38,404 matches
-
jumătate, fiind identificate doar instalațiile inamice, fără evidențierea rutelor de zbor. Această soluție a fost aleasă pentru ca să îi împiedice pe aliați ca, în cazul în care hărțile ar fi căzut în mâinile lor, să nu poată identifica bazele avioanelor germane. Comandanților germani le-a fost refuzată permisiunea să își informeze piloții cu privire la amănuntele operațiunii până chiar înainte de decolare. Astfel de măsuri de secretizare au creat confuzie operațională. Chiar și în cazul comandanților, ei nu au putut afla decât câteva lucruri strict
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
mâinile lor, să nu poată identifica bazele avioanelor germane. Comandanților germani le-a fost refuzată permisiunea să își informeze piloții cu privire la amănuntele operațiunii până chiar înainte de decolare. Astfel de măsuri de secretizare au creat confuzie operațională. Chiar și în cazul comandanților, ei nu au putut afla decât câteva lucruri strict necesare pentru înțelegerea planului. Când a fost declanșată operațiunea, numeroși piloți germani nu înțelegeau încă obiectivele atacului, sau care le era misiunea lor exactă. Cei mai mulți piloți tineri au fost convinși că
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
germani nu înțelegeau încă obiectivele atacului, sau care le era misiunea lor exactă. Cei mai mulți piloți tineri au fost convinși că era vorba doar de o misiune de recunoaștere efectuată cu avioane puternic înarmate în zona frontului și și-au urmat comandanții cu încredere plecând de la această prezumție greșită. Nu este clar astăzi dacă toate obiectivele de mai jos au fost ținte ale atacului planificat. Există dovezi din care ar rezulta că Grimbergen, Knocke și Ophoven au fost atacate din greșeală, și
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
decembrie toate mișcările de efective ale forțelor terestre și aeriene din fața frontului american din Ardeni, dar nu au bănuit niciun atac posibil. "Jagdgeschwader" 1 (JG 1) a fost responsabil pentru atacarea aeroporturilor Ursel și Maldegem. "Oberstleutnant" Herbert Ihlefeld a fost comandantul grupului ("Geschwader"). Formațiunea era mixtă: I. și II. / JG 1 erau dotate cu avioane 190, iar III./JG 1 vu Bf 109. În timpul deplasării, escadrila I a JG 1 a pierdut patru avioane din cauza focului propriei artilerii antiaeriene, trei piloții
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
al aeroportului Helmond, JG 6 a pretins doborârea a șase avioane aliate. În realitate, germanii au reușit să doboare doar două avioane Spitfire, unul Hawker Typhoon și să avarieze grav un al patrulea avion. Stab./JG 6 și-a pierdut comandantul, doborât și luat prizonier. Dintre cele 29 de avioane Fw 190 ale I./JG′s, 7 au fost doborâte și două avariate. Dintre cele 25 de Fw 190 ale II./JG 6, opt au fost distruse și două avariate. În
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
III./JG 6, grupul a pierdut 12 dintre cele 20 de avioane Bf 109. În total, JG 6 a pierdut 43% din aparatele de zbor plecate în misiune, a pierdut 16 piloți morți sau dispăruți și șapte căzuți prizonieri. În afară de comandantul de grup Kogler, au mai fost pierduți "Gruppenkommandeure" Helmut Kühle, "Staffelkapitane" ("Hauptmann" Ewald Trost - prizonier, "Hauptmann" Norbert Katz - mort, Lothar Gerlach - dispărut sau mort). Aerodromul Deurne trebuia să fie distrus de "Jagdgeschwader" 77 (JG 77). Antwerp era gazda celui mai
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
Pista principală (A-89) era numită de localnici „Beauvechain”, iar cea auxiliară Le Culot East (Y-10) era numită de localnici „Burettes”. Aeroportul era bine cunoscut de piloții "Luftwaffe", pentru că fusese bază aeriană germană după ocuparea Franței. Gerhard Michalski a fost comandantul grupului german care a executat atacul. În timpul deplasării, cinci avioane au fost doborâte de focul antiaerienei. Au alt pilot a fost doborât la Eindhoven. Cel 8 avioane de vânătoare rămase din cadrul IV./JG 4 și-au continuat zborul către obiectiv
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
era baza grupului RAF No. 125. Baza de la Asch a avut un mare noroc. Escadrilele de vânătoare 390 și 366 au lansat câte o patrulă în acea dimineață, acest fapt jucând un rol de primă importanță în eșecului atacului german. Comandantul escadrilei 487 din cadrul grupului 352, John Charles Meyer, a anticipat intențiile germanilor și a ordonat decolarea a 12 avioane P-51 într-o misiune de patrulare activă. Decolarea avioanelor britanice s-a făcut sub focul inamicului, care începuse deja atacul
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
de numărul mare de mijloace de transport pe care le-au atacat și ca rezultat numeroase avioane de vânătoare Spitfire au rămas neatinse. Dat fiind numărul mare de aparate Spitfire aflate la sol, pierderile canadienilor din RACAF au părut „reduse”. Comandantul de grup aerian canadian Johnnie Johnson avea să raporteze că imprecizia tirului piloților germani i-a împiedicat pe aceștia din urmă să obțină rezultate mai bune. Pierderile aliaților pe aeroportul Evere s-au ridicat la 32 de avioane de vânătoare
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
54 au decolat pentru această misiune. Șapte avioane au fost doborâte în luptele aeriene sau ca victime ale focului propriei artilerii antiaeriene mai înainte ca să ajungă la obiectiv. Raidul german a lovit puternic aeroportul Melsbroek. Conform raportului lui Emil Clade (comandantul III./JG 27), bateriile antiaeriene nu erau deservite de artileriști, iar avioanele erau aliniate pe pistă sau în dreptul hangarelor, ceea ce le-a făcut ținte perfecte. Atacul a provocat distrugeri considerabiile unităților de aici și a fost considerat un mare succes
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
decolat și s-a alăturat grupului conducător, IV Sturm./JG 3. III./JG 3 a decolat și s-a aplasat în ariergardă. Avioanele Bf 109 și Fw 190 ale escadrilei ("Geschwader") au ajuns în zona de atac la 09:20. Comandantul ("Geschwaderkommodore") Heinrich Bär a condus atacul. Unii dintre piloți au reușit să execute patru atacuri, distrugând amplasamentele antiaerienei, rezervoarele de combustibil și diverse vehicule. Pe aeroport se aflau aproape 300 de avioane, iar în magazii se aflau stocate cantități mari
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
recunoască că acest atac a dus la sacrificarea ulimelor rezerve disponibile ale aviației de vânătoare. "Luftwaffe" a pierdut 143 de piloți uciși sau dispăruți, 70 au căzut prizonieri iar 21 de piloți au fost răniți. Dintre aceștia, trei au fost comandanți de grup aerian ("Geschwaderkommodore"), cinci comandanți de grup ("Gruppenkommandeure") și 14 comandanți de escadrile ("Staffelkapitäne"). Astfel, pierderile "Luftwaffe" au fost cele mai grele înregistrate într-o singură zi. Numeroși comandanți de formațiuni pierduți au fost veterani experimentați, unii dintre ei
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
la sacrificarea ulimelor rezerve disponibile ale aviației de vânătoare. "Luftwaffe" a pierdut 143 de piloți uciși sau dispăruți, 70 au căzut prizonieri iar 21 de piloți au fost răniți. Dintre aceștia, trei au fost comandanți de grup aerian ("Geschwaderkommodore"), cinci comandanți de grup ("Gruppenkommandeure") și 14 comandanți de escadrile ("Staffelkapitäne"). Astfel, pierderile "Luftwaffe" au fost cele mai grele înregistrate într-o singură zi. Numeroși comandanți de formațiuni pierduți au fost veterani experimentați, unii dintre ei ași ai aerului, ceea ce a slăbit
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
aviației de vânătoare. "Luftwaffe" a pierdut 143 de piloți uciși sau dispăruți, 70 au căzut prizonieri iar 21 de piloți au fost răniți. Dintre aceștia, trei au fost comandanți de grup aerian ("Geschwaderkommodore"), cinci comandanți de grup ("Gruppenkommandeure") și 14 comandanți de escadrile ("Staffelkapitäne"). Astfel, pierderile "Luftwaffe" au fost cele mai grele înregistrate într-o singură zi. Numeroși comandanți de formațiuni pierduți au fost veterani experimentați, unii dintre ei ași ai aerului, ceea ce a slăbit și mai mult efectivele rămase. Datorită
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
de piloți au fost răniți. Dintre aceștia, trei au fost comandanți de grup aerian ("Geschwaderkommodore"), cinci comandanți de grup ("Gruppenkommandeure") și 14 comandanți de escadrile ("Staffelkapitäne"). Astfel, pierderile "Luftwaffe" au fost cele mai grele înregistrate într-o singură zi. Numeroși comandanți de formațiuni pierduți au fost veterani experimentați, unii dintre ei ași ai aerului, ceea ce a slăbit și mai mult efectivele rămase. Datorită tuturor acestor considerente, "Bodenplatte" poate fi socotit un succes pe termen scurt, dar un eșec pe termne lung
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
de 17 octombrie 1551, turcii au început să sape tranșee în fața porții de nord a cetății și să instaleze tunuri grele. Garnizoana din Timișoara a fost somată să se predea, promițându-i-se libera ieșire din cetate. După ce Losoncius (Losonczy), comandantul garnizoanei, a respins oferta, turcii au împresurat Timișoara din toate părțile. Insula Palaca Mică a fost cel mai puternic asediată, ceea ce i-a făcut pe asediați să dea foc caselor și să se pregătească de retragere. Generalul Bernardo de Aldana
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]
-
boemi, 100 germani, 100 mercenari englezi sub comanda căpitanului Diego Mendoza, 100 grăniceri români conduși de nobili români din părțile Caransebeșului, câțiva unguri, iar restul, deci cea mai mare parte din trupe, mercenari spanioli sub conducerea lui Gaspardo Castelluvio. Losonczy, comandantul cetății, a aprovizionat garnizoana cu alimentele necesare, a adus suficientă muniție. La 22 aprilie 1552 o armată de 160.000 de oameni sub comanda lui Ahmed-pașa a plecat de la Adrianopol spre Timișoara. Avangarda trupelor turcești a ajuns sub zidurile Timișoarei
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]
-
sub asediu, dar a fost înfrântă în bătălia de la Sânandrei. Scăderea apelor Timișului și a mlaștinilor, din cauza secetei din luna iulie, i-a favorizat pe asediatori. Între 20 și 25 iulie s-au dat bătălii mari și lupte decisive, iar comandantul orașului, Stefan Losonczy, a început negocieri cu otomanii, la presiunea negustorilor. Comandanții militari otomani au promis să părăsească cetatea, dacă apărătorii vor depune armele. Capitularea imperialilor a avut loc în 25 iulie 1552, dar otomanii au rupt armistițiul și i-
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]
-
Timișului și a mlaștinilor, din cauza secetei din luna iulie, i-a favorizat pe asediatori. Între 20 și 25 iulie s-au dat bătălii mari și lupte decisive, iar comandantul orașului, Stefan Losonczy, a început negocieri cu otomanii, la presiunea negustorilor. Comandanții militari otomani au promis să părăsească cetatea, dacă apărătorii vor depune armele. Capitularea imperialilor a avut loc în 25 iulie 1552, dar otomanii au rupt armistițiul și i-au ucis pe toți apărătorii. Stefan Losonczy, care era rănit, a fost
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]
-
de nord și menținerea de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri operațiile"”. Forțele române erau reprezentate de unități ale Corpului 1 Armată (comandant general de brigadă David Praporgescu), care ocupau un dispozitiv de luptă centrat pe râul Olt, cu Divizia 13 Infanterie (comandant general de brigadă Gheorghe Sănătescu) în flancul stâng și Divizia 23 Infanterie (comandant colonel Traian Moșoiu) în flancul drept. Suplimentar
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]
-
zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri operațiile"”. Forțele române erau reprezentate de unități ale Corpului 1 Armată (comandant general de brigadă David Praporgescu), care ocupau un dispozitiv de luptă centrat pe râul Olt, cu Divizia 13 Infanterie (comandant general de brigadă Gheorghe Sănătescu) în flancul stâng și Divizia 23 Infanterie (comandant colonel Traian Moșoiu) în flancul drept. Suplimentar, Brigada 1 Călărași asigura legătura cu forțele Armatei 2.. Pentru atacul pozițiilor românești, comandamentul german destinase unele dintre forțele principale
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]
-
reprezentate de unități ale Corpului 1 Armată (comandant general de brigadă David Praporgescu), care ocupau un dispozitiv de luptă centrat pe râul Olt, cu Divizia 13 Infanterie (comandant general de brigadă Gheorghe Sănătescu) în flancul stâng și Divizia 23 Infanterie (comandant colonel Traian Moșoiu) în flancul drept. Suplimentar, Brigada 1 Călărași asigura legătura cu forțele Armatei 2.. Pentru atacul pozițiilor românești, comandamentul german destinase unele dintre forțele principale ale Armatei 9, inclusiv Corpul Alpin. Acționând energic și eficient, generalul David Praporgescu
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]
-
inclusiv Corpul Alpin. Acționând energic și eficient, generalul David Praporgescu a reușit să stabilizeze situația frontului după retragere în debandadă și cu pierderi semnificative a Corpului 1 Armată, care a urmat pierderii bătăliei de la Sibiu sub comanda dezastruoasă a fostului comandant, generalul Ioan Popovici. La 13 octombrie 1916 generalul Praporgescu este rănit mortal de un obuz căzut din întâmplare lângă grupul de ofițeri cu care inspecta o poziție de pe front. "Generalul Praporgescu era un soldat de elită, cu frumoase însușiri sufletești
Bătălia de pe Valea Oltului (1916) () [Corola-website/Science/335116_a_336445]
-
de personalități importante ale vietii culturale, atât militari cât și civili: Generalul lt. Paul Leonida (ofițer din M. St. M), Generalul lt. Pavel Zăgănescu, Generalul Titus Gârbea, șeful misiunii de legătură între armata germană și română, General col. Gheorghe Cealac, comandantul Corpului de Cavalerie în stepa Calmuca, General lt. Gheorghe Marinescu, Colonel Marin Georgescu, Colonel Gheorghe Eminescu, nepotul fratelui al lui Mihai Eminescu, autor al excepționalei lucrări “Napoleon Bonaparte”, General aviator Șendrea, General aviator Di Cezare, colonel Gh. Romanescu, autor al
Titus Popescu () [Corola-website/Science/335175_a_336504]
-
poveste. Generalul de Charette, un aristocrat din Vendee, comandând cetele care se opuneau revoluționarilor parizieni, a fost în cele din urmă capturat și așezat, rănit, pe o masă din bucătăria unui castel. Generalul revoluționar, aristocrat și el, i-a spus comandantului din Vendee: “Ce păcat de atâta vitejie, pierdută în zadar”! La care de Charette a răspuns: “Nimic nu se pierde niciodată”! Majestatea Să Regina, Alteța Să Regală Principesa Margareta și cu mine ne aflăm aici nu pentru că Sorin Dumitrescu este
Sorin Dumitrescu () [Corola-website/Science/335204_a_336533]