38,651 matches
-
bistabil este un circuit care are efect de memorie. Acesta este baza unui bit de memorie electronică. Circuitele reale de memorie utilizate în cele mai multe dispozitive electronice digitale se bazează pe circuite basculante bistabile. Acesta utilizează o pereche de amplificatoare, sau porți logice conectate între ele, astfel încât reacția pozitivă menține starea circuitului într-una din cele două stări stabile, după ce semnalul de intrare nu mai este aplicat, până când un semnal corespunzător este aplicat, pentru a schimba starea. Aceasta este, de obicei, o
Feedback pozitiv () [Corola-website/Science/326598_a_327927]
-
al XX-lea. Vlahuță relatează periplul său pe cursul Dunării, începând cu Orșova, locul de intrare a fluviului pe teritoriul României și terminând cu Sulina, punctul de vărsare a acestuia în mare. Printre reperele care marchează acest traseu se numără Porțile de Fier, Turnu Severin, Ostrovul Mare, Calafat, Islaz, Turnu Măgurele, Zimnicea, Giurgiu, Brăila, Galați și Tulcea. Străbaterea acestor locuri îi permite autorului să rememoreze o serie de evenimente din trecutul lor care le-au marcat existența. El vorbește astfel despre
România pitorească () [Corola-website/Science/326607_a_327936]
-
cu un drum de strajă rezemat pe console de lemn, având deasupra un acoperiș piramidal. Zidul de centură, care astăzi mai are o înălțime de șase metri, este sprijinit parțial de contraforturi exterioare. În sudul cetății se află turnul de poartă cu cinci niveluri și parterul acoperit de o boltă semicilindrică. Părți din incinta fortificată au fost demolate în 1906, construindu-se din materialul rezultat o sală pentru comunitate. Fortificația care înconjoară biserica datează aproximativ din aceeași perioadă ca și schimbările
Biserica fortificată din Brateiu () [Corola-website/Science/326679_a_328008]
-
de apărare are formă ovală și se adaptează terenului. În nord este un povârniș care coboară spre Târnava, în vest este un sanț adânc, partea din sud și din est este apărată de un turn masiv pătrat unde era și poarta, ca și de o clădire dreptunghiulară cu două etaje, aceasta a fost demolată în 1906 când și partea de sud a zidului a fost demolată în scopul construirii unei săli a obștii. Mai există însă contraforții, care îl sprijină la
Biserica fortificată din Brateiu () [Corola-website/Science/326679_a_328008]
-
mai târziu. Orga este din 1812 și a fost reparată de meșterul Karl Einschenk în 1914. Din perioada gotică se păstrează tabernaculul și 2 clopote din secolele al XV-lea - XVI-lea. În partea de sud este situat turnul de poartă și clopotnița. Turnul este datat în partea de sud 1601, acesta servind ca clopotniță, având o înălțime de aproximativ 32 m. În sud-est se află o clădire care, în 1854, a fost construită ca primărie, este posibil ca în Evul
Biserica fortificată din Velț () [Corola-website/Science/326678_a_328007]
-
una de alta la circa 3 - 4 metri. Turnul sud - vestic dotat cu două mici ferestre la catul al doilea si al treilea, a fost cândva locuit și mai conservă azi o galerie din lemn. În partea vestică era turnul porții care avea nivelurile superioare cu destinația de locuință. Intrarea era protejată cu o hersă. În partea de nord se regăsește casa paznicului alipită de incintă, iar în sud se află primăria veche care are ieșirea spre stradă prin intermediul unei balustrade
Biserica fortificată din Archita () [Corola-website/Science/326689_a_328018]
-
balcoane baroce. În cor se păstrează un tabernacol din 1504, cu o reprezentare a lui Iisus al Durerii, iar deasupra un arc acoladă, flancat de pinacluri. Stranele din cor sunt datate 1503. În turnul clopotniță, care este și turn de poartă, se păstrează 3 clopote din secolul al XIV-lea - al XV-lea. Altarul baroc, datând de la sfârșitul secolul al XVIII-lea, îl reprezintă în tabloul principal pe Iisus în templu, flancat de câte 3 coloane corintice. Orga barocă, confecționată de
Biserica fortificată din Bazna () [Corola-website/Science/326695_a_328024]
-
în poziția sa actuală de un boier pe nume Hreliu Dragovola în secolul al XIV-lea. Cele mai vechi clădiri din complex datează din această perioadă—turnul lui Hreliu (1334-1335) și o mică biserică de lângă el (1343). Tronul episcopului și porțile bogat împodobite ale mănăstirii datează și ele tot de atunci. Sosirea otomanilor la sfârșitul secolului al XIV-lea a fost însă urmată de numeroase raiduri și de distrugerea mănăstirii pe la mijlocul secolului al XV-lea. Datorită donațiilor efectuate de Biserica Ortodoxă
Mănăstirea Rila () [Corola-website/Science/326749_a_328078]
-
la Prima Cruciadă. Cu toate acestea, dorința principală, ca urmare a acțiunilor sale, a fost nu eliberarea Sfântului Mormânt, ci mai degrabă cucerirea de pamânturi în orient și obținerea unui titlu feudal. Separându-se de armata principală a cruciaților la Porțile Ciliciene, unitățile lui Balduin s-au îndreptat spre la Tarsos, sperând să-l ia cu asalt, însă au găsit orașul deja ocupat de alte trupe cruciate, ale lui Tancred de Taranto, mai tîrziu după plecarea lui Tancred, Tarsos s-a
Balduin I al Ierusalimului () [Corola-website/Science/326778_a_328107]
-
pe Via Labicana, spre a-l comemora pe tânărul său amant, Antinoüs. În sec.al 3-lea a fost dus să decoreze spina Circului Varianus, din apropiere de Porta Maggiore, construită în anul 52 e.N, sub domnia împăratului Claudius. Poarta suportă apeductul Aqua Claudia la traversarea a două artere, Via Praenestina și Via Labicana. În antichitate s-a numit Porta Praenestina-Labicana și a fost integrată în zidurile lui Aurelianus, în 272 e.N. Pe acel loc a fost regăsit monumentul în
Obeliscurile Romei () [Corola-website/Science/326766_a_328095]
-
circulația modelelor și/sau faptul că artiștii s-au format cultural în același mediu. Revenind în exterior, din incinta care înconjura odinioară biserica nu s-a mai păstrat decât o centură simplă de zid și primele niveluri ale turnului de poartă .
Biserica fortificată din Mălâncrav () [Corola-website/Science/326806_a_328135]
-
sprijinite de contraforturi, care sunt plasate la interior în sectorul estic din cauza pantei pronunțate a dealului. Întărirea sistemului defensiv s-a făcut prin ridicarea a unui turn la nord și a altuia cu trei caturi, care avea funcția de turn - poartă, la nord - est. În gravura lui Schlichting din 1850 se vede că turnul nordic avea și el trei niveluri, ultimul având prevăzut drumul de strajă. De asemenea la acest ultim nivel existau două clopote dinaintea Reformei, cel mare având inscripția
Biserica fortificată din Buzd () [Corola-website/Science/326815_a_328144]
-
întrebat cine vrea să facă handbal. Ne-am dus a doua zi mai multe fete de la școala nr. 11. Atunci eu făceam de toate, pictură, dansuri. Cu handbalul n-aveam nici o treabă. Eram portar și stăteam la patru metri de poartă. Apoi ne-am mutat la școala 5, unde l-am avut diriginte pe domnul Teșileanu. Țin minte că mă duceam în oglindă la baie, să ridic brațul sus. Plângeam când luam câte o minge în față”. Tânăra jucătoare a făcut
Cristina Zamfir () [Corola-website/Science/326821_a_328150]
-
urmare a cutremurului din 1916. Toate turnurile de la Valchid, cu excepția celui vestic, au parterul boltit și caturile superioare se sprijină pe platforme făcute din bârne. Odinioară, intrarea la etajul al doilea al turnurilor se făcea numai prin intermediul drumului de strajă. Poarta de intrare este străjutiă de către turnul estic care are un coridor boltit în cruce. Accesul la etajele de apărare este făcut, astăzi, prin intermediul unei scări făcute în grosimea curtinei. Partea din colțul nord - estic al cetății a jucat deseori rol
Biserica fortificată din Valchid () [Corola-website/Science/326838_a_328167]
-
Astăzi se mai păstrază din curtina primei incinte doar "Curtea Fântânii" și un mic fragment în partea sud-vestică, astfel încât turnul din nord este complet izolat. Curtina celei de a doua incinte este întreruptă, în vest, de clădirea școlii. Turnul de poartă și incinta au fost construite în secolul al XIV-lea, incinta fiind delimitată de un val de pământ, turnul având doar trei nivele, ultimele două fiind ridicate în 1825. Fortificarea bisericii a început la sfârșitul secolului al XV-lea. Partea
Biserica fortificată din Șeica Mică () [Corola-website/Science/326888_a_328217]
-
puțin comparativ cu Cruciada din 1101, Cruciada a doua din 1147, cruciada lui Frederic Barbarossa din 1189, care au eșuat în această regiune. Cruciații în frunte Godfrey de Bouillon, Bohemund și Raimond al IV-lea de Toulouse au sosit în fața porților Antiohiei pe 20 octombrie 1097. Însă nu au fost de acord asupra acțiunilor de a doua zi. În timp ce Raimond dorea să dea imediat atacul, Godfrey și Bohemund preferau să supună orașul asediului. Raymond a cedat fără nicio tragere de inimă
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
pentru a asigura apărarea adecvată a fortificațiilor. Conducătorul musulman a fost ușurat și a prins noi speranțe când a văzut că armata cruciată se complică într-un asediu. Bohemund și-a stabilit pozițiile la colțul de nord-est al orașului, la Poarta "Sfântul Pavel". Raimond și-a așezat tabăra spre vest, la Poarta "Câinelui", iar Godfrey și-a plasat trupele tot la vest, la Poarta "Ducelui", unde se construise un pod de vase peste râul Orontes, care asigura legătura cu satul Talenki
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
ușurat și a prins noi speranțe când a văzut că armata cruciată se complică într-un asediu. Bohemund și-a stabilit pozițiile la colțul de nord-est al orașului, la Poarta "Sfântul Pavel". Raimond și-a așezat tabăra spre vest, la Poarta "Câinelui", iar Godfrey și-a plasat trupele tot la vest, la Poarta "Ducelui", unde se construise un pod de vase peste râul Orontes, care asigura legătura cu satul Talenki. Spre sudul fortificațiilor se afla Turnul "celor Două Surori", iar spre
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
se complică într-un asediu. Bohemund și-a stabilit pozițiile la colțul de nord-est al orașului, la Poarta "Sfântul Pavel". Raimond și-a așezat tabăra spre vest, la Poarta "Câinelui", iar Godfrey și-a plasat trupele tot la vest, la Poarta "Ducelui", unde se construise un pod de vase peste râul Orontes, care asigura legătura cu satul Talenki. Spre sudul fortificațiilor se afla Turnul "celor Două Surori", iar spre colțul de nord-vest se afla Poarta "Sfântul Gheorghe", care rămăsese neblocată de
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
plasat trupele tot la vest, la Poarta "Ducelui", unde se construise un pod de vase peste râul Orontes, care asigura legătura cu satul Talenki. Spre sudul fortificațiilor se afla Turnul "celor Două Surori", iar spre colțul de nord-vest se afla Poarta "Sfântul Gheorghe", care rămăsese neblocată de asediatori și care era folosită de Yaghi-Sian pentru aprovizionarea trupelor proprii. În părțile dinspre sud și de est se aflau mai multe dealuri, cunoscute sub numele generic de Muntele Sfântul Silpius, către aceste dealuri
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
care rămăsese neblocată de asediatori și care era folosită de Yaghi-Sian pentru aprovizionarea trupelor proprii. În părțile dinspre sud și de est se aflau mai multe dealuri, cunoscute sub numele generic de Muntele Sfântul Silpius, către aceste dealuri deschizându-se Poarta "de Fier" a cetății. Asediul a continuat deși cruciații au îndurat foametea și plecare bizantinilor în frunte cu Tatikios, iar la sfârșitul lunii mai 1098, în ajutorul Antiohiei a sosit o armată musulmană din Mosul, sub comanda lui Kerbogha. Această
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
înainte de sosirea întăririlor musulmanilor conduse de Kerbogha. Bohemund a reușit să stabilească contacte cu Firouz, un soldat armean care păzea Turnul "celor Două Surori", care dorea să se răzbune din motive personale pe Yaghi-Siyan, și l-a mituit pentru ca să deschidă poarta cetății. Bohemund a convocat adunarea cruciaților și le-a cerut ca, după cucerirea orașului prin mită și trădare, să fie de acord să i-l ofere lui ca pradă de război. Raimond a răspuns furios că orașul trebuie predat împăratului
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
în aceiași zi, Firouz i-a transmis lui Bohemund să mimeze un marș spre coloana lui Kerbogha, iar mai apoi să se întoarcă noaptea și să atace zidurile cetății. După ce a fost dusă la îndeplinire această schemă, Firouz a deschis porțile turnului pe care îl apăra și orașul a fost invadat de creștini. Creștinii sirieni rămași în cetate au deschis la rândul lor restul porților și au participat alături de cruciați la masacrarea musulmanilor. În timpul violențelor, cruciații au ucis și creștini localnici
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
și să atace zidurile cetății. După ce a fost dusă la îndeplinire această schemă, Firouz a deschis porțile turnului pe care îl apăra și orașul a fost invadat de creștini. Creștinii sirieni rămași în cetate au deschis la rândul lor restul porților și au participat alături de cruciați la masacrarea musulmanilor. În timpul violențelor, cruciații au ucis și creștini localnici (neputându-i deosebi) alături de musulmani, inclusiv pe fratele lui Firouz. Yaghi-Siyan a încercat să fugă, dar a fost prins de creștinii sirieni în afara zidurilor
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
trebuia însă să se confrunte cu două mari forțe din vecinătate: Imperiul Bizantin, ale cărui pretenții asupra Antiohiei erau sprijinite de către alți cruciați (în primul rând, Raymond de Toulouse]], și puternicele principate musulmane din nord-estul Siriei. Orașul Malatia, care străjuia porțile Ciliciei prin Munții Taurus în perioada imediat ulterioară Primei cruciade, fusese capturat către 1100 de către un soldat armean. În acel moment, se primeau vești potrivit cărora emirul danișmenid Ghazi Gümüștekin din Sivas, pregătea o expediție care să captureze Malatia, drept
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]