38,404 matches
-
cei 5.000 de militari (din care 1.000 în rezervă) erau experimentați și bine pregătiți. Germanii dispuneau de puține piese de artilerie. Pe timpul desfășurării luptelor, comandanții germani au trimis în zonă mai multe mari unități pentru întărirea defensivei. Optimismul comandanților americani, care se așteptaseră ca trupele germane să fie slabe, demoralizate și gata să se retragă, a fost contrazis de desfășurarea luptelor. În această fază, luptele s-au concentrat în zona orașului Schmidt, în care se afla o importantă cale
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
analizele făcute ajunge la concluzia că planificatorii americani au subestimat forța și hotărârea soldaților germani, apreciind greșit că spiritul combativ al apărătorilor a fost distrus de victoriile aliaților din Normandia și după distrugerea [[Punga Falaise|Pungii Falaise]]. În același timp, comandanții americani nu au înțeles caracterul de netrecut al densei păduri Hürtgen. Ei nu au înțeles faptul că în condițiile din Hürtgen, trupele terestre nu pot beneficia de sprijinul aviației, iar tirul artilerie era extrem de imprecis. Comandații americani nu au înțeles
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
Elena Perticari (de care a divorțat în 1885), cu care a avut doi fii: Alexandru (n. 4 ianuarie 1880, București) și Alexandru Cristian (n. 20 decembrie 1880, București - d. 22 septembrie 1939, Râmnicu Sărat). Ultimul a fost avocat, publicist, scriitor, comandant legionar și șef legionar al județului Romanați (actual județul Olt). Arestat în 1938, condamnat la 7 ani închisoare, în procesul elitei legionare din iulie 1938 și deținut în închisoarea Râmnicu Sărat, a fost asasinat de autorități la Râmnicu Sărat în
Alexandru Tell () [Corola-website/Science/334475_a_335804]
-
1 ianuarie 1871, deținând diferite funcții în Direcția Armelor Speciale (artilerie și geniu) din Ministerul de Război. În ziua de 1 ianuarie 1876 a fost numit maior și director al Direcției Armelor Speciale, apoi, în Războiul de Independență al României, comandant al divizionului 2 din Regimentul 2 Artilerie (1877-1878). În fruntea bateriilor sale, a luat parte la bombardarea Vidinului de la Calafat și la luptele din jurul Plevnei, evidențiindu-se mai ales în luptele de la Opanez din 28 noiembrie 1877, apoi la Vitbol
Alexandru Tell () [Corola-website/Science/334475_a_335804]
-
au grăbit ocuparea marilor redute turcești. Pentru meritele dobândite în acest război a fost decorat cu Ordinul „Virtutea Militară” de aur. Pe 8 aprilie 1881 ofițerul a devenit locotenent-colonel precum director al Arsenalului și Pirotehniei Armatei până în 1883, după acea comandant al Regimentului 1 Artilerie (1885), Regimentului 4 Artilerie (1885), Regimentului 5 Artilerie (1886-1887) precum șef de stat major al Corpului 1 Armată, în sfârșit al Regimentului 7 Artilerie (1887-1888). Între 1888-1889 a fost comandant al Școlii Speciale de Artilerie și
Alexandru Tell () [Corola-website/Science/334475_a_335804]
-
Pirotehniei Armatei până în 1883, după acea comandant al Regimentului 1 Artilerie (1885), Regimentului 4 Artilerie (1885), Regimentului 5 Artilerie (1886-1887) precum șef de stat major al Corpului 1 Armată, în sfârșit al Regimentului 7 Artilerie (1887-1888). Între 1888-1889 a fost comandant al Școlii Speciale de Artilerie și Geniu. Cu avansarea sa la rangul de colonel, pe 16 aprilie 1889, a căpătat diferite funcții în rând: comandant al Brigăzii 2 Artilerie (1889-1890), comandant al garnizoanei București (1890-1891), comandant al Brigăzii 1 Artilerie
Alexandru Tell () [Corola-website/Science/334475_a_335804]
-
al Corpului 1 Armată, în sfârșit al Regimentului 7 Artilerie (1887-1888). Între 1888-1889 a fost comandant al Școlii Speciale de Artilerie și Geniu. Cu avansarea sa la rangul de colonel, pe 16 aprilie 1889, a căpătat diferite funcții în rând: comandant al Brigăzii 2 Artilerie (1889-1890), comandant al garnizoanei București (1890-1891), comandant al Brigăzii 1 Artilerie (1891), ajutor al Inspectorului Artileriei (1891-1893), comandant al Școlii de ofițeri de infanterie (1893-1894), șef de stat major al Corpului 4 Armată (1895-1897), iar de la
Alexandru Tell () [Corola-website/Science/334475_a_335804]
-
al Regimentului 7 Artilerie (1887-1888). Între 1888-1889 a fost comandant al Școlii Speciale de Artilerie și Geniu. Cu avansarea sa la rangul de colonel, pe 16 aprilie 1889, a căpătat diferite funcții în rând: comandant al Brigăzii 2 Artilerie (1889-1890), comandant al garnizoanei București (1890-1891), comandant al Brigăzii 1 Artilerie (1891), ajutor al Inspectorului Artileriei (1891-1893), comandant al Școlii de ofițeri de infanterie (1893-1894), șef de stat major al Corpului 4 Armată (1895-1897), iar de la 1897-1899 comandant al artileriei Cetății București
Alexandru Tell () [Corola-website/Science/334475_a_335804]
-
Între 1888-1889 a fost comandant al Școlii Speciale de Artilerie și Geniu. Cu avansarea sa la rangul de colonel, pe 16 aprilie 1889, a căpătat diferite funcții în rând: comandant al Brigăzii 2 Artilerie (1889-1890), comandant al garnizoanei București (1890-1891), comandant al Brigăzii 1 Artilerie (1891), ajutor al Inspectorului Artileriei (1891-1893), comandant al Școlii de ofițeri de infanterie (1893-1894), șef de stat major al Corpului 4 Armată (1895-1897), iar de la 1897-1899 comandant al artileriei Cetății București. Pe 24 aprilie 1899, Alexandru
Alexandru Tell () [Corola-website/Science/334475_a_335804]
-
Geniu. Cu avansarea sa la rangul de colonel, pe 16 aprilie 1889, a căpătat diferite funcții în rând: comandant al Brigăzii 2 Artilerie (1889-1890), comandant al garnizoanei București (1890-1891), comandant al Brigăzii 1 Artilerie (1891), ajutor al Inspectorului Artileriei (1891-1893), comandant al Școlii de ofițeri de infanterie (1893-1894), șef de stat major al Corpului 4 Armată (1895-1897), iar de la 1897-1899 comandant al artileriei Cetății București. Pe 24 aprilie 1899, Alexandru Tell a fost numit general de brigadă și comandant al Brigăzii
Alexandru Tell () [Corola-website/Science/334475_a_335804]
-
Brigăzii 2 Artilerie (1889-1890), comandant al garnizoanei București (1890-1891), comandant al Brigăzii 1 Artilerie (1891), ajutor al Inspectorului Artileriei (1891-1893), comandant al Școlii de ofițeri de infanterie (1893-1894), șef de stat major al Corpului 4 Armată (1895-1897), iar de la 1897-1899 comandant al artileriei Cetății București. Pe 24 aprilie 1899, Alexandru Tell a fost numit general de brigadă și comandant al Brigăzii 3 Artilerie (1899-1900), apoi al artileriei Corpului 2 Armată (1900-1902). Avansat la gradul de general de divizie a preluat responsabilitatea
Alexandru Tell () [Corola-website/Science/334475_a_335804]
-
Artileriei (1891-1893), comandant al Școlii de ofițeri de infanterie (1893-1894), șef de stat major al Corpului 4 Armată (1895-1897), iar de la 1897-1899 comandant al artileriei Cetății București. Pe 24 aprilie 1899, Alexandru Tell a fost numit general de brigadă și comandant al Brigăzii 3 Artilerie (1899-1900), apoi al artileriei Corpului 2 Armată (1900-1902). Avansat la gradul de general de divizie a preluat responsabilitatea mai întâi peste Diviziei 1 Infanterie (1902-1904), după acea a Diviziei 8 Infanterie (1904-1907). În 1907, la vârsta
Alexandru Tell () [Corola-website/Science/334475_a_335804]
-
combatante, concentrarea pe lupta împotriva guvernului. Pe 10 iunie 2015, membri ai al-Nusra au ucis cel puțin 20 de civili druzi dintr-un sat după ce unul dintre ei, simpatizant al regimului Assad, s-a opus exproprierii casei lui de către un comandant al-Nusra. Conducerea Frontului al-Nusra a prezentat scuze publice și a susținut că omorul a fost înfăptuit împotriva liniilor de conduită ale grupării.
Frontul al-Nusra () [Corola-website/Science/335023_a_336352]
-
Mării Negre. În anul 1916 a fost numit aghiotantul guvernatorului Izmirului, iar apoi ofițer de artilerie în regiunea Mării Negre. Nu a participat la vreo bătălie importantă,și ,în amintirile sale, s-a plâns de conflictele pe care le-a avut cu comandantul corpului militar turc, care, după afirmațiile sale, îi defavoriza pe soldații arabi. În noiembrie 1916, după ce s-a îmbolnăvit de dizenterie a fost trimis la vatră si s-a întors la Ierusalim. În 1917 a ajutat, în colaborare cu un
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
săptămână înaintea izbucnirii tulburărilor, Amin al-Husseini a rostit o cuvântare care a ațâțat masele arabe să dea năvala în spațiul din fața Zidului de apus („Zidul Plângerii”) și în Cartierul Evreiesc din Orașul Vechi. La 23 august 1929, ziua izbucnirii tulburărilor, comandantul politiei Ierusalim, Alan Saunders, l-a convocat pe muftiu, pentru a incerca sa stavilească escaladarea evenimentelor. A doua zi muftiul și presedintele Inaltului Comitet Arab, Musa Khatem al Husseini, au fost convocati si la guvernatorul Ierusalimului , care le-a cerut
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
Franței să-l extrădeze pe Hadj Amin, care era cunoscut de multă vreme pentru legăturile lui cu Italia și Germania, dar autoritățile franceze au refuzat. La 13 octombrie 1939 el a reușit sa fugă din Liban, după ce a mituit un comandant francez cu 500 lire sterline. Travestit în femeie, după un drum de trei zile, a ajuns cu bine în Irak, unde a fost primit cu onoruri. . Împreună cu alți conducători palestinieni din exil, el a participat acolo la organizarea răscoalei contra
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
Comitetului a revenit în Palestina aflată în ultimele luni ale mandatului britanic și a început să coordoneze atacurile asupra așezărilor și cartierelor evreiești, care au constituit prima fază a Războiului arabo-israelian din 1948-1949. Nepotul său, Abd al-Kader al-Husseini care devenise comandantul forțelor arabe din zona Ramla a primit în mod direct ordine de la Hadj Amin până în ziua în care a fost ucis. Spre sfârșitul războiului Amin al-Husseini a participat la constituirea la Gaza, sub control militar egiptean, a Guvernului Întregii Palestine
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
cunoscându-l încă din timpul războiului din Palestina. În anii 1950, al-Husseini a avut un rol impreună cu regimul Nasser, în organizarea atacurilor fedainilor palestinieni contra așezărilor israeliene de graniță. Organizația palestiniană Al Fatah înființată în 1956 și un tânăr comandant al ei, Yasser Arafat, el însuși, rudă îndepărtată a lui Hadj Amin, au fost influențate de principiile naționaliste ale ex-muftiului. al-Husseini și Arafat au făcut cunoștință la Cairo. Și totuși apropierea lui al-Husseini de mișcarea Fraților musulmani, care se află
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
cu doar un mic detașament de soldați. Când Möngke Han a devenit Mare Han în 1251 a început să implementeze planul bunicului său, Ginghis Han, de a crea un imperiu mondial. Pentru subjugarea națiunilor din vest, Möngke l-a ales comandant pe fratele său Hulagu Han, un alt nepot al lui Ginghis Han. Asamblarea armatei a durat cinci ani iar Hulagu a fost pregătit să lanseze invaziile abia în 1256. Operând din baza mongolă din Persia, Hulagu a avansat spre sud
Bătălia de la Ain Jalut () [Corola-website/Science/335031_a_336360]
-
permite personalizarea cu diferite combinații ale armelor., în timp ce sistemul Paintshop va permite jucătorilor să-și vopsească arma pe anumite porțiuni ale acesteia, accentuând și mai mult modul de personalizare al jocului. Distribuția jocului îi conține pe Christopher Meloni în rolul Comandantului John Taylor, Katee Sackhoff în rolul lui Sarah Hall, Sean Douglas în rolul lui Jacob Hendricks, Rachel Kimsey în rolul lui Rachel Kane și Tony Amendola în rolul Dr. Yousef Salim. Ben Browder, respectiv Abby Brammell, dublează versiunea masculină, respectiv
Call of Duty: Black Ops III () [Corola-website/Science/335044_a_336373]
-
și personaj negativ. Pe 27 octombrie 2065, Player ("Jucătorul"—acest nume este dat de subtitrări) și partenerul său, Jacob Hendricks, se infiltrează într-o bază din Etiopia pentru a salva oameni ținuți ostatici de tiranicul NRC. Ei sunt ajutați de comandantul John Taylor și echipa sa de soldați cibernetici. Cu toate că misiunea se termină cu succes, Player este rănit în luptă de către un robot, și este nevoit să fie operat pentru a rămâne în viață. Lui Player îi este dat un Direct
Call of Duty: Black Ops III () [Corola-website/Science/335044_a_336373]
-
Operațiunea "Bodenplatte". În cele din urmă, condițiile meteo s-au dovedit prea dificile, iar operațiunile au fost oprite. Ofensiva a început în condițiile asigurării elementului surpriză. Sarcina respingerii atacului terestru german a revenit Comandamentului XXIX al Aviației Tactice din cadrul USAAF (comandant generalul Hoyt Vandenberg) și RAF (generalul Arthur Coningham). Pe 23 decembrie, RAF a venit în sprijinul forțelor americane și a prevenit cucerirea de către germani a orașelor Malmedy și Bastogne. În această situație, germanii nu mai aveau decât o cale îngustă
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
necesară ofensivei. Pe 21 octombrie, Kreipe a ordonat avioanelor care asigurau apărarea Marelui "Reich" ("Luftflotte Reich") să transfere șapte grupuri aeriene de vânătoare ("Jagdgeschwader") și bombardament ("Schlachtgeschwader") sub comanda Comandamentului Aerian Vest ("Luftwaffenkommando West") în vederea viitoarei ofensive. Pe 14 noiembrie, comandantul suprem al "Luftwaffe" Hermann Göring a ordonat diviziilor de vânătoare 2. "Jagddivision" și 3. "Jagddivision" să își pregătească unitățile pentru un atac de amploare în sprijinul ofensivei terestre din Ardeni. Pregătirile trebuiau să fie finalizate până pe 27 noiembrie. Asaltul aerian
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
amploare în sprijinul ofensivei terestre din Ardeni. Pregătirile trebuiau să fie finalizate până pe 27 noiembrie. Asaltul aerian trebuia declanșat în prima zi a ofensivei terestre. Generalul-maior Dietrich Peltz a avut sarcina elaborării planului operațiunii după numirea sa în funcția de comandant al Corpului de vânătoare II (II. "Fliegerkorps") pe 8 decembrie. "Luftwaffenkommando" Vest a ordonat ca toate unitățile - cu excepția "Jagdgeschwader 300" și 301 - să se prezinte la întâlnirea de planificare din Flammersfeld de pe 5 decembrie. Pe 14 decembrie, Peltz a finalizat
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
Franța (1940) și primele faze ale luptelor din Uniunea Sovietică îl formaseră ca un remarcabil specialist al atacurilor la joasă înălțime, ceea ce îl recomanda drept planificatorul ideal al "Bodenplatte". Pe 15 decembrie, planul său a fost finalizat cu ajutorul mai multor comandanți de divizii aeriene, printre care Gotthard Handrick, Walter Grabmann și Karl Hentschel. Planul original prevedea sprijinirea ofensivei terestre din Ardeni, care începea pe 16 decembrie 1944. Numai că, vremea rea, care împiedicase avioanele RAF și USAAF să respingă înaintarea terestră
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]