38,100 matches
-
acestor crime. Metoda lui Dupin subliniază importanța de a citi și a cuvântului scris. Relatările din ziar îi stârnesc curiozitatea; el află despre urangutani dintr-o relatare scrisă de „Cuvier” - posibil zoologul francez Georges Cuvier. Această metodă angajează, de asemenea, cititorul, care îl urmează pe detectiv prin citirea indiciilor. Poe, subliniază, de asemenea puterea cuvântului rostit. Atunci când Dupin îi cere marinarului informații despre crime, marinarul reacționează ca în fața morții: „marinarul se înroși la față, de parcă s-ar fi înăbușit. Sări în
Crimele din Rue Morgue () [Corola-website/Science/325981_a_327310]
-
fi ezitarea, dorința sau un cuvânt ocazional sau accidental. Metoda lui Dupin subliniază, de asemenea, importanța de a citi și scrie: multe dintre indiciile sale provin din ziare sau din rapoarte scrise provenite de la prefect. Această metodă angajează, de asemenea, cititorul, care îl urmează prin citirea indiciilor. Poe ar fi luat numele „Dupin” de la un personaj dintr-o serie de povestiri publicate pentru prima dată în "Burton's Gentleman's Magazine" din 1828 și denumită „Unpublished passages in the Life of
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
a fost selectat de Biblioteca Congresului Statelor Unite ale Americii pentru păstrarea în National Film Registry din Statele Unite ale Americii ca fiind "semnificativ din punct de vedere cultural, istoric sau estetic", intrând în acea listă în primul an de votare. În anul 2000, cititorii revistei "Total Film" au votat acest film ca al VIII-lea cel mai bun film de comedie al tuturor timpurilor. În 2002, Channel 4 a clasificat "Unora le place jazz-ul" ca al V-lea cel mai bun film de
Unora le place jazz-ul () [Corola-website/Science/324895_a_326224]
-
engleză îl va trata corect. El a fost achitat pentru că s-a considerat că acționase în legitimă apărare. Detectivul îi previne pe soții Douglas că ei sunt în continuare în pericol și trebuie să se păzească. În continuare, Watson relatează cititorilor povestea lui Douglas, la fel cum procedase și în romanul "Un studiu în roșu". Această poveste începe la 4 februarie 1875, într-un tren ce se apropie de regiunea minelor de cărbune și de fier din Vermissa Valley (în ), un
Valea terorii () [Corola-website/Science/324886_a_326215]
-
romanul "Un studiu în roșu". Această poveste începe la 4 februarie 1875, într-un tren ce se apropie de regiunea minelor de cărbune și de fier din Vermissa Valley (în ), un orășel aflat la poalele munților Gilmerton. Naratorul își instruiește cititorul să se uite la un tânăr aflat în tren (""Uitați-vă bine la el, căci merită""). El poartă un revolver mare, atrăgând atenția unui alt pasager, Mike Scanlan. Tânărul se prezintă ca John McMurdo și afirmă că este din Chicago
Valea terorii () [Corola-website/Science/324886_a_326215]
-
o expune, fie ficțional, fie non-ficțional. Pe scurt, este modul în care se poate spune o poveste. este cunoscut și ca jurnalism literar, definit că nonficțiune creativă, care dacă este scrisă bine, conține informații corecte și bine documentate captând atenția cititorului. Jurnalismul narativ este corelat cu jurnalismul de imersiune, un termen folosit pentru a descrie situația când un scriitor urmărește un subiect sau o temă pentru o perioadă lungă de timp (săptămâni sau luni) și detaliază experiență dintr-o perspectivă personală
Jurnalismul narativ () [Corola-website/Science/325000_a_326329]
-
multiple substraturi și contexte care dacă sunt bine scrise au capacitatea de a revoluționa ziarele, de a le face esențiale și convingătoare. În linii mari , elementele cruciale ale jurnalismului narativ sunt următoarele : • informații corecte și bine documentate , care stârnesc interesul cititorului • ilustrează persoane intrigante ,emoții umane și situații reale. Descoperă povestea reală din spatele poveștii făcute publice. • îmbină reportajul cu stilul fictiv Mark Kramer, cofondatorul programului Nieman on Narrative Journalism, susține că “journalism that doesn’ț assume the reader is a robot
Jurnalismul narativ () [Corola-website/Science/325000_a_326329]
-
cu stilul fictiv Mark Kramer, cofondatorul programului Nieman on Narrative Journalism, susține că “journalism that doesn’ț assume the reader is a robot, that acknowledges the reader knows lots and feels and snickers and gets wild.” Kramer subliniază importanța cuvântului. Cititorii își beau cafeaua de dimineață în compania ziarului, spune acesta. Ei vor să înțeleagă și să se identifice cu stilul ziarului; articolele obișnuite sunt anonime și reținute, făcându-l pe cititor să se simtă singur. Când ai o audiență constituită
Jurnalismul narativ () [Corola-website/Science/325000_a_326329]
-
and snickers and gets wild.” Kramer subliniază importanța cuvântului. Cititorii își beau cafeaua de dimineață în compania ziarului, spune acesta. Ei vor să înțeleagă și să se identifice cu stilul ziarului; articolele obișnuite sunt anonime și reținute, făcându-l pe cititor să se simtă singur. Când ai o audiență constituită din oameni atât de diferiți pare nobil să apelezi la cel mai mic numitor comun și să dezbați doar evenimentele. Rezultatul este depersonalizarea noului cuvânt- jurnalismul narativ are scopul de a
Jurnalismul narativ () [Corola-website/Science/325000_a_326329]
-
online din 1997 povestește despre dramaticul raid aerian American din Mogadishu, bazate pe interviurile luate soldaților care au participat la război. Povestea a devenit o parte carte ilustrata, o parte documentar și altă parte program de radio, ceea ce a pemis cititorilor să exploreze subiectul în profunzime. Odată cu oportunitatea publicării online gratuite din zilele noastre, jurnalismul narativ a devenit popular în rândul scriitorilor dornici să-și exprime părerile personale despre probleme publice și evenimente fără însemnătate. Salon și Slate sunt două dintre
Jurnalismul narativ () [Corola-website/Science/325000_a_326329]
-
descrie sfatul viețuitoarelor din noaptea de Sânziene sau în descrierea vânătorii de toamnă în pădurea Borzei. Autorul folosește o limbă literară ce derivă din graiul poporului, având forme și nuanțe originale. Textul literar se individualizează prin oralitate, adresându-se unui cititor care în primul rând ascultă și mai apoi vede. Limbajul este unul molcom și blajin, fiind întrebuințate puține arhaisme. Critica literară a evidențiat prezentarea spațiului românesc ca un teritoriu guvernat de legi străvechi și populat cu oameni apropiați de natură
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
spune că e nevoie de un stăpân rău pentru a pune lucrurile în mișcare? V-ați întrebat vreodată ce fac cu adevărat mercenarii?". În aceeași notă, Dave Cesarano remarcă faptul că autorul "cercetează inimile și sufletele acelor forțe față de care cititorul obișnuit de fantasy este contra, făcându-l să le aclame".
Compania Neagră () [Corola-website/Science/324394_a_325723]
-
creativ tipografic. Încă din Antichitate existau cărți sub formă de manuscrise elaborate în atelierele unde lucrau copiștii sau scribii, care uneori modificau textul pe care trebuia să-l copieze, din greșeală sau deliberat. Începând cu secolul al XIII-lea, numărul cititorilor în Occident crește. Cu toate că în acea perioadă scribii erau mai numeroși ca înainte, totuși activitatea lor începea să nu mai fie eficientă, mai ales că au apărut noi exigențe intelectuale, când erudiții și-au dorit ca lucrările să fie cât
Tipografie () [Corola-website/Science/324467_a_325796]
-
ei încă de la o vârstă fragedă. Cărțile sale au primit numeroase laude pentru detalii și pentru caracterizarea profundă. La începutul fiecărui capitol este prezentată atitudinea criminalului fără a fi dezvăluită identitatea acestuia, el fiind ascuns printre personajele participante la acțiune, cititorul neputând să-și dea seama cine e. Se pune accentul pe psihologie și relațiile dintre oameni: "cât de oribili pot fi oamenii în ziua de azi!". Lackberg - descrisă câteodata ca Agatha Christie a Suediei - a devenit scriitoare după ce soțul și
Camilla Läckberg () [Corola-website/Science/327457_a_328786]
-
în minte imagini, apoi poveștile încep să ia contur din acele imagini. Tot ce scriu vizualizez în minte, văd povestea, iar povestea se învârte în capul meu 24 de ore din 24.”. Scenele sunt descrise în câteva cuvinte, dându-i cititorului un simplu șablon de unde oferă mai multe detalii despre locuri: „Citesc despre producători de mobilă despre care nu am auzit, nume de designeri pe care nu le pot pornunța, și magazine care par destul de interesante pentru a fi cercetate. Nu
Camilla Läckberg () [Corola-website/Science/327457_a_328786]
-
foste profesoare de istorie se juxtapune cu jurnalul de război al mamei Ericăi). De asemenea făptașul se cunoaște înainte ca povestea să ia sfârșit, evitându-se astfel un deznodământ clișeu, scriitoarea este destulă de abilă încât să țină trează atenția cititorului. Camilla Lackberg a început să scrie de la o vârstă fragedă, prima ei lucrare fiind "Tomten" („Spiridușul”). A terminat economia la Universitatea Göteborg, apoi s-a mutat la Stockholm (familia Läckberg deținând și proprietăți funciare în sudul capitalei Suediei) unde a
Camilla Läckberg () [Corola-website/Science/327457_a_328786]
-
amenință să-și dezlănțuie furia asupra orașului, însă nimeni nu-l vede, oamenii fiind mult prea adânciți în problemele lor mărunte. Sábato spune despre : „e o carte care m-a sfâșiat ani în șir și, bineînțeles, o carte dificilă pentru cititor, căci nu am vrut să fac nici un fel de concesie facilului și demagogiei.” În paginile sale se regăsesc numeroase scene tulburătoare, cum ar fi moartea chinuitoare de care are parte un tanar suspectat că ar fi făcut parte dintr-un
Abaddón, exterminatorul () [Corola-website/Science/327520_a_328849]
-
și ediția în engleză a site-ului, targetată în principal către străinătate și către comunitatea de expați vorbitori de limbă engleză din România. Trei ani mai târziu, în 2004, pe RevistaPresei.ro apar primele întâlniri online între personalități publice și cititori, prin intermediul site-ului tvweb.ro. În 2005, RevistaPresei.ro se transformă în HotNews.ro, după un proces amplu de redesign și reproiectare a structurii editoriale (forțați de normele Clubului Român de Presă de a nu mai prelua integral materialele ziarelor
HotNews () [Corola-website/Science/327495_a_328824]
-
În 1981 a absolvit stagiul de Instruire Teoretică și Practică privind Activitățile de Analiză Sisteme de Prelucrare Automată a Datelor, Programe în Limbaje COBOL, FORTRAN și ASSIRIS, Ansamblare Programe, Teleprelucrare, Operare Calculator FELIX C-512. Dan Iagnov era un mare cititor de literatură bună. Cel mai mult iubea personajele din romanele lui Feodor Dostoievski, în special pe Prințul Mîșkin, personajul principal al romanului „Idiotul”. Cartea cea mai iubită de către Dan Iagnov era „Micul prinț” de Antoine de Saint-Exupery. Recitea mereu această
Dan Iagnov () [Corola-website/Science/326908_a_328237]
-
știință și șefi de catedre. Munca, terminată în 1962, va fi încununată de succes, romanul beneficiind de patru referate științifice care atestau că ideile anticipative prezentate în cadrul lui erau riguros în spiritul științelor respective și având un impact semnificativ asupra cititorilor din acea perioadă. Romanul avea să fie publicat în numerele 174-179/1962 ale CPSF, fiecare număr având un subtitlu. Chiar înainte de apariție, coperta primului număr a provocat vâlvă, cenzura crezând că erupția vulcanică din imagine ar putea reprezenta o referire
Constelația din ape () [Corola-website/Science/326955_a_328284]
-
la oameni și la locuri, el și-a plasat învățăturile în cadrul sistemului psihologic occidental. Shah a folosit în lucrările sale parabole și povești cu tâlc din folclor, texte care au multiple niveluri de semnificație, create cu scopul de a îndemnna cititorul la reflecție și introspecție. Probabil este cel mai bine cunoscut pentru culegerile de povești umoristice cu "Mulla Nasrudin" (Nastratin Hogea). Shah a fost uneori criticat de orientaliști, care i-au pus sub semnul întrebării autoritatea și pregătirea. Rolul său în
Idries Shah () [Corola-website/Science/326471_a_327800]
-
au devenit în scurt timp buni prieteni și confidenți. Interesul lui Graves față de cariera literară a lui Shah s-a manifestat prin faptul că l-a sprijinit și l-a încurajat să publice o lucrare autoritativă pe tema sufismului perntru cititorii din occident, alături de mijloacele practice necesare pentru studiul acestuia; aceasta avea să devină "" (Sufiții). Shah a reușit să obțină un avans substanțial pentru acestă carte, rezolvând problemele pecuniare temporare pe care le întâmpinase în acea perioadă. În 1964 cartea "The
Idries Shah () [Corola-website/Science/326471_a_327800]
-
publicarea cărții”, asigurandu-l pe Shah că este „o carte splendidă și că va fi recunoscută ca atare în scurt timp. Las-o să își găsească propriii cititiori care vor auzi vocea ta răspândindu-se, și nu acea categorie de cititori pe care editura Doubleday o avea în minte.” În iunie 1962, cu câțiva ani înainte de publicarea cărții The Sufis, Shah a intrat în contact și cu membrii mișcării formate în jurul învațăturilor mistice ale lui Gurdjieff și Ouspensky. În acea perioadă
Idries Shah () [Corola-website/Science/326471_a_327800]
-
clasice sufiste. Lucrările sale au succes în special la publicul intelectual occidental, având o circulație importantă la nivel internațional. Prin faptul că traduce învățăturile sufiste în limbaj psihologic contemporan, acesta reușește să le prezinte în termeni vernaculari, prin urmare accesibili cititorilor. Basmele sale, care ilustrează înțelepciunea sufistă, s-au dovedit a fi cele mai populare. Shah a primit și a acceptat invitații de a susține prelegeri ca profesor vizitator la insituții academice precum Universitatea din California, Universitatea din Geneva, Universitatea din
Idries Shah () [Corola-website/Science/326471_a_327800]
-
decursul câtorva ani și a publicat două cărți importante pe tema respectivă”. Într-un interviu din 1975 publicat în revista ", Shah elaborează:Principalul obiectiv al cărților mele pe subiecte de magie a fost acela de a face accesibile aceste materiale cititorilor de pretutindeni. Pentru prea mult timp oamenii au continuat să creadă că există cărți secrete, locuri ascunse și lucruri extraordinare. Ei s-au atașat de acestă informație în așa fel încât o utilizează pentru a se înspaimânta pe ei însuși
Idries Shah () [Corola-website/Science/326471_a_327800]