40,419 matches
-
a Depresiunii Șimleului, situație în care așezările mai vechi de la Crasna, Ratin și Huseni puteau să se mențină ca localități agricole și comerciale, pe drumul spre Porolissum. Pe interfluvii erau construiți tumuli de incinerație. Au fost semnalați 15 tumuli pe marginea nordică a comunei, pe dealul Culmea și 9 tumuli pe dealul Corhan. Cucerirea Daciei de către romani se încheie la data de 11 august 106, când granița dintre Imperiu și Dacii liberi este stabilită în acest sector pe culmea Meseșului. Teritoriul
Crasna, Sălaj () [Corola-website/Science/301787_a_303116]
-
în timpul domniei împăratului M. Antonius Gordianus, templul a durat până în jurul anului 255 d.Chr., când a avut un sfârșit violent prin foc, jaf și distrugere sistematică, dupa cum precizează arheologul N. Gudea în lucrarea: “Porolissum. Un complex daco-roman la marginea de nord a Imperiului roman”. O istorie interesantă a avut-o templul zeului Liber Pater, care a suferit mai multe transformări în timp, în funcție de credința locuitorilor din municipiu. Situat în marginea drumului roman ce făcea intrarea în castru, sanctuarul este
Jac, Sălaj () [Corola-website/Science/301804_a_303133]
-
N. Gudea în lucrarea: “Porolissum. Un complex daco-roman la marginea de nord a Imperiului roman”. O istorie interesantă a avut-o templul zeului Liber Pater, care a suferit mai multe transformări în timp, în funcție de credința locuitorilor din municipiu. Situat în marginea drumului roman ce făcea intrarea în castru, sanctuarul este dedicat divinității arhaice din Italia centrală care impreună cu perechea sa Libera erau protectori ai viței de vie și ai fertilității ogoarelor. Conform datelor publicate de N. Gudea în cartea: “Sanctuare
Jac, Sălaj () [Corola-website/Science/301804_a_303133]
-
multele sihăstrii sătești descoperite pe teritoriul țării noastre, prezente încă din zorii creștinismului. Aceasta are dimensiuni mici și este alcătuită din două încăperi boltite de 2x3 m, respectiv 1x3 m. Intrarea se face printr-o deschizătură săpată în stâncă, la marginile căreia se văd și azi urmele unde erau fixați stâlpii de lemn de care probabil era prinsă ușa ce închidea peștera. Cele două încăperi comunică între ele printr-o ușa și un gemuleț. Peștera a fost realizată prin cioplirea în
Jac, Sălaj () [Corola-website/Science/301804_a_303133]
-
mare depărtare, iar acesta o prindea din zbor, ca după ce și-a tăiat lemnele trebuincioase, să o înapoieze fratelui pe aceeași cale. Nimilica cea frumoasă (Nimilica în limba traco-daca ar fi însemnat Nimicuța, Micuța), culegând hribe prin pădure, ajunse la marginea unei poenițe unde vede niște făpturi mici - de acolo de sus le vede ca pe niște furnici - scormonind pământul cu un cârlig tras de boi, și aceștia mici, după măsura făpturilor. Și-a zis frumoasa Nimilica: Ce bine m-aș
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
în satele de sub controlul său nu găsește nici un legionar. Prefectul dă ordin să-l scoată măcar pe unu de unde îl va găsi și să execute ordinul. Și l-a găsit în persoana tânărului Ionac din Gâlgău, l-a scos la marginea Gâlgăului înspre Poiana Blenchii și l-a împușcat. Acest tânăr nu avea nimic în comun cu mișcarea legionară, dar avusese în ultimul timp neplăceri cu jandarmii, și legionarul s-a găsit și ordinul a fost executat. 1940-1944 După Dictatul de la
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
Gavril. Apar primele rezultate ”notabile” la nivelul de apreciere de atunci. 1962 februarie CAP Căpâlna aderă la CAP Gâlgău alături de celelalte sate: Dobrocina, Fodora, Gura Vlădesii. 1965 sătenii construiesc ”Căminul Cultural” care funcționează și azi. 1968 se construiește trotuarul de pe marginea drumului județean. 1970 se construiește magazinul din sat (cooperativa) și bufetul, azi în paragină. După 1989 satul se depopulează masiv iar populația este din ce în ce mai îmbătrânită. Bibliografie: 1. prof. Văleanu, Ion. "Monografia Satului Căpâlna", document privat, manuscris publicat prin grija Prof.
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
235 oi, 393 păsări de curte, 18 coșnițe de albine; 240 de meri, 84 peri, 3 cireși, 2 vișini, 13 piersici, 675 pruni, 9 nuci, 3 culturi de muri și căpșuni; În 1900 hotarul satului cuprindea următoarele terenuri: "Șes, Sub Margine, Chiriac, Groapa dosului, Sub Cetățea, La Gardul Țarinii, Poeni, Dosul lui Vereș, Pe Poduri, Valea Lupului, Pe Sor" (Petri Mor, Szilagy varmegye monographiaja). 1896: Farkasmezö, Lupoi᾽a, 325 locuitori, (pag. 114) 1900: Farkasmezö, 77 case, 317 locuitori (295 români, 22
Lupoaia, Sălaj () [Corola-website/Science/301807_a_303136]
-
la satul cu același nume,cu excepția perioadelor 1925-1930 și 1950-1968,când a avut în componența sa și satul Pietrișu.În secolul al XVII-lea și primele trei decenii ale secolului al XVIII-lea satul (localitatea) era în județul Teleorman,plasa Marginea; la mijlocul secolului al XVIII-lea trece în județul Vlașca,plasa Marginea; în perioada 1829-1845 este iar în județul Teleorman; între anii 1845-1950 localitatea se găsește în județul Vlașca, plasa având denumirile succesive Marginea, Dunărea, Burnaz, Arsache; între anii 1950-1968 comuna
Comuna Pietroșani, Teleorman () [Corola-website/Science/301821_a_303150]
-
a avut în componența sa și satul Pietrișu.În secolul al XVII-lea și primele trei decenii ale secolului al XVIII-lea satul (localitatea) era în județul Teleorman,plasa Marginea; la mijlocul secolului al XVIII-lea trece în județul Vlașca,plasa Marginea; în perioada 1829-1845 este iar în județul Teleorman; între anii 1845-1950 localitatea se găsește în județul Vlașca, plasa având denumirile succesive Marginea, Dunărea, Burnaz, Arsache; între anii 1950-1968 comuna aparține raionului Zimnicea,situat mai întâi în regiunea Teleorman,iar din
Comuna Pietroșani, Teleorman () [Corola-website/Science/301821_a_303150]
-
satul (localitatea) era în județul Teleorman,plasa Marginea; la mijlocul secolului al XVIII-lea trece în județul Vlașca,plasa Marginea; în perioada 1829-1845 este iar în județul Teleorman; între anii 1845-1950 localitatea se găsește în județul Vlașca, plasa având denumirile succesive Marginea, Dunărea, Burnaz, Arsache; între anii 1950-1968 comuna aparține raionului Zimnicea,situat mai întâi în regiunea Teleorman,iar din 1952 în regiunea București;din anul 1968 comuna Pietroșani este în județul Teleorman. De-a lungul timpului, proprietarii mai importanți ai moșiei
Comuna Pietroșani, Teleorman () [Corola-website/Science/301821_a_303150]
-
de Fier aparține lui Gheorghe Bașta iar in 26.09.1672 moșia de la Poarta de Fier trece in posesia lui Szentivamyr Samuel. În lucrările monografice de la începutul secolului al XX-lea se mentioneaza: Vașcapău este un sat mic așezat înspre marginea de răsărit a "comitatului Sălaj" și din vremurile cele mai vechi a fost locuit numai de români. Poporul povestește că pe locul acesta a fost așezat mai demult satul Ciumărna. În afară de știrile scrise este cunoscut faptul că la o distanță
Poarta Sălajului, Sălaj () [Corola-website/Science/301819_a_303148]
-
țărâna hotarului, iar în curtea bisericii de lemn a fost înmormântat eroul Alexandru Todea. Un mărăciniș pe numele de Mânjele. Păduri: Pășuet, (Ptișcuța) Chișcuța?, Muncei. Pajiști și terenuri arabile: Unghiul Mare, Tabăra, Rîtul Brebilor, Pusta, Sorți, Boiște, Valea Păușei, în marginea Sorți. Fântâni: Fântâna Albă, în Ptișcuța era Fântâna Boilor, în Muncei Fântâna cea Bună, în Tabăra, Fântâna Taberei. Denumirea actuală de Poarta Sălajului a fost dată de prefectul județului Sălaj Eugen Chiș în 1946, dar în grai local satul continuă
Poarta Sălajului, Sălaj () [Corola-website/Science/301819_a_303148]
-
din județul Teleorman, Muntenia, România. Se află în partea de nord a județului, în Câmpia Găvanu-Burdea, pe malul stâng al pârâului Zâmbreasca. La recensământul din 2002 avea o populație de 282 locuitori. Numele satului provine de la zăvoaiele de plopi de la marginea așezării, din lunca pârâului. Plopii au fost defrișați în anii '70. Cel mai apropiat oraș, Roșiorii de Vede, este situat la c. 30 de km (rutier) și 18 km (feroviar, prin intermediul stației de cale ferată Beuca). În linie dreaptă, capitala
Plopi, Teleorman () [Corola-website/Science/301823_a_303152]
-
la c. 3 km. de sat. Lângă sat se află cel mai bătrân copac din nordul județului, un stejar vechi de câteva sute de ani, rămas dintr-o străveche pădure. Până la sfârșitul secolului XIX, o altă pădure se întindea de la marginea satului spre unul din satele vecine, Ciolănești. Întâlnim rozătoare (iepuri de câmp, șoareci de câmp), căpriori și păsări de luncă și stepă (fazani, potârnichii, prepelițe) Satul Plopi este o așezare mică, de 282 de locuitori (2002), majoritatea în vârstă, localitatea
Plopi, Teleorman () [Corola-website/Science/301823_a_303152]
-
din râurile Oltul, Călmățui, Urlui, Vedea, Teleorman, în fiecare primăvară luncile primeau cele necesare dezvoltării vegetației pentru creșterea animalelor, a pomilor. Lacurile primeau apă proaspătă în care creșteau peștele ( albitură, crapi, caras, cegă, ghindari, lin, etc..), melci, scoici,etc. La margini de lacuri creșteau: trestie, papură, păpurici, iar în stufăriș trăiau păsări sălbatice (rațe, gâște, stârci, bodârlăi, lișițe, etc. ). Pădurile de stejari, de fagi și frasini împodobeau aceste pământuri, îmbogățeau zilnic atmosfera cu aer proaspăt, iar în trecut, constituiau bune ascunzișuri
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
întinsă peste mii de ani. La Ciuperceni, Teleorman, la 10 m adâncime, au fost identificate unelte din piatră cioplită cu o vechime de aproximativ un milion cinci sute de mii de ani. Din limba daco-geților (ramură a tracilor), localnicii din marginea de nord a Dunării, inclusiv cei din Năvodari, au moștenit cuvinte ca: moș, copil, prunc, brânză, zăr, viscol, mal, mazăre, zestre, etc. De la unele ramuri ale tracilor, localnicii din marginea de nord a Dunării, inclusiv cei din Năvodari, au moștenit
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
de ani. Din limba daco-geților (ramură a tracilor), localnicii din marginea de nord a Dunării, inclusiv cei din Năvodari, au moștenit cuvinte ca: moș, copil, prunc, brânză, zăr, viscol, mal, mazăre, zestre, etc. De la unele ramuri ale tracilor, localnicii din marginea de nord a Dunării, inclusiv cei din Năvodari, au moștenit „păstoritul”(creșterea oilor) și „pendularea”( adică vara locuiau în câmpie, unde creșteau vite, oi etc. și iarna acasă pe dealuri ). Acest obicei s-a menținut în Cioara și în satele
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
Cioara, Seaca, Vânători. Pentru protejarea acestor regiuni de populațiile migratoare se construiește un nou val de apărare numit Brazda lui Novac, care pornea din regiunea Mehedinți și ținea până la răsărit de Ploiești. În această perioadă, "alături de populația dacă", trăiau pe margini de lacuri, râuri, populații migratoare. O parte din aceste populații a fost asimilată de populația băștinașă și împreună cu localnicii au adoptat creștinismul. Primele biserici pe locurile mai sus numite, au fost construite cu pereți din trestie groasă și acoperite cu
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
Cantitatea medie de precipitații: 457 mm anual. În punctul „Piatra Frecăței” (toponim: „Beroe”) se găsesc ruinele parțial dezvelite ale unei fortificații romane și bizantine (secolele I-VI și X-XII) și, in apropiere, ale unei basilici paleocrestine (secolele V-VI), la marginea fostului cimitir al așezării (secolele I-XII). În secolul al XIII-lea, localitatea Ostrov purta denumirea Beroe moștenită de la romani, din epoca postaureliană. În secolele I și al II-lea în partea vestică, pe malul Dunării a existat Castrul Roman
Comuna Ostrov, Tulcea () [Corola-website/Science/301855_a_303184]
-
Bereasa este un sat în comuna Dănești din județul Vaslui, Moldova, România. A. MIJLOCUL, plasă în județul Vaslui ,fost ocol în ținutul Vaslui numită astfel de la poziția pecare o ocupă în centrul județului. Se întinde de la nord spre sud,din marginea județului Iași până în marginea orașului Vaslui.Situată pe culmile dealurilor și văilor ce se întind între pâraieleRebricea și râul Bârladul, la dreapta Dobrovățul și Vasluiețul, lastânga cu reședința la Codăești.Mijlocul, fost ocol în ținutul Vaslui la: 1772 format din
Bereasa, Vaslui () [Corola-website/Science/301863_a_303192]
-
în comuna Dănești din județul Vaslui, Moldova, România. A. MIJLOCUL, plasă în județul Vaslui ,fost ocol în ținutul Vaslui numită astfel de la poziția pecare o ocupă în centrul județului. Se întinde de la nord spre sud,din marginea județului Iași până în marginea orașului Vaslui.Situată pe culmile dealurilor și văilor ce se întind între pâraieleRebricea și râul Bârladul, la dreapta Dobrovățul și Vasluiețul, lastânga cu reședința la Codăești.Mijlocul, fost ocol în ținutul Vaslui la: 1772 format din satele Bereasa,Boțoaia,Cârlești
Bereasa, Vaslui () [Corola-website/Science/301863_a_303192]
-
în 1620. Hrisoul menționat confirmă vânzarea de către Dumitru Gonțoiu din Bordești către Iane Dumbrăveanul a unei livezi pentru 300 de aspri. Este astfel prima atestare a transformării obștei libere de moșneni în obște de clăcași, fenomen comun în zona de “margine” și nu numai, în secolele XVII- XVIII, datorat sporirii obligațiilor și nesfârșitelor conflicte cu turcii, tătarii, moldovenii, polonezii sau cazacii. Din acest motiv, la sfârșitul secolului XVII, obștea liberă dispare prin vânzări voite sau silite către mari proprietari precum Iane
Bordești, Vrancea () [Corola-website/Science/301865_a_303194]
-
l-au împiedicat pe "“domnul prea creștin”" să-și țină făgăduiala. A îndeplinit-o însă un boier buzoian, ridicat prin mijloace proprii la rangul de ceauș (1680 - 1684), la cel de logofăt (1685 - 1687), căpitan de Buzău, de lefegii, de margine, mare căpitan (1693 - 1704), șătrar (1705 - 1715) și mare clucer (1715 - 1723) conform Teodor Rădulescu, după cum reiese dintr-un document din 20 iunie 1742 prin care domnul Mihai Racoviță refăcea documentele Episcopiei Buzăului pierdute în răzmerițe la începutul secolului (Arhivele
Bordești, Vrancea () [Corola-website/Science/301865_a_303194]
-
vest de satul-reședință de comună Ștefan cel Mare și la 2 km. est de râul Bârlad. Satul este așezat pe coasta unui deal care la nord se numește "Arvinte", la sud "Buciuma", la est "Bobâlca" și la vest "Floria". La marginea sudică a satului, pe o prelungire a versantului estic al dealului "Buciuma", în punctul numit "La pădure", s-a descoperit o așezare "La Tène" de tradiție hallstattiană. Pe un grind din lunca râului Bârlad s-au descoperit urmele unui cimitir
Brăhășoaia, Vaslui () [Corola-website/Science/301866_a_303195]