [Corola-website/Science/330479_a_331808]
-
în care biserica poate avansa în acomodarea pluralismului. Același autor subliniază și faptul notabil că experiența nord-americană demonstrează că bisericile ortodoxe, acolo unde acestea există de suficient de mult timp într-un context al unei vechi și competitive piețe a spiritualului, nu numai că se dovedesc deschise la pluralism și competiție, ci chiar și excelează în utilizarea libertății religioase și în munca lor misionară, atrăgând și convertind numeroși neortodocși.
Biserica Ortodoxă Română și drepturile omului () [Corola-website/Science/330479_a_331808]
-
că numai islamul a dat femeilor egalitatea adevărată . El a spus ca mai mult " dezvăluirile rochiei din Vest " le face pe femei mult mai sensibile la viol . Sushi Das Al Epocii a comentat că " Naik a lăudat superioritatea morală și spirituală a islamului și a satirizat alte credințe și Occidentul în general " . De asemenea, cuvintele folosite de Naik a " favorizat spiritul de separare și a consolidat prejudiciile " . În august 2006, vizita și conferința lui Naik în Cardiff au provocat controverse, atunci când
Zakir Naik () [Corola-website/Science/331085_a_332414]
-
-lea în Arabia și Persia ca reacție împotriva islamismului, cu caracter anticlerical și ascetic, constituie dimensiunea interioară a islamului, afirmată prin Profetul său, pentru a retrezi în conștiința oamenilor legătura primordială a acestora cu Divinitatea. Sufismul se concentrează pe progresul spiritual individual, având la bază relația maestru ("shaykh"/șeic)-discipol ("murid"'). În secolul al XX-lea, sufismul a devenit un punct focal al criticilor adepților islamului politic, dar și ale moderniștilor, principalele reproșuri ce i se aduceau fiind constituite de „mistificarea
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
i se aduceau fiind constituite de „mistificarea islamului” și influența șeicilor asupra discipolilor. În pofida acestor critici, o parte din ordinele sufite au supraviețuit și continuă să fie active în prezent. Sufismul a avut un impact important asupra ideilor și experienței spirituale ale lui Said Nursi, în centrul gândirii sale aflându-se credința, el acorda o importanță majoră întăririi credinței individuale ca etapă prioritară în renașterea credinței la nivelul societății. În pespectiva sa, acest obiectiv putea fi atins doar prin educație, care
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
formale. Dincolo de influența acestor maeștri Naqshbandia, Nursi îl admira de întemeietorul ordinului Qadiri, Abdulkadir Geylani (a trăit în secolul al XI-lea), cu care a avut o relație de tip "uveysi "(instruire fără contact fizic cu maestrul). În constituirea conștiinței spirituale a "noului Said" scrierile maeștrilor Naqshbandia au avut un rol important, deși gîndirea sa diferă semnificativ de tradiția acestui ordin. Spre exemplu, ordinele sufite subliniază cultivarea interioară a sinelui, în timp ce Nursi consideră de maximă importanță reconcilierea credinței cu rațiunea și
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
a rugăciunilor zilnice. Viziunea lui Nursi asupra sufismului este prezenta din șase perspective: epistemologică, ontologică, antropologică, psihologică, teleologică și metodologică, pentru a facilita înțelegerea acesteia. Din aceasă perspectivă, Nursi consideră ca fiind surse valide de cunoaștere, printre altele, revelația, inspirația spirituală, "sunna", cunoașterea derivată din inimă și stări spirituale și cunoașterea directă a lui Dumnezeu, "gnosisul". Revelația coranică ("wahy") și inspirația spirituală ("ilham") se află în strânsă conexiune (Godlas, 2008), deși există două diferențe majore între cele două: în primul rând
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
este prezenta din șase perspective: epistemologică, ontologică, antropologică, psihologică, teleologică și metodologică, pentru a facilita înțelegerea acesteia. Din aceasă perspectivă, Nursi consideră ca fiind surse valide de cunoaștere, printre altele, revelația, inspirația spirituală, "sunna", cunoașterea derivată din inimă și stări spirituale și cunoașterea directă a lui Dumnezeu, "gnosisul". Revelația coranică ("wahy") și inspirația spirituală ("ilham") se află în strânsă conexiune (Godlas, 2008), deși există două diferențe majore între cele două: în primul rând inspirația vine fără intermediar, în timp ce majoritatea revelațiilor este
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
a facilita înțelegerea acesteia. Din aceasă perspectivă, Nursi consideră ca fiind surse valide de cunoaștere, printre altele, revelația, inspirația spirituală, "sunna", cunoașterea derivată din inimă și stări spirituale și cunoașterea directă a lui Dumnezeu, "gnosisul". Revelația coranică ("wahy") și inspirația spirituală ("ilham") se află în strânsă conexiune (Godlas, 2008), deși există două diferențe majore între cele două: în primul rând inspirația vine fără intermediar, în timp ce majoritatea revelațiilor este adusă profeților cu ajutorul îngerilor, revelația având un stat mai înalt decât inspirația; în
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
căii pentru sufiți, iar descriindu-i semnificația afirmă că „urmarea practicilor profetului este cea mai importantă bază a căii sufite” (Nursi, "Mektubat", 2001, "Seventh Allusion"). În ceea ce privește cunoașterea, acesta face distincția între cea derivată din inimă ("kalbî") sau din alte stadii spirituale și cea survenită prin rațiune ("halî"), observând că, pentru unii dintre sufiți, exista un potențial conflict între cele două. Pentru Nursi, principalele surse ale gnosisului pe care Dumnezeu le prezintă umanității, dovezi ale unității și unicității lui Sale ("tawhid"), sunt
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
Nursi asupra sufismului, Godlas aduce în discuție mai multe stații ale conștiinței, printre care, dragostea, sinceritatea, predarea, fericirea și posibilitatea de a se baza pe Dumnezeu. În viziunea lui Nursi, dragostea este rezultatul cunoașterii divinității, putând fi considerată catalizatorul transformării spirituale, dar și modalitatea prin care oricine poate fi învăluit de dragostea adevărată și de Dumnezeu. Așadar, dragostea, ca stadiul al conștiinței, poate avea atât consecințe negative, cât și pozitive. Confrom lui Burckhardt, este o trăsătură caracteristică a sufismului faptul că
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
de-al treilea scop, Nursi subliniază că o parte dintre adepții ordinelor sufite pierd din vedere faptul că Dumnezeu nu îi va răsplăti pe oameni pe pămân, de aceea unul dintre scopurile principale ale vieții ar trebui sa devină recompensele spirituale. În final, cel de-al patrulea scop este împărtășit atât de sufiți, cât și de Nursi, a fi cu adevărat servitorul și prietenul lui Dumnezeu este sinonim cu a fi o ființă cu adevărat perfectă ("insan-i kamil"), un adevărat musulman
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]