37,442 matches
-
de rele și îți creezi un fond de tristețe boemă pe care să-ți lași capul obosit în vremi de năpastă și urgie - ființa ta, oricât de minusculă, crește într-un lan de efluvii, te simți purtat ca de un vânt de estetism înveselitor, te conformezi realității, o accepți deci. Cristian cântă din liră necontenit. Iubește femeia. O cântă în versuri sonore. Cântă lucrurile, oamenii, peisajele. Viața lui e un bun prilej pentru versificare și muzicalizare. Ne-a citit versuri. Am
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
poziție ciudată, cu caiete sub el, cu mâna rămasă întinsă pe patefon și învăluit de un miros puternic, stătut și acru de tutun. Îți mai aduci aminte, doamnă ? Era târziu și era toamnă, Și frunzele se-nfiorau, Și tremurau de vântul serii. Îți mai aduci aminte, doamnă ? Într-o dimineață de mai a lui 1935, când se întorcea de la un spectacol și se grăbea spre casă, la colț cu Elisabeta, chiar înainte să traverseze spre Cercul Militar, Cristi a zărit ieșind
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
până înapoi, în lumea celor bipezi, lipiți cu tălpile, prin gravitație, de pământ. În total va executa unsprezece salturi, până în octombrie, la ultimul miting aviatic din 1936, la Ismail. Aici, pe o vreme total nefastă pentru un salt cu parașuta, vântul bătând cu peste 20 de metri pe secundă, Fernic se aruncă în gol de la 800 de metri. Vântul însă îi face manevrarea imposibilă și, în loc să ajungă spre un câmp liber, cum programase, este purtat spre un sat, atât de mic
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
salturi, până în octombrie, la ultimul miting aviatic din 1936, la Ismail. Aici, pe o vreme total nefastă pentru un salt cu parașuta, vântul bătând cu peste 20 de metri pe secundă, Fernic se aruncă în gol de la 800 de metri. Vântul însă îi face manevrarea imposibilă și, în loc să ajungă spre un câmp liber, cum programase, este purtat spre un sat, atât de mic că nici nu fusese trecut pe blestemata de hartă, și nu are cum să evite impactul direct la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
său an de liceu : Cruce albă de mesteacăn Răsărită printre creste, Cine te cunoaște-n lume, Cruce fără de poveste ? (...) Sfântul îngropat sub tine Cine-l va mai ști de acum ? Cruce albă rătăcită Lângă margine de drum Brațele-ți de vânturi smulse Se vor pierde pe poteci, Numai brazda de țărână Nu-l va părăsi pe veci. Un concert al legendelor interbelicului, pe care nu l-au mai repetat niciodată și n-au îndrăznit să-l înregistreze, spunând că a fost
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
din cauza prestațiilor sale tot mai slabe. În tot acest timp, străzile Bucureștiului devin tot mai întunecate și mai neliniștite. Era păcii și a iubirii este pe cale să se sfârșească. În oraș miroase a teamă și a sânge, miresme aduse de vânturi puternice de pe fronturi. În oraș sunt revolte peste revolte. România se destramă bucată cu bucată, pierde o partea a Transilvaniei în favoarea Ungariei, pierde Caliacra, apoi și Basarabia, Bucovina de Nord și ținutul Herța, care sunt luate de ruși. Intrarea în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
-și predea unor soldați ceasul, pe care voia să -l vândă pentru mâncare. Din Universitate nu rămăsese decât un schelet. La fel și din Teatrul Național. Încă mirosea a cadavre carbonizate, a bălți întregi de sânge și se auzeau, odată cu vântul puternic, fantomele celor care s-au zbătut sub dărâmături, gemând. Și pe care nu i-a scos nimeni să mai vadă o dată măcar lumina. Zona Chitila, Triaj și alte periferii fuseseră mutilate. Tramvaiele, câte mai supraviețuiseră, purtau câțiva călători zgribuliți
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
la lumină un simț naționalist exagerat și îndreptat politic spre noii conducători, ce aveau să salveze țara. Arta devine în scurt timp doar propagandă, iar tinerii care debutaseră la sfârșitul anilor ’30 se schimbă acum ca niște cameleoni după cum bate vântul și caută o ascensiune puternică. Se iese simplu din sărăcie și anonimat, tot ce e de făcut este să te înclini partidului, să spui câteva jurăminte din suflet Estului, iar atunci premiile năvălesc fără oprire, presa te elogiază ca pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ori răbdătoare sau iubitoare etc.), același ochi, sondă de adâncimi mari, minuțios, exact, fără slăbiciuni, fără mișcări de prisos. De la acele adâncimi ridicați și revărsați peste pagini o infinitate de pietre prețioase. În ce direcție, dintre câte le arată roza vânturilor spiritului, nu este deschisă sensibilitatea inteligentă a acestei cărți care, astfel, merită din plin cuvântul lui Shakespeare pe care i l-ați pus În fronton? Cartea Dumneavoastră este a unui inițiat. Modul cum ați reluat textele din Noaptea pe latura
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
precum computerizarea vieții, revoluția genetică, explozia demografică, pentru a nu enumera decât câteva exemple ale limitei la care a ajuns democrația populară a capitalismului târziu. Statuia Libertății, pe care Karl Rossmann, eroul kafkian al romanului America, o vedea bătută de „vânturile cerului”, nu este un omagiu adus paradisului celest. Libertatea umană rămâne libertatea contradicției și a imperfecțiunii, refuzând noțiunea de totalitate și absolut, chiar și atunci când este vorba de... libertate. „The possibility of conflict - and of tragedy - can never be wholly
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
urmă, din Colonia Rino. Obosise, În cele din urmă, să strige, de unul singur, ghemuit În celula camerei sale și asurzit de tropăitul santinelelor străzii: voi rezista, voi sta până la capăt, orice-ar fi, până la capăt. Fugise, până la urmă, de vântul negru al urgiei, nu rezistase, marile vorbe fugiseră, și ele, vinovate, ca și el. Captivul nu se dovedise un om „superior”, cum visase, ci doar un biet rătăcit, prea atașat de mărunta supraviețuire. Trecerea de la starea de contracție, din Rinoromânia
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Tirolul de Sud, parcul și biserica și jocul copiilor sunt parte a unui cadru mai larg, dar și fragmente revelatoare ale „premisei” istorico-geografice, sociale, politice, culturale, psihologice a conglomeratului. Istoria și atmosfera cotidiană, pulsația străzii, a cafenelei, vocea, valurile și vântul, pribegia și imuabilitatea, dialogul nu neapărat vorbit Între oameni, peisaje și cărți. Un mozaic de microcosmosuri care potențează, deopotrivă, concretețea terestră și cosmicitatea transcendentului. Contrazicând pe cei care considerau că „triste Trieste” nu are suflet, doar o minte germană și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
dintre cei foarte curajoși care ieșiseră în stradă să protesteze, fusese rănit și, câțiva ani mai târziu, se sinucisese: Călin Nemeș. Prietenul său din 2004 fuma însingurat o țigară. Cum sărmana lumânare pe care o adusesem se tot stingea din pricina vântului și frigului, domnul respectiv a înțeles în cele din urmă pentru ce ne aflam acolo și ne-a ajutat să ținem lumânarea aprinsă. Deși eram străini, dialogul nostru a constituit o formă de împărtășanie: înțelesul era acela că doar memoria
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
a vă mulțumi pentru că mă aflu la acest colocviu. Îmi doream foarte mult să ajung odată în țara lui Don Quijote. Înainte de toate pentru că poezia mi se pare prin sine însăși o formă de quijotism. Adică o luptă cu morile de vânt; fie că ele ne sunt puse în cale de bunul Dumnezeu, fie de istorie, fie că aparțin destinului individual. Există momente de răscruce când morile de vânt cu care se luptă poetul îi aparțin în aceeași măsură atât lui ca
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
prin sine însăși o formă de quijotism. Adică o luptă cu morile de vânt; fie că ele ne sunt puse în cale de bunul Dumnezeu, fie de istorie, fie că aparțin destinului individual. Există momente de răscruce când morile de vânt cu care se luptă poetul îi aparțin în aceeași măsură atât lui ca individ, cât și istoriei, ținând totodată și de condiția umană. Din punct de vedere existențial, acestea sunt poate cele mai nefericite momente ale unui individ sau ale
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
mai îndepărtați de sfera politicului n-au mai putut sta de-o parte. Fiindcă acesta pătrunsese în existența lor de zi cu zi și începuse să fisureze pereții subțiri ai celulei cu care se scrie poezia. Lupta cu morile de vânt ale totalitarismului ni s-a impus în cele din urmă aproape de la sine. Altfel am fi devenit anacronici. Această luptă a îmbrăcat în ultimă analiză două forme. Una tragică, urmând direcția sublimă a quijotismului (care la noi și-a găsit
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
suprarealismul lui Gellu Naum, care, în izolarea sa impusă deopotrivă de vremuri și de sine, se putea privi ca pe un mort fără să ne facă să ne înduioșăm fără rost. Dacă Gellu Naum și Nichita luptau cu morile de vânt știind că luptă cu ele și cenzurându-și elanurile care i-ar putea scoate din sfera esteticului, rezistența propriu-zisă, care și-a asumat în mod deschis lupta cu totalitarismul atunci când nu se întrezărea nici o speranță, nu și-a putut cenzura
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
pâine și de libertate, ci și din lipsă de frumusețe. Desigur, s-ar putea ca lupta pe care o vom închina poeziei așa cum închina Don Quijote faptele sale vitejești domniței Dulcineea del Toboso să fie iar o luptă cu morile de vânt. Va trebui să nu disperăm și să ne gândim că poetul, prin chiar esența lui, este sortit să parcurgă până la capăt drumul sărmanului cavaler. Text prezentat la colocviul „Perestroika și literatura din țările Europei de Est”, Madrid, 8 mai 1990
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
o face (cu aceeași dezinvoltură cu care scria periodic acele două pagini rușinoase cu laude la adresa dictatorului și a socialismului) pare să nu înțeleagă că omul nu este asemenea melcului care își ia casa în spate cum îi face cineva vânt dintr-o parte în alta. Nici în condiții normale, necum când este aproape de limită, cum s-a întâmplat să fie în ultimul an un om ca Monica Nedelcu, care aici nu mai avea pe nimeni și acolo nu mai putea
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
a ales, dar și față de Comitetul Executiv al unității administrative imediat superioare; o asemenea structură întărea mecanismele de control ale așa-numitului "centralism democratic". În Constituția din 1952, sunt numite expres regiunile (fără a apela, ca în prezent, la roza vânturilor): Arad, Bacău, Baia Mare, Bârlad, București, Cluj, Constanța, Craiova, Galați, Hunedoara, Iași, Oradea, Pitești, Ploiești, Stalin (noua denumire a Brașovului), Suceava și Timișoara, la care se adaugă cu statut special Regiunea Autonomă Maghiară (având centrul administrativ la Târgu Mureș și următoarele
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
diplomația română este corigentă în chestiunea relațiilor cu Rusia și cu spațiul slav, în general. Și aici, Traian Băsescu are un rol nu dintre cele mai pozitive. Ca fost diplomat în spațiul slav știu ce spun, nu arunc vorbe în vânt. De aceea, în relațiile cu Basarabia, trebuie să acționăm pe două fronturi: legături cât mai strânse cu acest stat și, mai ales, cu forțele favorabile României, dar și o diplomație mai înțeleaptă și mai flexibilă cu cei care au acolo
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
au înverșunat Moscova. Voronin a îndrăznit să mârâie, din poziția în genunchi acum vreo doi-trei ani, iar Moscova a suprimat, imediat, tot importul de produse moldovenești, ceea ce a dus țara în pragul falimentului. Și, dintr-o dată, pare a bate un vânt nou, dar rece, de origine siberiană. Rusia este pe cale să abandoneze Transnistria în favoarea subordonării întregii Moldove. Acesta este, de fapt, sensul "planului secret": se dă vrabia din mână pe cioara de pe gard, numai că Rusia s-a asigurat că cioara
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
față de gazul rusesc. Apreciez că inițiativa are trei componente principale: 1. Să crească puternic producția și utilizarea energiei eoliene. Să se creeze o super-rețea electrică între Marea Nordului și Mediterana care să dea posibilitatea țărilor UE să se "înfrupte" din energia vântului dat gratis de Dumnezeu. 2. Construirea a două mari gazoducte, unul care să aducă gaz din regiunea Caspicii Nabucco și altul din Nigeria, care să traverseze Sahara. 3. Accelerarea planului 20\20\20 adică creșterea cu 20 % a eficienței energetice
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
valoare deoarece se înscriau pe linia naționalismului său cultural. Opiniile literare ale lui Iorga au cea mai mică valoare din toate realizările sale. Dar el a rămas toată viața credincios acestor principii, luptînd pentru ele ca Don Quijote cu morile de vînt. Îi plăcea să repete cuvintele lui Cambronne: "Garda moare, dar nu se predă!" În toamna lui 1940, lumea lui Iorga se năruia în jurul lui: zvastica flutura pe Turnul Eiffel, Franța se prăbușise; steaguri roșii se învolburau deasupra Chișinăului și a
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Iorga a reluat editarea "Neamului românesc" la Iași. Pentru prima oară erau tipărite 5.000 de exemplare zilnic, la ordinul regelui și pe cheltuiala statului. Iorga remarca: "A sosit în sfîrșit vremea cînd vorbele mele nu se mai pierd în vînt"65. În ciuda faptului că era bolnav, suferind de dureri intercostale mari, a făcut eforturi extraordinare. Principalul său colaborator era Vasile Bogrea, care (după moartea actorului Petre Liciu) rămăsese singurul prieten al lui Iorga. Mai era și Alex Cusin, un colaborator
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]