38,436 matches
-
Într-o ultimă discuție cu Siona și Duncan, Leto dezvăluie că Siona este încununarea Potecii de Aur, un om ascuns complet viziunilor preștiente. El explică faptul că omenirea a fost astfel eliberată de sub dominația oracolelor, putând să se împrăștie prin univers, fără a mai putea fi vreodată dominată complet. După ce dezvăluie locația rezervelor sale de mirodenie, Leto moare, lăsându-i pe Duncan și Siona să facă față misiunii de conducere a imperiului. În "Împăratul-Zeu al Dunei", Frank Herbert analizează tiparul ciclic
Împăratul-zeu al Dunei () [Corola-website/Science/322420_a_323749]
-
Protector (1973) (titlu original "Protector") este un roman science fiction scris de Larry Niven, a cărui acțiune se petrece în universul Spațiului Cunoscut. În 1974, romanul a fost nominalizat atât la premiul Hugo, cât și la premiul Locus. Opera aduce în prim plan o specie numită "Pak", introdusă pentru prima dată în povestirea "Pak Protectors". Prima jumătate a romanului se intitulează
Protector (roman) () [Corola-website/Science/322442_a_323771]
-
se aplică un tratament simptomatic (tratarea aritmiilor, tahicardiei, hipertensiunii, hipertermiei, grețurilor și vărsăturilor...) și consult psihiatric. Bibliografie : 1. Shannon, J. (2010), Drug Abuse Sourcebook, 3rd edition, Omnigraphics Inc, Detroit, pag. 139, 193-201. 2. Stancu, E. (2002), Tratat de criminalistică, Editura Universul Juridic, București, pag. 623. 3. Pellerin, C. (1998), Trips : How Hallucinogens Work in Your Brain, First Edition, Seven Stories Press, London, pag. 106. 4. Dascălu, I. (2009), Criminalitatea organizată. Tratat de teorie și practică judiciară, vol I, Editura Sitech, Craiova
Intoxicație cu LSD () [Corola-website/Science/322461_a_323790]
-
sfârșit odată cu asasinarea sa, iar omenirea se află pe Poteca de Aur, planul lui Leto de a salva omenirea de la distrugere. Distrugând aspirațiile omenirii timp de peste trei mii de ani, Leto a dat naștere Dispersiei, o răspândire a omenirii în univers, produsă după moartea sa. Acum, unii dintre cei plecați se întorc, dornici de cuceriri. Doar Comunitatea Surorilor Bene Gesserit percepe Poteca de Aur și se află în fața unei alegeri: să-și păstreze rolul tradițional de manipulatoare din umbră, detensionând și
Ereticii Dunei () [Corola-website/Science/322466_a_323795]
-
de ventilație și construcții”. Kjell Åkesson, anterior Director executiv la Bilia, cu experiență îndelungată în industria suedeză și mondială, a preluat foarte ferm frâiele companiei, în calitate de Președinte și Director executiv. Imediat, Kjell Åkesson a reunit 70 de manageri din tot universul Lindab și a lansat noul program de profitabilitate „Umplerea golurilor”, pentru a recupera pierderile de volum și profitabilitate. În apropierea orașului Praga, în Cehia, s-a construit cea mai mare unitate de producție din Europa Centrală, care a reunit treptat
Istoricul companiei Lindab () [Corola-website/Science/322445_a_323774]
-
a lumii pozitive, care este exprimată în unele fotografii intime. Este o artistă a cărei opere impresionează, reprezentând o lume de dependenți de travestiți din lumea spectacolului, de femei bătute, dar și fotografii pline de iubire, umane, în care valorile universului sunt prezente, înfățișează viață așa cum este câteodată, deprimanta și tragică. Se vede întregul sau anturaj trecând prin viață: bătrânețea, dragostea, moartea, copilăria se succed la câteva secunde de la o imagine la cea succesiva. Acest grup de persoane apropiate ei dintre
Nan Goldin () [Corola-website/Science/322516_a_323845]
-
Franța, Canada, Egipt, Austria, Ungaria, Finlanda, Iugoslavia și Brazilia. Ca scriitor, a publicat șase volume de povestiri, "Un zeu aproape muritor", (Dacia, Cluj, 1982), "Istorii pe care n-am să le scriu" ,(Alfa, București, 1998), "Scene intime. Scene de masă", (Univers enciclopedic, București, 2001), "Omphalos", (Idea, Cluj, 2001), "Autoportret cu himere", (Alfa, București, 2001), "Spune Scardanelli", (Idea, Cluj, 2001), o carte de aforisme, "Exorcisme", (Apostrof, Cluj, 1996), un studiu pe tema puterii în opera lui Shakespeare, "Cercul de aur", (Meridiane, București
Mihai Măniuțiu () [Corola-website/Science/316834_a_318163]
-
destinului artei în viața spirituală a unei comunități, așa cum a configurat-o în ani de strădanii mai mult sau mai puțin solitare artistul și prozeliții săi, pictura lui Marian Zidaru ne dezvăluie o altă latură a virtuozității sale plastice. Un univers al reprezentărilor simbolice, extrase din mediul domestic proxim, dar aureolate de o prețioasă încărcătură simbolică, pe care doar singularitatea și perfecțiunea formei cuprinsă în suprafața austeră a fiecărui tablou o consacră în ordinea, nu neapărat voită de artist, a unei
Marian Zidaru () [Corola-website/Science/316848_a_318177]
-
un idealism, ci de a constitui o filosofie punând ființă înaintea cunoașterii. La Lavelle, ființa este "„obiect universal”" (nu trebuie să înțelegem aici termenul de "„obiect”" în sensul de "„lucru”"), adică, primar, univoc, si, prezent întreg, în toate punctele din univers. Această teza a univocității ontice, depășind distincția clasică dintre subiect și obiect, este susținută prin afirmația că ființă este sacra, fixând, astfel, de la început, subiectul în raport cu totalitatea universului: Acest principiu interior este actul conștiinței, operație prin care individul își dăruiește
Louis Lavelle () [Corola-website/Science/316847_a_318176]
-
de "„lucru”"), adică, primar, univoc, si, prezent întreg, în toate punctele din univers. Această teza a univocității ontice, depășind distincția clasică dintre subiect și obiect, este susținută prin afirmația că ființă este sacra, fixând, astfel, de la început, subiectul în raport cu totalitatea universului: Acest principiu interior este actul conștiinței, operație prin care individul își dăruiește ființă lui însăși, printr-un act personal prin care se figurează că ființă, o dată unit și distinct de ființă pură. Suntem legați prin "participare", care este o temă
Louis Lavelle () [Corola-website/Science/316847_a_318176]
-
calculată folosind teoria relativității generale. Două formule importante pentru cazuri speciale sunt așa-numita formulă a deplasării spre roșu gravitaționale, care se aplică oricărui câmp gravitațional staționar (adică invariant în timp), și formula deplasării spre roșu cosmologice care se aplică universului în expansiune din cosmologia Big Bang. Deplasările spre roșu relativiste, gravitaționale și cosmologice pot fi înțelese din perspectiva legilor transformării sistemelor de referință. Există și alte procese fizice ce pot conduce la modificarea frecvenței radiației electromagnetice și care nu sunt
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
că sunt de fapt galaxii) și distanța până la ele cu formularea legii care îi poartă numele. Aceste observații, coroborate cu lucrările lui Alexander Friedman din 1922 în care a calculat celebrele sale ecuații, sunt astăzi considerate dovezi puternice ale expansiunii universului și ale teoriei Big Bang. Spectrul luminii care provine dintr-o singură sursă se poate măsura. Pentru a determina deplasarea spre roșu, se identifică în spectru caracteristici cum ar fi liniile spectrale, linii de emisie, sau de absorbție sau alte
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
că fotonii își măresc lungimea de undă și deci se deplasează spre roșu din cauză că spațiul prin care se propagă ei se dilată (extinde). Consecințele observabile ale acestui efect pot fi calculate folosind ecuațiile din teoria relativității generale care descriu un univers omogen și izotrop. Pentru calculul efectului de deplasare spre roșu, se folosește ecuația geodezicii pentru o undă de lumină plană, adică unde Pentru un observator ce privește frontul unei unde luminoase la o poziție formula 9 și la un moment de
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
undei) factorul de scală este în esență o constantă (formula 17 la momentul prezent și formula 18 pentru momentul din trecut). De aici ceea ce se poate scrie sub forma: Folosind definiția deplasării spre roșu dată mai sus, se obține ecuația Într-un univers în expansiune, cum este cel în care existăm, factorul de scalare este monoton crescător în timp, și deci, z este pozitiv, iar galaxiile îndepărtate apar deplasate spre roșu. Acest tip de deplasare spre roșu se numește "deplasare cosmologică spre roșu
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
cel în care existăm, factorul de scalare este monoton crescător în timp, și deci, z este pozitiv, iar galaxiile îndepărtate apar deplasate spre roșu. Acest tip de deplasare spre roșu se numește "deplasare cosmologică spre roșu" sau "deplasare Hubble". Dacă universul s-ar fi contractat în loc să se extindă, am vedea galaxiile îndepărtate deplasate spre albastru cu o cantitate proporțională cu distanța până la ele. Aceste galaxii nu se îndepărtează doar ca viteză fizică; mai mult, spațiul dintre ele se lărgește, ceea ce explică
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
efectele expansiunii spațiu-timpului sunt minime și deplasările cosmologice spre roșu pot fi dominate de alte deplasări Doppler și deplasări spre albastru adiționale cauzate de mișcările relative stranii ale galaxiilor. Diferența dintre viteza fizică și expansiunea spațiului se poate ilustra cu ajutorul universului modelat de o folie cauciuc, o analogie cosmologică adesea utilizată pentru a descrie expansiunea spațiului. Dacă două obiecte sunt reprezentate de niște bile metalice și spațiu-timpul de o suprafață de cauciuc, efectul Doppler este cauzat de mișcarea bilelor pe suprafață
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
întinsă. (Evident, modelul prezintă probleme dimensionale, deoarece bilele trebuie să fie "în" suprafața de cauciuc, iar deplasarea cosmologică produce viteze mai mari decât produce efectul Doppler dacă distanța între două obiecte este suficient de mare.) Utilizând un model al expansiunii universului, deplasarea spre roșu poate fi legată de vârsta unui obiect observat, așa-numita "relație timp cosmic-deplasare spre roșu". Se notează raportul de densitate ca Ω: unde ρ este densitatea critică a materiei pentru care universul trece de la starea de expansiune
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
Utilizând un model al expansiunii universului, deplasarea spre roșu poate fi legată de vârsta unui obiect observat, așa-numita "relație timp cosmic-deplasare spre roșu". Se notează raportul de densitate ca Ω: unde ρ este densitatea critică a materiei pentru care universul trece de la starea de expansiune la aceea de contracție (colaps). Această densitate este aproximativ de trei atomi de hidrogen pe mia de litri de spațiu. La deplasări spre roșu mari, rezultă: unde "H" = astăzi constanta Hubble, și "z" = deplasarea spre
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
hidrogen pe mia de litri de spațiu. La deplasări spre roșu mari, rezultă: unde "H" = astăzi constanta Hubble, și "z" = deplasarea spre roșu. Deplasarea spre roșu a galaxiilor include atât o componentă legată de viteza de îndepărtare provenită din expansiunea universului, cât și o componentă legată de deplasarea Doppler. Deplasarea spre roșu cauzată de expansiunea universului depinde de viteza de îndepărtare într-o manieră determinată de modelul cosmologic ales pentru a descrie expansiunea universului, ceea ce diferă foarte mult de felul în
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
astăzi constanta Hubble, și "z" = deplasarea spre roșu. Deplasarea spre roșu a galaxiilor include atât o componentă legată de viteza de îndepărtare provenită din expansiunea universului, cât și o componentă legată de deplasarea Doppler. Deplasarea spre roșu cauzată de expansiunea universului depinde de viteza de îndepărtare într-o manieră determinată de modelul cosmologic ales pentru a descrie expansiunea universului, ceea ce diferă foarte mult de felul în care deplasarea Doppler depinde de viteza locală. Descriind originea deplasării spre roșu în expansiunea cosmologică
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
de viteza de îndepărtare provenită din expansiunea universului, cât și o componentă legată de deplasarea Doppler. Deplasarea spre roșu cauzată de expansiunea universului depinde de viteza de îndepărtare într-o manieră determinată de modelul cosmologic ales pentru a descrie expansiunea universului, ceea ce diferă foarte mult de felul în care deplasarea Doppler depinde de viteza locală. Descriind originea deplasării spre roșu în expansiunea cosmologică, Harrison spune: „Lumina pleacă de la o galaxie aflată în repaus în regiunea sa de spațiu, și este în
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
mai mari distanțe în spațiu și celui mai îndepărtat moment de timp de emisie, este cel al radiației cosmice de fundal; valoarea numerică a deplasării sale spre roșu este de aproximativ "z" = 1089 ("z" = 0 corespunde prezentului), și arată starea Universului cu aproximativ 13,7 miliarde de ani în urmă, la 379.000 de ani după primele momente ale Big Bangului. Centrele luminoase și punctiforme ale quasarilor au fost primele obiecte cu deplasare mare spre roșu (formula 23) descoperite înainte ca îmbunătățirea
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
uneori convertită în practică într-o distanță brută folosind legea lui Hubble. Interacțiunile gravitaționale ale galaxiilor și clusterelor determină o împrăștiere semnificativă a punctelor de pe diagrama lui Hubble. Vitezele galaxiilor se suprapun peste o urmă a masei obiectelor virializate din univers. Acest efect conduce la fenomene cum ar fi deplasarea spre albastru a galaxiilor apropiate (cum ar fi galaxia Andromeda) în căderea spre un baricentru comun, și șabloane de deplasări spre roșu ale unor clustere ce prezintă efectul Degetele lui Dumnezeu
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
dintre masa unei galaxii exprimată în mase solare și luminozitatea sa în luminozități solare), un instrument important de măsurare a materiei întunecate. Relația liniară a legii lui Hubble între distanță și deplasarea spre roșu presupune că viteza de expansiune a universului ar fi constantă. Când universul era mult mai tânăr, însă, viteza de expansiune, și astfel și „constanta” lui Hubble, erau mai mari decât astăzi. Atunci, pentru galaxiile îndepărtate, a căror lumină călătorește spre noi de mult mai mult timp, aproximarea
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
în mase solare și luminozitatea sa în luminozități solare), un instrument important de măsurare a materiei întunecate. Relația liniară a legii lui Hubble între distanță și deplasarea spre roșu presupune că viteza de expansiune a universului ar fi constantă. Când universul era mult mai tânăr, însă, viteza de expansiune, și astfel și „constanta” lui Hubble, erau mai mari decât astăzi. Atunci, pentru galaxiile îndepărtate, a căror lumină călătorește spre noi de mult mai mult timp, aproximarea vitezei constante de expansiune dă
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]