43,111 matches
-
pești: zglăvoacă ("Cottus gobio"), mreană vânătă ("Barbus meridionalis"), petroc ("Gobio kessleri"), dunăriță ("Sabanejewia aurata"), răspăr ("Gymnocephalus schraetzer"), fusar ("Zingel streber"), boarța ("Rhodeus sericeus amarus"), porcușorul de vad ("Gobio uranoscopus") și fâsă mare ("Cobitis elongata"); precum și 11 nevertebrate din speciile: scoica-mică-de râu ("Unio crassus"), melcul acvatic dungat ("Theodoxus transversalis"), racul-de-ponoare ("Austropotamobius torrentium"), rădașca (" Lucanus cervus"), cosașul transilvan ("Pholidoptera transsylvanica"), fluturele-tigru ("Callimorpha quadripunctaria"), libelula-mercur ("Coenagrion mercuriale"), calul-dracului ("Cordulegaster heros"), fluture-țestos ("Nymphalis vaualbum"), croitorul cenușiu al stejarului ("Morimus funereus") și croitorul alpin ("Rosalia alpina
Parcul Național Cheile Nerei - Beușnița () [Corola-website/Science/313468_a_314797]
-
bogate în specii pe substraturi silicioase, Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Grohotișuri silicioase din etajul montan până în cel alpin ("Androsacetalia alpinae" și "Galeopsietalia ladani"), Fânețe montane, Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane, Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase, Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor montane și Vegetație lemnoasă cu "Salix eleagnos" de-a lungul râurilor montane) ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică
Parcul Național Cozia () [Corola-website/Science/313471_a_314800]
-
montan și alpin, Grohotișuri silicioase din etajul montan până în cel alpin ("Androsacetalia alpinae" și "Galeopsietalia ladani"), Fânețe montane, Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane, Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase, Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor montane și Vegetație lemnoasă cu "Salix eleagnos" de-a lungul râurilor montane) ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului meridional al Carpaților. Parcul național se suprapune sitului de importanță comunitară - "Cozia", la baza desemnării căruia aflându
Parcul Național Cozia () [Corola-website/Science/313471_a_314800]
-
Androsacetalia alpinae" și "Galeopsietalia ladani"), Fânețe montane, Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane, Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase, Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor montane și Vegetație lemnoasă cu "Salix eleagnos" de-a lungul râurilor montane) ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului meridional al Carpaților. Parcul național se suprapune sitului de importanță comunitară - "Cozia", la baza desemnării căruia aflându-se câteva specii faunistice și floristice enumerate în anexa I-a
Parcul Național Cozia () [Corola-website/Science/313471_a_314800]
-
Hotărârea de Guvern nr. 230" din 4 martie (privind delimitarea rezervațiilor biosferei, parcurilor naționale și parcurilor naturale și constituirea administrațiilor acestora) se restabilesc limitele și suprafața acestuia (61.211 ha). Din punct de vedere geografic, parcul se întinde peste bazinul râului Cerna, de la obârșie până la confluența cu râul Belareca, peste masivul Munților Godeanu și al Munților Cernei (pe versantul drept) și respectiv Munților Vâlcanului și Munților Mehedinți pe versantul stâng. În iulie 2009, membrii mai multor organizații ecologiste au protestat împotriva
Parcul Național Domogled - Valea Cernei () [Corola-website/Science/313469_a_314798]
-
martie (privind delimitarea rezervațiilor biosferei, parcurilor naționale și parcurilor naturale și constituirea administrațiilor acestora) se restabilesc limitele și suprafața acestuia (61.211 ha). Din punct de vedere geografic, parcul se întinde peste bazinul râului Cerna, de la obârșie până la confluența cu râul Belareca, peste masivul Munților Godeanu și al Munților Cernei (pe versantul drept) și respectiv Munților Vâlcanului și Munților Mehedinți pe versantul stâng. În iulie 2009, membrii mai multor organizații ecologiste au protestat împotriva reluării lucrărilor la tronsonului de 19 kilometri
Parcul Național Domogled - Valea Cernei () [Corola-website/Science/313469_a_314798]
-
Galeopsietalia ladani"), Fânețe montane, Peșteri în care accesul publicului este interzis, Izvoare petrifiante cu formare de travertin ("Cratoneurion"), Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase, Vegetație forestieră sub-mediteraneeană cu endemitul "Pinus nigra ssp. banatica" și Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane) ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului carpatic al Munților Retezat-Godeanu. Parcul național se suprapune atât sitului de importanță comunitară - "Domogled - Valea Cernei" cât și ariei de protecție specială avifaunistică omonime, la baza desemnării cărora
Parcul Național Domogled - Valea Cernei () [Corola-website/Science/313469_a_314798]
-
din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică). Fauna protejată a parcului are în componență 14 specii de mamifere: urs brun ("Ursus arctos", lup cenușiu ("Canis lupus"), râs ("Lynx lynx"), vidra de râu ("Lutra lutra"), liliacul cu aripi lungi ("Miniopterus schreibersi"), liliacul mare cu potcoavă ("Rhinolophus ferrumequinum"), liliacul cărămiziu ("Myotis emarginatus"), liliacul cu urechi mari ("Myotis bechsteini"), liliacul cu potcoavă a lui Blasius ("Rhinolophus blasii"), liliacul mediteranean ("Rhinolophus euryale"), liliacul mic cu potcoavă
Parcul Național Domogled - Valea Cernei () [Corola-website/Science/313469_a_314798]
-
montană (Vaccinio-Piceetea), Păduri de Larix decidua și/sau Pinus cembra din regiunea montană, Pajiști montane de Nardus bogate în specii, pe substraturi silicioase, Tufărișuri cu Pinus mugo și Rhododendron myrtifollium, Tufărișuri cu specii subarctice de Salix, Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane") ce adăpostesc o gamă diversă de floră și fauna specifică Orientalilor. Situat în Munții Călimani și incluzând cel mai mare crater vulcanic din România cu un diametru de circa 10 km (stins în prezent), cu o suprafață totală de
Parcul Național Călimani () [Corola-website/Science/313472_a_314801]
-
între confluența pârâului Comarnic cu Carașul și comuna Carașova. au statut de rezervație naturală în cadrul Parcului Național Semenic-Cheile Carașului din care fac parte. Cheile Carașului sunt o formațiune de tip chei situate in Munții Aninei, între confluența pârâului Comarnic cu râul Caraș și comuna Carașova. Cheile Carașului fac parte din rezervația naturală în cadrul Parcului Național Semenic-Cheile Carașului, acest parc având o suprafață totală de circa 36.214 ha, cuprinzând foarte multe rezervații naturale precum: Cheile Carașului, Peșterile Comarnic și Popovăț, Lacurile
Cheile Carașului () [Corola-website/Science/313485_a_314814]
-
Carașului se numără printe cele mai lungi și sălbatice chei din România și reprezentând două sectoare de chei despărțite de Lunca Prolazului, loc în care versanții s-au retras pentru a face loc celor câtorva sălașe și gospodării de pe malurile râului Caraș. Aceste chei formează unul dintre cele mai spectaculoase peisaje din sud-vestul României având forma unor canioane care cuprind nenumărate specii de plante și animale alături de pădurile de fag, care în special toamna formează un peisaj mirific. Intrarea în chei
Cheile Carașului () [Corola-website/Science/313485_a_314814]
-
României având forma unor canioane care cuprind nenumărate specii de plante și animale alături de pădurile de fag, care în special toamna formează un peisaj mirific. Intrarea în chei se face din comuna Carașova, mergând pe o potecă de-a lungul râului Caraș, parcurgerea cheilor se face pe jos, având posibilitatea de a vedea vegetația, peșterile și peisajele superbe din chei. Obiectivele turistice din Cheile Carașului sunt: Peștera Văleaga, Peștera de după Cârsa, Peștera Liliecilor, Peștera de sub Cetate, Cetatea Caraș, Peștera din drumul
Cheile Carașului () [Corola-website/Science/313485_a_314814]
-
în sud-vestul Transilvaniei, pe teritoriul județului Hunedoara. Este administrat de Universitatea din București. Aria protejată se află în partea sud-vestică a județului Hunedoara, pe teritoriul administrativ al orașului Hațeg și pe cele ale comunelor: Baru, Densuș, General Berthelot, Pui, Răchitova, Râu de Mori, Sarmizegetusa, Sălașu de Sus, Sântămăria-Orlea și Totești. Aria naturală a fost declarată parc natural prin "Hotărârea de Guvern 2151" din 30 noiembrie 2004 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone) iar din 2005 geoparcul a
Geoparcul Dinozaurilor „Țara Hațegului” () [Corola-website/Science/313783_a_315112]
-
European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică). Printre speciile faunistice semnalate în arealul parcului se află șapte mamifere: ursul brun ("Ursus arctos", lup ("Canis lupus"), vidra de râu ("Lutra lutra"), liliacul cu urechi de șoarece ("Myotis blythii"), liliacul comun ("Myotis myotis"), liliacul cu picioare lungi ("Myotis capaccinii") și liliacul mare cu potcoavă ("Rhinolophus ferrumequinum"); trei specii de amfibieni: ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), tritonul comun transilvănean ("Triturus vulgaris ampelensis") și
Geoparcul Dinozaurilor „Țara Hațegului” () [Corola-website/Science/313783_a_315112]
-
2000. Situată pe Valea Pietrosului, comuna Baru, este renumită prin frumusețea formațiunilor stalagmitice, coraliene și microcristalelor, aici aflându-se una din cele mai spectaculoase stalagmite din peșterile României, înaltă de 7 m. Peștera Tecuri se află pe malul stâng al râului Strei, la o înălțime de 920 de metri , este lungă de aproape 500 m și accesul se face printr-un aven adânc de 12 m. La Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” este expus in exemplar de "Sophrochaeta dacica
Peștera Tecuri () [Corola-website/Science/313779_a_315108]
-
1944 în timpul celui de-al Doilea Război Mondial Plaja este situată pe coasta Normandiei, Franța, față în față cu Canalul Mânecii, și este la 8 km distanță la est de Sainte-Honorine-des-pertes și la vest de Vierville-sur-Mer pe malul drept al estuarului râului Douve. Debarcările aici au fost necesare pentru a lega debarcarea britanicilor la est de Plaja Gold, cu aterizarea americană la vest la Plaja Utah, oferind astfel o debarcare continuă pe coasta Normandiei din Golful Senei. Ocuparea Plajei Omaha era responsabilitatea
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
planificate atent pentru a elimina barajele de apărare și pentru a permite navelor mai mari ale următoarelor atacuri să acosteze. Obiectivul principal la a fost de a asigura un cap de pod de aproximativ opt kilometri lungime, între Port-en-Bessin și râul Vire, legându-se cu debarcările britanice de la Plaja Gold la est, și ajungea în zona de ISIGNY la vest pentru a face legătura cu aterizarea Corpul VII la Plaja Utah. Divizia a 352-a germană s-a opus debarcărilor, mulți
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
E/116 s-au amestecat făcând dificilă improvizarea atacurilor fiind îngreunați si de situația cauzată de lipsa debarcărilor. Acele batalioane împrăștiate de E/116 la aterizarea la Easy Red au reușit să scape de pierderi grele, deși, au întâlnit un râu după aterizarea pe bancul de nisip care i-a forțat sa-si arunce armamentul si sa pornească înot spre partea cealaltă. Cele mai multe victime au fost printre trupe care au aterizat la capetele lui Omaha. În est, la Green Fox și
Plaja Omaha () [Corola-website/Science/313753_a_315082]
-
de informații: „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” pe listele Ministerului Culturii și Cultelor și „Buna Vestire” în înregistrările Protopopiatului Ortodox Târgu Mureș. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Comuna Glodeni se situează pe malul râului Mureș, la 14 km de municipiul Târgu-Mureș, pe șoseaua ce leagă Dumbrăvioara de Voivodeni, și a fost pentru prima dată atestată documentar în 1263, sub denumirea de "Sarpatak", iar, mai apoi, în anul 1319, sub denumirea de "Sarpataka", într-un
Biserica de lemn din Glodeni, Mureș () [Corola-website/Science/313826_a_315155]
-
fost ridicată în anul 1783, fiind extinsă și restaurată de mai multe ori de-a lungul timpului, ultima consolidare realizându-se în anul 1986, prin grija Episcopiei Ortodoxe de Alba-Iulia. În prezent, lăcașul de cult are fundație din piatră de râu, pereții din lemn de brad, acoperișul din șindrilă și clopotnița acoperită cu tablă. Între 1851-1907, pe lângă biserica din comună a existat o școală confesională românească, care, deși fusese deschisă încă din a doua jumătate a secolului XVII, nu a putut
Biserica de lemn din Glodeni, Mureș () [Corola-website/Science/313826_a_315155]
-
unei biserici, se presupune că lăcașul de cult construit în 1770 l-a înlocuit pe cel dintâi, cu recuperarea în mare măsură a materialelor componente datorită lipsei materialului lemnos din zonă. Actuala biserică este așezată pe fundație din piatră de râu, primele trei rânduri de bârne fiind din lemn de stejar, probabil cele originare, restul fiind din lemn de brad. Probabil la 1896, a fost suprapus turnul-clopotniță, confecționat dintr-o structură de lemn și îmbrăcat în scânduri, acoperișul acestuia având o
Biserica de lemn din Țiptelnic () [Corola-website/Science/313829_a_315158]
-
ulterioare folosindu-se și materiale provenite de la o biserică adusă din satul Hodoșa. Lăcașul de cult avea grinzi cioplite din lemn de brad, așezate pe tălpi de stejar, care, la rândul lor, se sprijineau pe plăci late din piatră de râu. În regretabilele ciocniri și disensiuni interetnice din martie 1990 a fost implicat și acest lăcaș de cult care, în noaptea de 20-21 martie 1990, a fost incendiat, dispărând astfel unul dintre cele mai valoroase monumente de artă românească care atestă
Biserica de lemn din Valea () [Corola-website/Science/313830_a_315159]
-
sau Bătălia de pe râul Sajó (în 11 aprilie 1241) a fost principala bătălie între Imperiul Mongol și Regatul Ungariei în timpul marii invazii mongole. A avut loc la Muhi, lângă Nyékládháza, la sud-vest de râul Sajó. După invazie Ungaria a rămas în ruine. Aproape jumătate
Bătălia de la Muhi () [Corola-website/Science/313867_a_315196]
-
sau Bătălia de pe râul Sajó (în 11 aprilie 1241) a fost principala bătălie între Imperiul Mongol și Regatul Ungariei în timpul marii invazii mongole. A avut loc la Muhi, lângă Nyékládháza, la sud-vest de râul Sajó. După invazie Ungaria a rămas în ruine. Aproape jumătate din localități fuseseră distruse de armatele invadatoare. Aproape un sfert din populație a fost masacrată, în special în zonele din Câmpia Panonică (Alföld), unde au rămas foarte puțini supraviețuitori, în
Bătălia de la Muhi () [Corola-website/Science/313867_a_315196]
-
invadatoare. Aproape un sfert din populație a fost masacrată, în special în zonele din Câmpia Panonică (Alföld), unde au rămas foarte puțini supraviețuitori, în Banat și în Transilvania. În 1223 Imperiul Mongol aflat în expansiune învingea o armată cumană pe râul Kalka. Acest fapt a determinat retragerea cumanilor înfrânți spre Ungaria. Aceasta din urma ducea deja deja o politică de convertire a cumanilor la creștinism și încerca de cateva decenii să își extindă influența asupra triburilor cumane. Regele Ungariei Béla al
Bătălia de la Muhi () [Corola-website/Science/313867_a_315196]