45,986 matches
-
o dată ce vestește sărbătoarea nunții. Cu toate acestea, o presimțire întunecată umbrește momentul festiv, iar Priam, Hecuba și Andromaca sunt neliniștiți de dorul de luptă al lui Hector : parcă pe toți apasă o frică, o prevestire (III 1). Încrezător în această pace sfântă a zeilor din ceruri, preotul cetății le reamintește troienilor interdicția de a cerceta misterele lumii : este poruncă a nu se mai vorbi/ De lucruri tăinuite, ce țin de nchipuire (III 1). Toți știu însă că fiica lui Priam încalcă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
-n mulțime marea nenorocire (III 2). Consultați cu privire la soarta Troiei, zeii anunță că vor urma triumful și prada bogată, iar răspunsul îl îngrijorează pe cârmuitorul cetății neimplicate încă în vreun război : Cu câtă grijă cată Priam/ Să fim în bună pace cu toții... Parcă s ar teme (III 2). Când coboară în portul unde răsună cântări de nuntă, Paris pare îngrijorat, ca și cum s-ar teme să nu-și piardă logodnica : E singur să nu râdă... Ceva parcă-l apasă... E greu cu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
14). La prima lor întâlnire, Clitemnestra îi spune că și-a pierdut liniștea cu timpul (sunt îmbătrânită ... nu mai sunt limpede... nu mai dorm bine - II 12). Își caută sprijin în prezența soțului (Am nevoie de el... să-mi dăruiască pacea - III 9), deși simte că-l va tulbura și pe el (l-aș nimici ? I-aș suge sângele și i-aș lua liniștea ? - III 9). Cei din jur descifrează caracterul reginei. Agamemnon observă că ea și-a păstrat violența bizară
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dorit cu nerăbdare tot ce am făcut și aș fi râs de mine dacă m-aș fi dat în lături de la ceva... vreau să se termine cu neastâmpărul.. învingătorii încearcă să uite și să răscumpere - II 12). Așa cum remarcă Egist, pacea poate fi mai greu de câștigat decât războiul : Haosul și pustiirea de acolo însă sunt clare, nimic mai încurcat decât echilibrul păcii (IV 7). Iubirea reală pentru Casandra ascunde nevoia de purificare. Regele mărturisește o sete după ape neîncepute (II
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
vreau să se termine cu neastâmpărul.. învingătorii încearcă să uite și să răscumpere - II 12). Așa cum remarcă Egist, pacea poate fi mai greu de câștigat decât războiul : Haosul și pustiirea de acolo însă sunt clare, nimic mai încurcat decât echilibrul păcii (IV 7). Iubirea reală pentru Casandra ascunde nevoia de purificare. Regele mărturisește o sete după ape neîncepute (II 12), dar Casandra simte că nu sunt făcuți unul pentru celălalt, că el așteaptă de la ea alinare, nu dragoste (n-are sprijin
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
7). Iubirea reală pentru Casandra ascunde nevoia de purificare. Regele mărturisește o sete după ape neîncepute (II 12), dar Casandra simte că nu sunt făcuți unul pentru celălalt, că el așteaptă de la ea alinare, nu dragoste (n-are sprijin și pace. Și le-a căutat la mine - III 9). Clitemnestra știe că doar prezența rivalei sale îl mai poate salva pe bărbatul mâhnit și nefericit : Fără tine se va plictisi și mai mult (IV 2). Incapabil să alunge o soție legitimă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
vedere pragmatic, viitorul e cea mai sigură dintre afacerile pe care mintea omului le-a imaginat vreodată, iar clienții săi sunt niște nenorociți care mor de curiozitate să afle ce-i așteaptă (I, p. 14). Numai perioadele de liniște și pace riscă să pericliteze bogăția sanctuarului și a orașului reducând nevoia oamenilor de a dobândi asigurări cu privire la ceea ce li se poate întâmpla. Oracolul de la Delphi apare ca o instituție degradată. Pythia se plânge că o doare capul, se declară incapabilă să
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
spectacolul manevrelor, cu atenție la efectul vizual menit să-i impresioneze pe localnicii mari amatori de spectacole adunați ca la teatru (II, p. 69). Ulterior, ecranul este ocupat de conclavul dintre spionii care fac schimb de informații cu privire la planurile de pace și război și cântăresc consecințele fiecărui gest capabil să declanșeze o reacție în lanț : Un singur cuvânt rostit la întâmplare e de ajuns ca să arunce în aer toate armistițiile. Nu vedeți cât de precară e pacea ? Nu vedeți că trăim
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
informații cu privire la planurile de pace și război și cântăresc consecințele fiecărui gest capabil să declanșeze o reacție în lanț : Un singur cuvânt rostit la întâmplare e de ajuns ca să arunce în aer toate armistițiile. Nu vedeți cât de precară e pacea ? Nu vedeți că trăim în fiecare zi pe muchie de cuțit ? Echilibrul lumii e criza care generează permanent criză (II, p. 71). Spectatorii nu reacționează în același mod la ceea ce văd. Marcos e îngrozit (II, p. 62), chiar încremenit (II
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
să te bată... Hai, stai jos și-o să-ți fac un ceai de tei. Ne-am așezat la masa din spatele prăvăliei, Înconjurați de cărți și de tăcere. Orașul dormea, iar librăria părea o corabie În derivă, pe un ocean de pace și de Întuneric. Fermín Îmi Întinse o ceașcă aburindă și Îmi zîmbi cu oarecare stînjeneală. Se tot gîndea la ceva. — Pot să-ți pun o Întrebare de natură personală, Daniel? — Firește. — Te rog să-mi răspunzi cu toată sinceritatea, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de la noi, părintele Fernando ne puse să jurăm că Îl vom ține la curent cu tot ceea ce aflam. Ca să-l liniștească, Fermín se puse să jure pe un Nou Testament ce zăcea pe masa de scris a sacerdotului. — Lăsați În pace Evangheliile. Îmi ajunge cuvîntul dumneavoastră. — Nu lăsați să vă scape nici o ocazie, așa-i? Părinte, ce fiară sînteți! — Haidem, vă Însoțesc pînă la ieșire. Ne-a călăuzit prin grădină pînă la grilajul de lănci și se opri la o distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pe care abia dacă putea s-o priceapă. Trăia tot așteptînd acea odraslă, care avea să fie o fată, asemenea orașului, și căreia urma să-i Închine toată dragostea cu care Dumnezeu Îi Îmbătase inima. Uneori, Jacinta se Întreba dacă pacea aceea somnolentă care Îi devora zilele, noaptea aceea a conștiinței, era ceea ce unii numeau fericire și voia să creadă că, În infinita sa tăcere, Dumnezeu Îi răspunsese, În felul lui, la rugi. Penélope Aldaya se născu În primăvara anului 1903
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și de colonie de talcioc, componenții săi etalînd tenuri străvezii ce Încadrau niște zîmbete gălbejite și cîinești. Fermín se mărgini să arate spre celula unde aștepta defunctul și binecuvîntă tripleta, care răspunse Încuviințînd și făcîndu-și respectuos semnul crucii. — Umblați În pace, murmură Fermín, tîrÎndu-mă spre ieșire, unde o călugăriță cu un opaiț ne salută cu o privire funebră, de condamnare. Ajunși În afara incintei, lugubrul canion de piatră și de umbră al străzii Moncada mi se păru o vale a slavei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
urmărise În autobuz, rîzÎnd la glumele lui Fermín. — Uite, ce mă fute pe mine cel mai tare sînt oamenii care scormonesc prin căcat și prin trecut, striga Fumero, rotindu-se În jurul lui Fermín. Chestiile trecute trebuie să le lași În pace, mă-nțelegi? Asta e valabil și pentru tine, și pentru nătăflețul ăsta de prieten al tău. Tu uită-te bine și Învață, băiete, că Îndată Îți vine rîndul și ție. Am urmărit cum inspectorul Fumero Îl distrugea pe Fermín În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
doctore, dumneavoastră să n-aveți nici o grijă, zise Barceló. Acum, important e să ne asigurăm că pacientul e În bună stare. Chiar eu voi prezenta plîngerea cuvenită, mîine la prima oră. Autoritățile au și ele dreptul la un pic de pace și de odihnă pe timp de noapte. În mod vădit, doctorul nu vedea cu ochi buni sugestia mea de a ascunde incidentul față de poliție, Însă cînd văzu că Barceló Își asuma răspunderea pe această temă, ridică din umeri și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
război cu toții sîntem spioni. O parte a muncii mele era să fiu la curent cu indivizii precum Fumero. Ăștia sînt cei mai periculoși. SÎnt ca niște vipere, fără culoare și fără conștiință. În războaie, răsar de pretutindeni. Pe timp ce pace Își trag obrăzarul. Dar rămîn În zonă. Cu miile. Fapt este că, mai devreme sau mai tîrziu, am descoperit cum juca. Mai degrabă mai tîrziu decît mai devreme, aș zice. Barcelona a căzut În cîteva zile, iar foaia s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se zbătea În zadar În strînsoarea celui de-al treilea polițist. Dacă m-ai mințit și Îl găsim În casa asta, Îți jur că-i rup amîndouă picioarele lui taică-tu, șuieră Fumero. — Tata nu știe nimic. Lăsați-l În pace. — Tu habar n-ai În ce joc ai intrat. Dar cînd o să dăm peste amicul tău, s-a isprăvit jocul. Nici judecători, nici spitale, nici cafteli. De data asta, o să mă ocup personal să-l scot din circulație. Și o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În brațe cu putere. — Te iubesc, am șoptit. Clopotele catedralei băteau cînd am Început să citesc manuscrisul Nuriei Monfort. Caligrafia ei măruntă și ordonată mi-a amintit de curățenia din biroul ei, ca și cum ar fi dorit să caute În cuvinte pacea și siguranța pe care viața nu voise să i le Îngăduie. NURIA MONFORT: AMINTIRI CU FANTOME — 1933-1955 1 Nicăieri nu există o a doua ocazie, cu excepția remușcării. Julián Carax și cu mine ne-am cunoscut În toamna anului 1933. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
vor putea povesti niciodată. Săptămînile de după căderea Barcelonei au fost de nedescris. În acele zile s-a vărsat tot atîta sînge, sau chiar mai mult, ca În timpul luptelor, numai că În secret și pe nevăzute. CÎnd, În sfîrșit, a venit pacea, mirosea asemenea acelei păci care bîntuie prin Închisori și cimitire, un giulgiu de tăcere și de rușine care putrezește peste suflet și nu se mai duce. Nu existau mîini nevinovate, nici priviri inocente. Cei care am fost de față, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Săptămînile de după căderea Barcelonei au fost de nedescris. În acele zile s-a vărsat tot atîta sînge, sau chiar mai mult, ca În timpul luptelor, numai că În secret și pe nevăzute. CÎnd, În sfîrșit, a venit pacea, mirosea asemenea acelei păci care bîntuie prin Închisori și cimitire, un giulgiu de tăcere și de rușine care putrezește peste suflet și nu se mai duce. Nu existau mîini nevinovate, nici priviri inocente. Cei care am fost de față, toți, fără excepție, vom purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Însuși, ștergînd astfel orice semn că existase vreodată. De atîta teamă, am uitat că Îmbătrîneam, că viața mă ocolea, că Îmi sacrificasem tinerețea iubind un om distrus, fără suflet, un spectru și nimic mai mult. Însă anii au trecut În pace. Timpul trece cu atît mai grabnic cu cît e mai gol. Viețile lipsite de semnificație ocolesc pe departe, asemenea unor trenuri ce nu opresc În gară. Între timp, cicatricele războiului se Închideau prin forța Împrejurărilor. Am găsit de lucru la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
el. Acum se vorbea de războiul celălalt, mondial, care Împuțise lumea cu o duhoare de hoit și de mîrșăvie de care nu mai avea să se descotorosească vreodată. Erau ani de sărăcie și de mizerie, binecuvîntați În mod straniu de pacea aceea pe care o inspiră muții și ologii, undeva la jumătatea drumului Între milă și dezgust. După cîțiva ani În care am căutat, zadarnic, de lucru ca traducătoare, am găsit, În sfîrșit, un post de corectoare de șpalturi la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
strada Santa Ana. Locuiește cu tatăl lui Într-un apartament deasupra prăvăliei. Și-a pierdut mama cînd era foarte mic. Parcă ai vorbi despre tine. — Poate că așa și este. Băiatul ăsta Îmi amintește de mine Însumi. — Lasă-l În pace, Julián. E doar un copil. Singura lui crimă a fost că te admiră pe tine. Asta nu-i o crimă, e o naivitate. Dar o să-i treacă. Poate că atunci are să-mi Înapoieze cartea. CÎnd va Înceta să mă admire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nu mă ia, șoptindu-mi că mă iubește și că nu mă va lăsa să plec, că nu mă va lăsa să plec. Nu-mi amintesc decît că m-am desprins În acel miraj de lumină și frig, că o pace stranie m-a Învăluit, făcînd să dispară durerea și focul mocnit din măruntaie. M-am văzut pe mine Însumi umblînd pe străzile acelei Barcelone vrăjite, de mînă cu Bea, În pragul bătrîneții. I-am văzut pe tata și pe Nuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și sincere. I-a mărturisit că s-a decis deja să recurgă la orice mijloace posibile pentru a-și recăpăta libertatea; că nu s-ar liniști nici dacă Nastasia Filippovna i-ar spune că îl va lăsa de-acum în pace; că nu se mulțumește cu cuvintele și are nevoie de garanțiile cele mai depline. S-au sfătuit și au hotărât să acționeze mână în mână. Pentru început, își puseră în gând să încerce mijloacele cele mai blânde și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]