38,100 matches
-
Mustafa Kemal . Renunțarea la alfabetul arab a fost justificată prin incompatibilitatea cu fonologia turcă, care avea nevoie de un set de simboluri care să permită reprezentarea sus-numitelor sunete.. Alfabetul otoman persano-arab era abjad (sistem în care sunt reprezentate doar consoanele, cititorul trebuind să aprecieze care sunt vocalele potrivite), fiind prea ambiguu pentru limba turcă, deoarece vocalele sunt mult mai importante pentru aceasta decât pentru limba arabă. Unul dintre exemplele cel mai cunoscute ale problemelor pe care le putea genera alfabetul arab
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
se apropie de cele din literatura fantasy, cu Argilienii care amintesc de pitici și Fiia de elfi, mai ales în modul de a vorbi. În plus, romanul este considerat un fantasy mascat în care creaturile legendare sunt asociate ușor de către cititor unor ființe dintr-o lume viitoare. Robert Silverberg a descris romanul ca fiind „o operă spațială de calitate, un divertisment adevărat... scurtă, cu un ritm vioi, inventivă și literară”. "Lumea lui Rocannon" a fost publicată inițial fără introducere, Le Guin
Lumea lui Rocannon () [Corola-website/Science/321421_a_322750]
-
nu a durat patru secole, sau că a afectat spiritul societății în locul progresului tehnologic). Firește că Asimov, care era interesat de istoria științei, era conștient de aceste puncte slabe necesare în desfășurarea acțiunii. Răsturnarea de situație din final îi semnalează cititorului ceea ce fusese ascuns - anume faptul că viitorul creat de Harlan și Noÿs corespunde viitorului cititorului și că ' Eternitatea' reprezenta o fundătură. Modul în care se încheie romanul îi dă noi asigurări cititorului în legătură cu viitorul care va exista: "Sfârșitul eternității" sugerează
Sfârșitul eternității () [Corola-website/Science/321432_a_322761]
-
că Asimov, care era interesat de istoria științei, era conștient de aceste puncte slabe necesare în desfășurarea acțiunii. Răsturnarea de situație din final îi semnalează cititorului ceea ce fusese ascuns - anume faptul că viitorul creat de Harlan și Noÿs corespunde viitorului cititorului și că ' Eternitatea' reprezenta o fundătură. Modul în care se încheie romanul îi dă noi asigurări cititorului în legătură cu viitorul care va exista: "Sfârșitul eternității" sugerează că noua realitate este cea care conduce la Imperiul Galactic, dar nu confirmă acest lucru
Sfârșitul eternității () [Corola-website/Science/321432_a_322761]
-
acțiunii. Răsturnarea de situație din final îi semnalează cititorului ceea ce fusese ascuns - anume faptul că viitorul creat de Harlan și Noÿs corespunde viitorului cititorului și că ' Eternitatea' reprezenta o fundătură. Modul în care se încheie romanul îi dă noi asigurări cititorului în legătură cu viitorul care va exista: "Sfârșitul eternității" sugerează că noua realitate este cea care conduce la Imperiul Galactic, dar nu confirmă acest lucru. Mecanismul călătoriei temporale nu pare a fi același cu cel din O piatră pe cer, dar 'biciul
Sfârșitul eternității () [Corola-website/Science/321432_a_322761]
-
o nouă strălucire, dar mai alea principiul de bază, modul de a gândi al românului polițist. Hammett a scris la început (și aproape până la sfârșit) despre oamenii cu o atitudine brutală, agresivă în fața vieții. El a avut un stil, dar cititorii lui nu și-au dat seama, nefiind o limbă de mari rafinamente. A lucrat mult timp la Hollywood că scenarist. Românele și nuvele sale au fost ecranizate și serializate la televiziune, Șam Spade devenind un nume familiar. A fost membru
Dashiell Hammett () [Corola-website/Science/321475_a_322804]
-
are trei forme temporale: prezent, trecut și viitor. Acest timp al participiului se formează cu sufixul "-ó/-ő " adăugat de regulă la rădăcina verbului, identică cu forma de indicativ prezent, persoana a III-a singular: "olvas" „citește” → "olvasó „care citește, cititor”; "néz" „privește” → "néző „care privește, privitor”. Rădăcinile unor verbe se scurtează la participiul prezent: "mosolyog" „zâmbește” → "mosolygó" „care zâmbește, zâmbitor”, "érdemel" „merită” → "érdemlő" „care merită”. Această formă poate avea următoarele folosiri: Au în general participiu trecut verbele tranzitive. Formă să
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
cu concursul mai multor donatori. Inaugurată pe 20 martie 1921, dispunea la acel moment de 1250 de volume. În 1937, peste 11.000 de cărți și aproximativ 3500 de publicații puteau fi consultate în mod gratuit de cei 8000 de cititori înregistrați. Instituția a beneficiat de importante subvenții publice, încă din momentul înființării sale. De asemenea, arhitectul a donat bibliotecii 250 de volume din colecția sa. În paralel cu dezvoltarea Bibliotecii Populare Nicolae Iorga, la parterul aceleiași clădiri, a înființat o
Toma T. Socolescu () [Corola-website/Science/316317_a_317646]
-
comunitate de cel mult în 1895 (dintre care la Paris), și în Algeria. Lansarea "La Libre Parole", a cărui difuzare era estimată la în 1892, i-a permis lui Drumont să-și lărgească și mai mult audiența în rândurile unor cititori mai de rând, deja tentați în trecut de aventura boulangistă. Antisemitismul difuzat de "La Libre Parole", dar și de "L'Éclair", ', "La Patrie", "L'Intransigeant", ' care a dezvoltat un antisemitism prezent în anumite medii catolice, atingea culmile. Originea afacerii Dreyfus
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
despre dosar, era convins de nevinovăția lui Dreyfus și s-a angajat oficial. La 25 noiembrie, romancierul a publicat în "Le Figaro" articolul "M. Scheurer-Kestner", primul dintr-o serie de trei. În fața amenințărilor cu pierderile masive de abonați venite din partea cititorilor, directorul ziarului a încetat să-l mai susțină pe Zola. Din aproape în aproape, în perioada sfârșitului lui noiembrie și începutului lui decembrie 1897, scriitorii Octave Mirbeau, al cărui prim articol a apărut la trei zile du§ă cel al
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
al regelui. A dobândit o atât de vastă știință, încât Erasmus din Rotterdam îl numea "Minunea Franței". La începutul domniei regelui Francisc I, s-a apropiat de curtea regală pentru a pleda acolo cauza literaturii și filologiei. Este părintele "Colegiului cititorilor regali", actualul Collège de France, militând pentru crearea unui colegiu unde să fie predate limbile Antichității, latina, greaca și ebraica, fondat în anul 1530, de către regele Francisc I. Guillaume Budé a fost sprijinit în aceste demersuri de episcopul Jean du
Guillaume Budé () [Corola-website/Science/316509_a_317838]
-
stilistică și poetică și carte de citire pentru scoale normale și clase inferioare secundare", "Manualul de gramatică și cetire pentru preparandii, școale medii și civile", "Elemente de istoria literaturii pentru școlile normale și cele minoritare". A editat "Mic dicționar (către cititori)", cu scopul de a contribui, după cum însuși folcloristul mărturisește, „"la înfăptuirea unității naționale culturale și la unificarea limbii"”. Comparând cuvintele din "Micul dicționar" cu cele din dicționarele de azi, observăm că unele și-au schimbat sensul, iar altele au dispărut
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
de argument unor date pe care le cunoștea din anumite scrisori. Datele cuprinse în aceste cărți i-au fost la îndemână, pentru că fiind unul din urmașii lui Iosif Hodoș era cel mai în măsură să le aibă, după cum singur mărturisește: "„Cititorilor acestor pagini le înfățisez câteva clipe din apropiatul trecut politic și cultural transilvănean în lumina unei serii de scrisori inedite din a doua jumătate a veacului trecut (1849-1899) aflătoare în colecția de acte și corespondență a subsemnatului.”" În articolul "Avram
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
George Coșbuc, Ion Slavici. Publică creații populare din satele Banatului și Ardealului, sau face recenziile unor opere ca cea a volumului "Povești" de I. Slavici. E de remarcat atenția pe care o acordă diferitelor opere recomandându-le publicului larg de cititori. Îată cum încheie articolul despre "Poveștile" lui I. Slavici care apare la rubrica "Dări de seamă" din revista "Luceafărul": "„Gândul nostru... să spunem cititorului... să-și cumpere cartea aceasta de "Povești", căci din scrisul domnului Slavici, pe lângă toate criticile noastre
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
Slavici. E de remarcat atenția pe care o acordă diferitelor opere recomandându-le publicului larg de cititori. Îată cum încheie articolul despre "Poveștile" lui I. Slavici care apare la rubrica "Dări de seamă" din revista "Luceafărul": "„Gândul nostru... să spunem cititorului... să-și cumpere cartea aceasta de "Povești", căci din scrisul domnului Slavici, pe lângă toate criticile noastre, picură totdeauna vorba unui om, care are ceva de spus și de care nu te mai saturi ascultându-l.”" Luând în considerare activitatea sa
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
Harris, o școală particulară pentru școlari dotați, în care elevii urmau să cuprindă în trei ani un program care la origine era destinat pentru o perioadă de 4 ani. Salk s-a distins curând la învățătură și că un avid cititor de cărți. După bacalaureat, la numai 15 ani, în septembrie 1930, în toiul crizei economice mondiale, a izbutit să fie admis la City College din New York. La insistențele mamei sale, el a renunțat la planurile inițiale de a deveni avocat
Jonas Salk () [Corola-website/Science/322422_a_323751]
-
Și amândoi par, privindu-le picturile, să fi descoperit drumul către ea. Odată cu deschiderea expoziției, a fost lansat și un excelent album, conceput de artistul însuși și editat de Institutul Cultural Român. Seriozitatea textelor introductive accentuează calitatea imaginilor, oferindu-i cititorului posibilitatea unei mai adânci înțelegeri a creației artistului. (Marin Gherasim, 1974, A patra dimensiune, Jurnal de atelier, Editura Paralela 45 ( 2006 ) Natura (inconstientă), lumea obiectelor inerte, mă interesează doar în subsidiar. Mă fascinează viul, trăitul, trăirea. Mă fascinează avatarurile constiintei
Marin Gherasim () [Corola-website/Science/316858_a_318187]
-
ocupă de cazurile cu narcotice. Este și consilier tehnic al serialului de televiziune "Dragnet". Are legături cu Sid Hudgens (Danny DeVito), director al revistei "Hush-Hush", care îi dă mită pentru a aresta celebrități, lucru care va atrage și mai mulți cititori. Cand un tanar actor este omorât din cauza unei astfel de învinuiri, sentimentul de vinovăție îl face pe Jack să-și dorească să-l găsească pe făptaș. La intervale diferite de timp, cei trei detectivi investighează crimele de la localul Nite Owl
L.A. Confidential (film) () [Corola-website/Science/328944_a_330273]
-
forță neobișnuită, ca urmare a antrenamentului său. Latura sa copilărească ca și o latură mai întunecată, oscilarea sa constantă între aristocrație (Raoul d'Andrésy) și plebe (Arsène Lupin), un caracter seducător și misterios, i-au asigurat succesul în rândul numeroșilor cititori. Lupin își dovedește talentul în numeroasele aventuri care urmează cronologic și au loc în Franța din perioada Belle Époque și, apoi în Années Folles. Nicio enigmă nu scapă înțelegerii personajului, chiar dacă nimeni nu a reușit să o rezolve după căderea
Arsène Lupin () [Corola-website/Science/325370_a_326699]
-
din "Saturday Evening Post". În culegerea de față apare versiunea inițială integrală. În cadrul unei antologii realizate de Asimov împreună cu Alice Laurance, "Speculation", erau cuprinse texte al cărui autor nu era trecut în dreptul povestirii. Lista autorilor apărea la începutul antologiei, iar cititorii trebuiau să își dea seama care povestire aparține fiecăruia. Antologia a apărut în anul 1982.
Vântul schimbării () [Corola-website/Science/325373_a_326702]
-
a beneficiat de recenzii negative din partea criticilor, iar Anne Rice l-a respins complet, crezând că filmul i-a "mutilat" muncă. În perioada de pre-producție, Rice a insistat că studioul să nu producă un film pe baza cărții, crezând că cititorii ei voiau un film bazat pe a doua carte din serie, "Vampirul Lestat". Rice a fost refuzat cooperarea cu studioul. În august 2009, au apărut zvonuri că Robert Downey, Jr. urmează să ia rolul lui Lestat de Lioncourt în reluarea
Interviu cu un vampir (film) () [Corola-website/Science/325497_a_326826]
-
Robert W. Chambers, Șir Arthur Conan Doyle, James F. Dwyer, Paul Ernst, F. Scott Fitzgerald, Floyd Gibbons, Murray Leinster, Sax Rohmer și Rob Wagner. O caracteristică memorabilă a fost "timpul de citire", prezentat pe prima pagină a fiecărui articol, astfel încât cititorii să știe cât de mult timp le-ar lua pentru a citi un articol, precum "No More Glitter: A Searching Tale of Hollywood and a Woman's Heart," Reading Time: 18 minutes, 45 seconds". Acest timp era calculat de un
Liberty (1924-1950) () [Corola-website/Science/325506_a_326835]
-
-i conduce la o comoară îngropată. Povestirea este adesea comparată cu „poveștile de raționament” ale lui Poe ca o formă timpurie de literatură detectivistică. Poe a devenit conștient de interesul publicului față de scrierile misterioase în 1840 și le-a cerut cititorilor să-i provoace abilitățile sale de spărgător de coduri. El a profitat de popularitatea criptografiei în scrierea povestirii „”, iar succesul povestirii se centrează pe o astfel de criptogramă. Caracterizarea lui Jupiter, servitorul lui Legrand, a fost criticată ca rasistă dintr-
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
capabili să spargă codurile erau considerați ca fiind înzestrați cu o capacitate aproape supranaturală. Poe a atras atenția asupra ei ca o noutate timp de peste patru luni în anul 1840 în publicația "Alexander's Weekly Messenger". El le-a cerut cititorilor să-și prezinte propriile lor cifruri de substituție, oferindu-se să le rezolve pe toate acestea cu un mic efort. Provocarea a adus, după cum a scris Poe, „un interes foarte viu în rândul numeroșilor cititori ai revistei. Au sosit scrisori
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
Messenger". El le-a cerut cititorilor să-și prezinte propriile lor cifruri de substituție, oferindu-se să le rezolve pe toate acestea cu un mic efort. Provocarea a adus, după cum a scris Poe, „un interes foarte viu în rândul numeroșilor cititori ai revistei. Au sosit scrisori la redacție din toate părțile țării”. În iulie 1841, Poe a publicat „A Few Words on Secret Writing” și, realizând interesul față de acest subiect, a scris „Cărăbușul de aur” ca una dintre puținele piese literare
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]