40,419 matches
-
a zonelor de vegetație în general. Astfel vegetația naturală spontană s-a împărțit astfel : vegetația pădurilor de deal vegetația palustră vegetația pajiștilor naturale Vegetația pădurilor de deal sete alcătuită din : Quercus robur (gorun), Quercus sesiliflora (stejar), Ulmus foliaceae (ulm). Pe marginea pădurilor se întâlnesc în mod frecvent specii de Cerasus (cires salbatic), Corylus allvelana (alun), și Prunus spinosa (porumbar). Pe lângă mlaștini, pe marginea băltilor sau în zona micilor acumulări, în condiții de umiditate accentuată pot fi întâlnite plante specifice ca : Phragmites
Comuna Mihai Eminescu, Botoșani () [Corola-website/Science/300917_a_302246]
-
naturale Vegetația pădurilor de deal sete alcătuită din : Quercus robur (gorun), Quercus sesiliflora (stejar), Ulmus foliaceae (ulm). Pe marginea pădurilor se întâlnesc în mod frecvent specii de Cerasus (cires salbatic), Corylus allvelana (alun), și Prunus spinosa (porumbar). Pe lângă mlaștini, pe marginea băltilor sau în zona micilor acumulări, în condiții de umiditate accentuată pot fi întâlnite plante specifice ca : Phragmites communis (stuf), Thipa angustifolia (papură), Schoneoplectus lacustris (rogoz). Solurile predominante din teritoriu sunt luvisoluri și cernisoluri, peste are se suprapune zona de
Comuna Mihai Eminescu, Botoșani () [Corola-website/Science/300917_a_302246]
-
apei provenite din ploi, lucru ce face ca solul să fie lipsit de humus. În partea de sud-est a acestui deal, primăvara apar petice de solonețuri formate din acumularea sărurilor reziduale ale rocilor. În partea de vest a Suliței, pe marginea iazului Dracșani, din cauza apei freatice, se înregistrează deplasări de teren spre vatra iazului. Economia comunei Sulița are un caracter agrar. Principalele culturi întâlnite aici sunt: porumbul, grâul, orzoaica, sfecla furajeră, sfecla de zahăr, floarea soarelui, cartofi, fasole, etc. În categoria
Comuna Sulița, Botoșani () [Corola-website/Science/300925_a_302254]
-
versant(prăbușiri, surpări, alunecări) foarte frecvente în această zonă. Specia de tisă are tulpina dreaptă, ascendentă. Unele exemplare sunt ramificate și ajung până la 5-6 m înălțime, altele sunt însă mult mai mici. Suprafața rezervației este alcătuită din arboret tânăr. La marginea rezervației de tisă, pe izlazul Bolohani se găsește un exemplar de ienupăr care a fost schilodit de ciobani prin tăiere. Izolat, în pădure se mai află câteva exemplare de stejar sec. În prezent, în comuna Tudora funcționează trei școli cu
Comuna Tudora, Botoșani () [Corola-website/Science/300928_a_302257]
-
prima dată, s-au organizat audiții la radio, vizionări de filme, șezători și conferințe cu caracter științific. Stema comunei a fost aprobată prin Hotărârea Guvernului României nr. 273 din 23 aprilie 2014 și se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat în chef de un brâu undat de argint. În partea superioară, în chef, în câmp albastru, se află o carte deschisă de argint. În partea inferioară, în câmp roșu, se află o oaie de argint, privind din față
Comuna Ungureni, Botoșani () [Corola-website/Science/300929_a_302258]
-
Făgărașului, pe șoseaua națională DN1 (E68), la circa 5 kilometri depărtare de Făgăraș, spre est. Are vecini satul Șercaia (spre est), Toderița (spre sud), Râușor (spre sud-vest), Șona (spre nord), iar municipiul Făgăraș, spre vest. Calea ferată 200 trece pe la marginea nordică a localității Mândra. La stația de cale ferată Mândra opresc trenurile de persoane. În anul 1733, când episcopul român unit cu Roma (greco-catolic) Inocențiu Micu-Klein a dispus organizarea unei conscripțiuni în Ardeal, în localitatea "Mândra" (cu denumirea ortografiată: "Mendra
Mândra, Brașov () [Corola-website/Science/300952_a_302281]
-
Piscul’’ împădurit cu brazi-stavilă vântului dinspre miazănoapte și coasta "Netoțelul", urcau până în 1761 cam 60-68 de familii din Dejani, în duminici și sărbători, spre închinare și spre ascultarea povețelor unui Isaia Ieromonah Eșanul(ale cărui însemnări se pot vedea pe marginea mai multor cărți de slujbă din Iași și din "Dejani", începând de pe la 1719), sau ale unui Danil Ieromonahul, originar din "Dejani", slujitori la prestolul schitului. Incontestabil este că cei aproximativ 4 km, câți sunt între sat și schit, au fost
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]
-
schitul a fost nimicit prin foc de către soldații căpitanului cetății Făgăraș, contele Nicolae Bethlen, din ordinul generalului Buccow, fiind socotit ca și celelalte, un periculos focar de susținere a vechii credințe strămoșești. Numeroasele cărți de slujbă având prețioase însemnări pe marginea filelor, au fost salvate de flăcări și duse în mare parte în biserica din Iași, locul de baștină al ieromonahului Isaia. În același an, 1761, biserica din Dejani a fost declarată unită de către comisia aulică, deși "nu exista nici un credincios
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]
-
fost instalată o orgă din Pecs și un orologiu în turn, din Leipzig. Pe teritoriul satului, arheologii au scos la iveală fragmente din vase de lut datând din epoca bronzului. Unul dintre cele mai importante situri arheologice se află la marginea satului, în punctul “La Pârâuț”. În anul 1492, este pomenit în Rotbav primul învățător sas ("schulmaister"). În cronicile bisericii luterane din sat sunt indicate numele celor care au învățat copiii sașilor; astfel, din 1741 și până în 1750, rector a fost
Rotbav, Brașov () [Corola-website/Science/300965_a_302294]
-
ar proveni de la această împărțire a terenurilor unor oameni din 10 sate. Așezarea cu acest nume cuprindea atunci teritoriul dintre Vadu-Crișului, Gălășeni, Călățea, Roșia, Beiuș, Șuncuiuș. Mai târziu ea va deveni comuna ZECEHOTARE, având aceeași întindere, apoi unele zone de margine vor trece la comunele învecinate. Astăzi satul face parte din comuna Șuncuiuș. Cătunele din care a fost constituit inițial sunt : Hulpi, Corn, Cărmăzan, Gugu, Bătrânu, Deal, Măguran, Brejești, Valea Mierăie și Tomnatic. Locuitorii satului sunt în exclusivitate români. Predomină câteva
Zece Hotare, Bihor () [Corola-website/Science/300883_a_302212]
-
cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (92,87%), cu o minoritate de penticostali (1,51%). Pentru 4,92% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Marginea de Jos a județului Râmnicu Sărat și avea în componență doar satul de reședință, cu 1393 de locuitori. În comună funcționau o moară cu aburi și o școală mixtă cu 90 de elevi, fondată în 1878. Singura biserică din comună
Comuna Măxineni, Brăila () [Corola-website/Science/300977_a_302306]
-
Ucea de Jos este satul de reședință al comunei Ucea din județul Brașov, Transilvania, România. Satul Ucea de Jos este situat la marginea județului Brașov la o distanță de: Satul Ucea de Jos este străbătut de următoarele drumuri: Tot prin Ucea de Jos trece și o cale ferata neelectrificata ce leagă municipiul Brașov de municipiul Sibiu. Gara Ucea de pe această rută deservește satele
Ucea de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/300976_a_302305]
-
km de șoseaua națională DN1 (E68), la circa 7 kilometri depărtare de Făgăraș, spre est. Are vecini satul Văd (spre est), Bucium (spre sud), Ileni (spre sud-vest), Mândră (spre nord), iar municipiul Făgăraș, spre vest. Calea ferata 200 trece pe la marginea nordică a localității Mândră. La stația de cale ferată Mândră opresc trenurile de persoane. "În anul 1930 când România era un mare regat iar în țară domnea regele Carol al II-lea, localitatea Toderita era comună rurală și făcea parte
Toderița, Brașov () [Corola-website/Science/300974_a_302303]
-
numărul de zile cu ninsoare fiind mic (15-20 zile pe an), iar stratul de zăpadă este subțire (10 cm) și se menține în jur de o lună/an. Un fenomen specific zonei este viscolirea și troienirea zăpezii, în special la marginea de nord a satelor. Pe teritoriul comunei, în zona Filiu-Lișcoteanca, a fost înregistrat în anul 1910 maximul istoric al cantității de precipitații căzute în județul Brăila, într-o singură zi - 126 mm/24 de ore. Râul Călmățui este singura apă
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
doua jumătate a aceluiași secol. Un singur obiectiv din comuna Bordei Verde este inclus în lista monumentelor istorice din județul Brăila ca monument de interes local. Este vorba despre situl arheologic de la Lișcoteanca, situat pe un bot de terasă de la marginea de vest a satului, în punctul denumit „Moș Filon” (cod LMI ). El cuprinde o așezare neolitică aparținând culturii Boian, faza Giulești; o altă așezare eneolitică aparținând culturii Gumelnița (fazele A1 și A2); precum și morminte sarmatice (secolele al II-lea-al
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
istorice, ilustrând atât continuitatea locuirii permanente în zonă, cât și valurile migratoare care s-au deplasat de-a lungul văii Călmățuiului, de-a lungul istoriei. Din cursul fazei Giulești se cunosc așezări situate pe grinduri sau popine în luncile râurilor, marginile simple de terasă, gorgane, boturi de deal. Preferința oamenilor fazei Giulești de a alege pentru așezările lor grindurile sau popinele din luncile râurilor este argumentată de complexul de pe popina din lunca Călmățuiului (Movila din Baltă), de lângă satul Lișcoteanca. Următorul nivel
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
fiind înscrisă expres pe harta din 1835 a Statului Major al Armatei Ruse, deși fără a-i fi menționat un anumit nume: „"la S.E. de Perișoara" (Perișoru)”. Faptul că ea funcționa neîntrerupt de atâta timp se datora situării sale „"la marginea lumii"”, călătorul care pleca de aici având de trecut o porțiune de stepă sălbatică, fără a mai întâlni vreo așezare omenească până la Silistraru. Comuna a cunoscut o dezvoltare mai puternică după anul 1864, când 107 dintre cele 167 de familii
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
istorice din județul Brăila, ca monumente de interes local, ambele clasificate ca monumente memoriale sau funerare și aflate în zona satului Tătaru. Crucea de piatră din fața fostului CAP Tătaru datează din secolul al XIX-lea, iar fântânile cu cumpănă de la marginea satului din secolul al XIX-lea. Localitatea Dudești face parte din comuna Dudești, care este învecinată la nord cu teritoriul comunelor Zăvoaia și Cireșu, la est cu orașul Însurăței și comuna Bărăganul, la sud cu Bărăganul și Roșiori, la est
Comuna Dudești, Brăila () [Corola-website/Science/300961_a_302290]
-
cu vegetație de culturî în proporție de 90%.</br> În zona studiată nu se indentifică ecosisteme specifice. Cea mai mare parte a teritoriului administrativ este ocupată de terenuri agricole. Se găsesc și rămășițe de stepă reprezentată de pajiști naturale precum și marginea drumurilor de-a lungul digurilor și canalelor de irigație. În pajiștele xerofile, speciile predominante sunt reprezentate prin graminee: negara, păiușurile stepice, pirul crestat, ovăzul sălbatic. Mai cresc traista ciobanului, troscotul, coada șoricelului, volbura, păpădia, pelinul, cimbrișorul, diferiți scaieți etc. Majoritatea
Comuna Dudești, Brăila () [Corola-website/Science/300961_a_302290]
-
sunt ortodocși (95,9%), cu o minoritate de adventiști de ziua a șaptea (1,37%). Pentru 2,22% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Gulianca", făcea parte din plasa Marginea de Jos a județului Râmnicu Sărat și era formată din cătunele Gulianca, Olăneasca și Ariciu, cu o populație de 867 de locuitori. În comună funcționau două mori cu aburi, două școli mixte cu 57 de elevi în total (una înființată
Comuna Salcia Tudor, Brăila () [Corola-website/Science/300987_a_302316]
-
noiembrie, stabilindu-se cantitatea de brânză, plata pentru fiecare animal, momentul montei. În funcție de ofertele făcute, crescătorii de animale stabilesc la care dintre ciobani încredințează animalele. Urcatul la munte se face între 30 aprilie - 5 mai, când ciobanii adună animalele la marginea fiecărei localități. Tunsul oilor se face în perioada 20 martie - 3 aprilie de proprietari sau pe 20 mai de ciobani. Măsura laptelui se face în 10 iulie, când proprietarii merg de seară la stână iar animalele nu se mulg seara
Tărlungeni, Brașov () [Corola-website/Science/300972_a_302301]
-
noiembrie, stabilindu-se cantitatea de brânză, plata pentru fiecare animal, momentul montei. În funcție de ofertele făcute, crescătorii de animale stabilesc la care dintre ciobani încredințează animalele. Urcatul la munte se face între 30 aprilie - 5 mai, când ciobanii adună animalele la marginea fiecărei localități. Tunsul oilor se face în perioada 20 martie - 3 aprilie de proprietari sau pe 20 mai de ciobani. Măsura laptelui se face în 10 iulie, când proprietarii merg de seară la stână iar animalele nu se mulg seara
Zizin, Brașov () [Corola-website/Science/300985_a_302314]
-
zonă și anume Țânțăreni, Cătunul, Gorganul, Scăești, Voevodești, ulterior dispărute. Din 1861 devine comună, având în componență și satele Țânțăreni, Scăești, dispărute în jurul anului 1900. De la atestarea sa documentară și până în anul 1950 localitatea Bragadiru a aparținut județului Teleorman, plasa Marginea. Între anii 1904-1908 comuna Bragadiru a fost reședința acestei plăși, care conținea atunci comunele Bragadiru, Conțești, Frumoasa, Găuriciu și Năsturelu. În perioada 1950-1968 comuna Bragadiru a aparținut raionului Zimnicea, aflat inițial în regiunea Teleorman, iar din 1952 în regiunea București
Comuna Bragadiru, Teleorman () [Corola-website/Science/301786_a_303115]
-
eronat, drept termen indecent. Satul Ionașcu este desemnat adeseori prin expresia "La cătun", "În cătun". O parte a satului Băcălești, spre comună Mihăești (Olt) se numește Rata, deși nu este diferențiată clar. Alte microtoponime: Malu Roșu (carieră de lut, în marginea de nord a satului Ionașcu), Brotaneasa(ogoare între Ionașcu și pădurea de la est de sat). Actuala comună Calmatuiu de Sus, județul Teleorman, a luat ființă în jurul anului 1860 atestat documentar la 23 iulie <1512-1513> în hrisovul domnitorului Neagoe Basarab prin
Comuna Călmățuiu de Sus, Teleorman () [Corola-website/Science/301790_a_303119]
-
ălei. Pe aceeasi ulița se aflau terenul de fotbal și SMA-ul, parcul de tractoare, care însă au fost desființate. Pe locul unde înainte se desfășurau meciuri de fotbal se află acum teren cultivat. Terenul de fotbal este situat la marginea satului, de unde încep dealurile. Sunt poenite, vâlcele pline de flori imortele de culoare lila, vara, tot acolo era cândva derdelușul copiilor, iarna, numit " La Păducel" sau Valea Păducelului. "Pârâul Calmatuiu izvorăște din câmpia înaltă a Boianului, adună câțiva afluenți intermitenți
Comuna Călmățuiu de Sus, Teleorman () [Corola-website/Science/301790_a_303119]