37,442 matches
-
recunoaștem că din doi copii cel mai normal este cel care găsește o soluție pragmatică exaltării zadarnice a unei transe obscure. Tu n-ai făcut nimic ca să Îngrădești sau să raționalizezi acele opriri de o oră pe poduri bătute de vânt, când, cu un optimism și o răbdare ce nu cunoșteau limite, copilul nostru aștepta să clipească un semafor sau să prindă contur o locomotivă ce tot creștea, Într-un punct Îndepărtat, unde numeroasele șine se uneau Între dosurile goale ale
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
patine cu rotile zornăitoare. Ici și colo, un petic cunoscut de fundal istoric contribuie la identificarea locului - și suplinește alte legături sugerate de o viziune personală. Copilul nostru trebuie să fi avut aproape trei ani, În acea zi cu puțin vânt, la Berlin (unde, desigur nimeni nu putea evita familiaritatea cu omniprezentul portret al Führer-ului), când noi, tu și cu mine, am stat În fața unui rond de panseluțe palide, ale căror fețe ridicate etalau o pată neagră ca o mustață și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
factorul conștient al societății noastre), simplul cetățean, omul simplu, omul de pe stradă. Acesta este mesajul pe care l-au primit și îl primesc cei care nu fac parte dintr-o elită conducătoare sau dintr-una simbolică. Paternaliștii se dau în vânt după monopolul pe discernământ; și apoi se miră ipocrit când opera lor de infantilizare a populației adulte reușește. Se miră și se legitimează prin aceasta. În esență, autonomia personală este un concept de natură etică, iar istoria lui coincide cu
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
unii prea temători din fire sau din conștiința limitelor științifice proprii, din decență sau, pur și simplu, atât de ocupați încât consideră că participarea la acest tip de establishment bazat pe dreptul primului ocupant sau la bătălii contra morilor de vânt purtate cu șișul scos din teacă sunt contraproductive. Prima categorie este de regulă alcătuită din nou-veniții de la studii. Ei, firește, doresc un loc, eventual proeminent, și aduc de regulă drept argument faptul că singurul criteriu onorabil de ascensiune academică sunt
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
te scoli și să faci ceva, orice... Starea de urgență e cu totul firească de la o anumită vârstă. Pentru azi s-a anunțat caniculă, peste 33 de grade la umbră, Parisul geme de căldură. Nu se simte nici o adiere de vânt, poluarea atmosferică e maximă. — De ce nu scrii și despre oamenii politici? mă interoghează Pastenague, fără să-i pese de starea mea sufletească. Lui nu i-o fi cald? E drept că mă așezasem deja în fața computerului și-mi chinuiam mintea
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
reușit să punem pe picioare revista, cenzura ne-a respins două numere „zero” și până la urmă am lăsat-o baltă. Bănulescu, care nu era lipsit de abilitate politică, a obținut Luceafărul, iar noi, grupul oniric, am rămas în bătaia tuturor vânturilor, peste doi-trei ani ne risipeam, dispăream ca grup. Ei bine, acum vreo trei-patru ani, mai precis după moartea lui Bănulescu, Nicolae Manolescu s-a apucat să evoce perioada aceea și a scris în editorialul său din România literară despre revista
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
să organizeze o dezbatere cu tema „Oponenți și rezistenți. Acte de protest în perioada regimului Ceaușescu”. Aflându-mă la târgul de carte desfășurat la sfârșitul lunii mai în București, mai precis, sus pe terasă, „La Motor”, unde mai adia puțin vânt, am fost zărit de Ana Blandiana, care, cu o sprinteneală de invidiat, s-a săltat de pe scaun și a alergat spre mine, voioasă și amabilă, să mă invite la dezbatere. A fost, ca să zic așa, o invitație pe nepusă masă
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
chiar vorbește serios? — Se poate, tocmai tu, care ai fost victima comunismului! Taică-tău a făcut pușcărie, tu însuți ai fost persecutat și exilat, iar acum te arăți antiamerican... Culmea e că vorbește serios. Oportuniștii nu spun niciodată vorbe în vânt, chiar dacă se poartă după cum bate vântul. Sunt serioși, pentru că ei chiar cred că prin vorbele lor își apără interesele, cariera. Când oportunistul e scriitor, își închipuie că prin vorbele și gesturile sale își ocrotește opera care trebuie să răzbată de
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
tu, care ai fost victima comunismului! Taică-tău a făcut pușcărie, tu însuți ai fost persecutat și exilat, iar acum te arăți antiamerican... Culmea e că vorbește serios. Oportuniștii nu spun niciodată vorbe în vânt, chiar dacă se poartă după cum bate vântul. Sunt serioși, pentru că ei chiar cred că prin vorbele lor își apără interesele, cariera. Când oportunistul e scriitor, își închipuie că prin vorbele și gesturile sale își ocrotește opera care trebuie să răzbată de a lungul secolelor. Oportunistul e de
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
A acceptat cu stoicism. Atât de mult voia să se afle și ea în treabă, în treburile literaturii române, unde, sărmana de ea, nu cântărea nici cât o pană, de gâscă, nici cât un fulg, cât un funigel purtat de vântul Istoriei... Cotidianul, 17 ianuarie 2003 Nemuritorul Năstase Să ne închipuim o clipă că omul, specia umană ar fi fost nemuritoare. Ce s-ar fi întâmplat? Ei bine, toți cei care au meditat la această năstrușnică idee au ajuns la concluzia
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
dulce. — Pardon, domnișoară, vă înșelați, eu nu sunt papă-lapte. Pe lacul Cișmegiului, înconjurat cu tribune în etajuri, se fac curse și se dau spectacole nautice. D. inginer I. Cantacuzino, tatăl generalului Zizin Cantacuzino-Grănicerul conduce operațiile. Cu marea lui barbă în vânt și cu glas de stentor strigă că să fie auzit de cei cari se vor întoarce cu luntrile: — Domnilor, ariveaua este aici! Pentru acest arivea i-am făcut o zeflemea în Telegraful. În sfârșit, serbările s-au terminat cu bine
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
dintre Întrebarea sfinxului și răspunsul lui Oedip. Un asemenea moment se află, bineînțeles, la o răspîntie de drumuri. Oedip va decide singur pe care dintre ele va porni. Ar trebui să notez ceea ce văd... o mare pustie, arbuști Înroșiți de vînt pe coastă, petice de zăpadă care, cînd am sosit, erau mai mari, o lumină păgînă ca În ultimele pînze ale lui Van Gogh, amintind mai degrabă de Dionysos decît de Apolo... Dar nu. Altceva are Însemnătate acum. Si e firesc
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
voința sa inflexibilă de a ști adevărul. Un ipocrit ar fi continuat să fie pînă la moarte regele Thebei și soț incestuos. Chiar dacă aș face abstracție de țărm, ar fi greu să mă Înșel asupra anotimpului În care mă aflu. VÎntul urlă uneori ca o haită de lupi, acoperind zgomotul valurilor. CÎnd se domolește, marea rămîne totuși friguroasă și ostilă. E Îngălbenită de alge putrede și nu cere ochi care s-o privească. Deasupra ei, ploaia din timpul nopții a lăsat
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
uneori mi-aș Înfunda mîinile În ea ca Într-un miel Înjunghiat, e numai pentru a da faptelor mele un Înțeles, deoarece nu vreau să mă ascund În spatele unor răspunsuri ușoare; adevăratul curaj e de a rămîne gol În fața sfinxului. VÎntul Îmi șterge urmele din praf, trecătorii se feresc să mă vadă cum arăt, ca un cerșetor, dar cîndva am fost rege și am dat un răspuns sfinxului pe care monstrul nu l-a putut combate. Toate aceste lucruri există și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
lumea cu simplitate. Fără această iubire, rătăcirile n au altă zare decît un mormînt. Și e suficient un mormînt pentru a justifica o viață? E o Întrebare pe care Oedip nu și-o mai pune. Pe mica plajă din golf, vîntul care, noaptea, a neurastenizat marea a șters urmele din zilele anterioare. Dacă surîd acum Înseamnă că vreau să transform clipa aceasta În piramidă. Nu ascund același lucru și statuile grecești? Ele sînt atît de senine, Încît nu-mi pot alunga
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
se apropie să-și spele mîna de nisip e un Început de dovadă. În fiecare dintre noi trăiește, probabil, mai mult sau mai puțin vag, ceva din sufletul lui Tezeu, gata să uite În schimbul unei corăbii cu pînzele umflate de vînt. Elada nu e chiar atît de departe cum o regretă nostalgiile neoclasice. Dar ce ar rezolva Întîrzierea pe coridoarele labirintului? Trăim Într-o lume În care totdeauna a trebuit să intervină o alegere. Îmi amintesc un roman În care personajul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
aș fi rămas...) Plimbîndu-se pe puntea spălată de valuri, Tezeu ar putea striga acum oricui Îl acuză de infidelitate: cine se teme de singurătate n-are ce căuta Într-un labirint! Privind Însă cum se zbat pînzele corăbiei umflate de vînt, nu-l mai interesează altceva. Mă Întreb cît de utilă ar fi prezența Ariadnei pe coridoarele unui labirint ca acela imaginat de Borges, de forma unei biblioteci absurde, Biblioteca Babei (tot Borges Își Închipuia Paradisul ca o bibliotecă imensă!) unde
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
un Sisif al himerei, sau lui Hamlet, un Sisif al melancoliei, nu le cerem altceva decît consecvență cu sine. Un Sisif dezabuzat, Împingîndu-și În silă stînca, ar semăna unui Don Quijote care ar Începe brusc să rîdă de morile sale de vînt. Desigur, nu uit că Sisif caută un sens efortului său. Și nu trebuie să-l consolăm În maniera acelui doctor citat de Kierkegaard care lua pacientului viața și Îi lua În felul acesta și febra. Ceea ce vreau să spun este
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
noapte un personaj perfect coerent. În loc de compasiune, el cere respect. Iar a spera devine În cazul său un verb la fel de important ca a construi. Îmi place să cred că tocmai acest lucru vroiau grecii de la el. În rest, morile de vînt ale lui Sisif Îl atrag mereu pe vîrful muntelui. Depinde ce va găsi acolo sus. Am ieșit să văd marea noaptea. M-am apropiat de țărm și m-am plimbat de-a lungul lui. Valuri negre, de Întuneric lichid, se
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În fața nimfei Calypso, rătăcitorul n-ar fi putut decît să-și invoce memoria... (...Nu, Calypso, fericirea mea este o fericire limitată, dar este așa tocmai pentru a o cuprinde În brațele mele. La ce mi-ar folosi să mă asemăn vîntului și stîncilor din insula ta? La ce mi-ar folosi să nu mai știu cine sînt? Cine sînt, cine am fost și cine am vrut să fiu? Ceea ce-mi propui tu e o nemurire mai tristă decît moartea, o
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
care În același timp mi-l amintesc și l-am visat. Dacă aș rămîne În insula ta ar Însemna să renunț să mai sper. Ai avea lîngă tine o stîncă. Sau o trestie dintre acestea ce se leagănă În bătaia vîntului. Nimic altceva. Deoarece sufletul meu e tocmai speranța de care ți-am vorbit. Nu, Calypso, nu vreau Încă să devin stîncă. Adică zeu. Vreau sa rămîn om. Un om ce se teme de suferință, dar se teme, Calypso, și mai
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
rău, dar tu n-ai cum să simți acest lucru pentru că ție și stîncilor timpul vă e indiferent. Și ar mai trebui să adaug că marea m-a Învățat să-mi privesc destinul În fața și să cred În ceva. Uite, vîntul Îmi umflă din nou pînza corăbiei. Plec. Trebuie să mă smulg din brațele tale pînă nu e prea tîrziu. Nu-ți cer să-mi plîngi moartea care mă așteaptă pe insula mea, pentru că știu, Calypso, că voi, nimfele, ca și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și totuși, poate, tocmai adevărurile banale e nevoie să ni le repetăm. Ca, de pildă, acela că orice referință la curaj În afara memoriei e o vorbă goală. E mult Înainte, de răsăritul soarelui, totul e Încă tulbure și suflă un vînt umed și insinuant. Aud marea fără s-o văd. Dacă m-aș apropia de fereastră aș și vedea-o, prin Întuneric, albind ca o insomnie stîncile. Îmi place Însă mai mult să dau fiecărui val, după sunet, forma imaginată de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
care s-a risipit demult, În loc să privim valul care se lovește tocmai acum de țărm? Fericirea, pentru că ne vorbiți mereu despre ea, nu este de a trăi din plin fiecare clipă și de a nu o trăda? Ia-tă-ne aici. Adulmecam vîntul, privim În largul mării, ne bucurăm la venirea fiecărei corăbii, nu aceasta e fericirea? De ce-am regreta corăbiile care au plecat cînd, iată, ați venit voi, iar după voi vor veni alții? Și pe tine, Ulise, te vom uita
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
că În proverbele latine Fortuna are totdeauna un obraz sticlos, insensibil și fragil. Nenorocul era exprimat de romani infinit mai frumos: o femeie Întinsă pe o corabie fără catarge și fără cîrmă, ale cărei pînze au fost sfîșiate de violența vînturilor. Și astăzi cred la fel. Învăluit de monotonia mării, nu pot spune ca lotofagii: altceva nu mă mai interesează. Cred că orașele noi au o urgență chiar mai mare decît viitorul; aceea de a-și construi un trecut. Și nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]