38,777 matches
-
nuvelă. Cercetătorul Liviu Bordaș considera că Eliade a plecat în scrierea acestei nuvele de la cazul furtului de la familia Zerlendi petrecut în anul 1911 și relatat în memoriile unui fost comisar de poliție din București. Ioan Petru Culianu presupunea că dispariția doctorului Zerlendi avea ca punct de plecare o știre mai veche din presă. Casa doctorului Zerlendi, unde este invitat naratorul, este descrisă ca fiind o casă boierească veche situată pe strada S. dintr-un cartier elegant aflat „chiar în centrul Bucureștiului
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
cazul furtului de la familia Zerlendi petrecut în anul 1911 și relatat în memoriile unui fost comisar de poliție din București. Ioan Petru Culianu presupunea că dispariția doctorului Zerlendi avea ca punct de plecare o știre mai veche din presă. Casa doctorului Zerlendi, unde este invitat naratorul, este descrisă ca fiind o casă boierească veche situată pe strada S. dintr-un cartier elegant aflat „chiar în centrul Bucureștiului, foarte aproape de Calea Victoriei”. Misterioasa stradă S. a fost identificată cu strada Sevastopol ce intersectează
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
strada Sevastopol ce intersectează Calea Victoriei în apropiere de Piața Victoriei. Casa boierească de la nr. 17 se află în prezent, în urma sistematizărilor succesive, în colțul format de Calea Victoriei și strada Sevastopol. După cum scrie Mircea Eliade în memoriile sale, nuvela fantastică „Secretul doctorului Honigberger” a fost scrisă în iarna anilor 1939-1940 "„într-un ritm vertiginos”", utilizând anumite fapte reale (existența istorică a lui Honigberger, experiențele sale personale din Rishikesh) pe care le-a camuflat într-o povestire fantastică, "„în așa fel încât numai
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
la 19 aprilie 1940 pentru a ocupa postul de atașat cultural la Legația României, predând anterior editurii Socec pentru publicare o versiune lărgită a nuvelei, împreună cu o altă povestire fantastică scrisă la începutul aceluiași an, „Nopți la Serampore”. Volumul "Secretul doctorului Honigberger" a fost tipărit de Editura Socec din București în iulie 1940. După cel de-al Doilea Război Mondial, opera literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist. Nuvela „Secretul
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
Honigberger" a fost tipărit de Editura Socec din București în iulie 1940. După cel de-al Doilea Război Mondial, opera literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist. Nuvela „Secretul doctorului Honigberger” a fost inclusă apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București. În manuscrisele lui Mircea Eliade de la Biblioteca Academiei Române s-a descoperit începutul unei prefețe pentru volumul " Secretul doctorului
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
doctorului Honigberger” a fost inclusă apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București. În manuscrisele lui Mircea Eliade de la Biblioteca Academiei Române s-a descoperit începutul unei prefețe pentru volumul " Secretul doctorului Honigberger", în care scriitorul afirma printre altele: „Am preferat așadar, să povestesc unele întâmplări de tinerețe și să public o serie de lucrări tehnice în legătură cu filozofia și mistica indiană, îndestul de aride ca să ridice între mine și eventualii amatori de
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
și eu parte. Trebuie să adaog, însă, că voi spune atâta cât socotesc eu că pot spune, și că nu sunt dispus, sub nici un motiv, să dau lămuriri suplimentare, așa cum mi s-au cerut din mai multe părți, în legătură cu dispariția doctorului Zerlendi”. Pe la mijlocul anilor ’70 ai secolului al XX-lea, cercetătorul Mircea Handoca a descoperit manuscrisul nuvelei într-un anticariat din București. Manuscrisul s-a aflat în posesia sa până în anul 1985. Mircea Handoca a plecat la Paris în acel an
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
în care scriitorul francez se declara pasionat de povestea lui Zerlendi, dar îi mărturisea autorului că nu înțelege prea bine finalul nuvelei. Eliade a scris o lungă scrisoare în care îi dădea lui Pauwels explicațiile necesare înțelegerii sfârșitului nuvelei „Secretul doctorului Honigberger”. Odată cu scrierea acelui răspuns, scriitorul a început să-și imagineze o nouă nuvelă care pleca de la nelămuririle lăsate la sfârșitul primei nuvele, explicându-le și generând altele noi. El s-a apucat de scris în seara zilei de 2
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
dar Mircea Eliade nu a publicat-o niciodată. Existența ei a fost cunoscută de foarte puține persoane. Această scriere intitulată „Post scriptum” urma să devină a treia nuvelă a ciclului fantastic indian și intenționa să explice unele nelămuriri din „Secretul doctorului Honigberger”. Manuscrisul „Post scriptum”-ului a fost identificat și fotocopiat de profesorul american Mac Linscott Ricketts după publicarea inventarului arhivei Eliade de la biblioteca Universității din Chicago, în vara anului 2008. El era scris cu creion negru pe hârtie albastră și
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
alte trei pagini conținând modificări ale unor fraze sau chiar paragrafe întregi. Critica literară a identificat două axe stilistice ale prozei lui Mircea Eliade: una realistă ("Maitreyi", "Întoarcerea din rai", "Huliganii" etc.) și o alta fantastică („Domnișoara Christina”, „Șarpele”, „Secretul doctorului Honigberger” etc.). Ambele direcții literare ale lui Eliade se bazează pe ideea de experiență, substituind conceptului de originalitate (tipic romantismului) pe cel de autenticitate. Acțiunea romanelor și a nuvelelor este inspirată într-o măsură mai mare sau mai mică de
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
e viu se poate transforma în epic. Orice a fost trăit sau ar putea fi trăit”, afirma el. Proza fantastică a lui Mircea Eliade are la bază două tipuri de simboluri: unul folcloric („Domnișoara Christina”, „Șarpele”) și altul indic („Secretul doctorului Honigberger”, „Nopți la Serampore”). Proza de inspirație indică relatează experiențe inspirate de șederea autorului în India, deschizându-se către o lume magică îndepărtată de spiritualitatea europeană. Autorul experimentează în primele sale nuvele temele pe care le-a analizat mai întâi
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
inspirație indică relatează experiențe inspirate de șederea autorului în India, deschizându-se către o lume magică îndepărtată de spiritualitatea europeană. Autorul experimentează în primele sale nuvele temele pe care le-a analizat mai întâi ca om de știință. Nuvelele „Secretul doctorului Honigberger” și „Nopți la Serampore” (publicate în anul 1940 în volumul "Secretul doctorului Honigberger") au însă numai un decor exotic necesar unor mistere sacre pentru că problematica este una comună tuturor scrierilor fantastice ale lui Eliade. Filonul indic al celor două
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
o lume magică îndepărtată de spiritualitatea europeană. Autorul experimentează în primele sale nuvele temele pe care le-a analizat mai întâi ca om de știință. Nuvelele „Secretul doctorului Honigberger” și „Nopți la Serampore” (publicate în anul 1940 în volumul "Secretul doctorului Honigberger") au însă numai un decor exotic necesar unor mistere sacre pentru că problematica este una comună tuturor scrierilor fantastice ale lui Eliade. Filonul indic al celor două nuvele nu se referă însă la o entitate geografică, ci la o gândire
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
două nuvele nu se referă însă la o entitate geografică, ci la o gândire mistică inspirată de credințele filozofico-religioase ale Indiei. Fantasticul oriental urmărește, potrivit lui Nicolae Steinhardt, descifrarea simbolurilor lumii înconjurătoare, având un tâlc ascuns. Bucureștiul, locul acțiunii din „Secretul doctorului Honigberger”, este centrul inițiatic al literaturii lui Mircea Eliade: „un oraș plin de semne, epifanii, un oraș inițiatic cu străzi care ascund mistere vechi și indivizi care poartă cu ei, fără să știe, mituri”. Fiecare clădire veche a Bucureștiului pare
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
lui Mircea Eliade: „un oraș plin de semne, epifanii, un oraș inițiatic cu străzi care ascund mistere vechi și indivizi care poartă cu ei, fără să știe, mituri”. Fiecare clădire veche a Bucureștiului pare să ascundă o taină, precum casa doctorului Zerlendi, pe care naratorul o consideră drept "„una din acele case pe lângă care nu puteam niciodată trece fără să încetinesc pasul și s-o spionez, dornic de a ghici ce se întâmplă înapoia zidurilor îmbătrânite, cine viețuieste acolo și luptându
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
pe lângă care nu puteam niciodată trece fără să încetinesc pasul și s-o spionez, dornic de a ghici ce se întâmplă înapoia zidurilor îmbătrânite, cine viețuieste acolo și luptându-se cu ce destin”". Spre deosebire de celelalte clădiri de pe acea stradă, casa doctorului Zerlendi pare să trăiască într-o altă perioadă istorică: "„Prin ce miracol a izbutit să rămână neatinsă casa boierească de la numărul 17, cu grilaj de fier, cu pietriș în curte, cu salcâmi și castani crescuți în voie, strivind sub umbra
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
Lumea care se perindă pe străzile acestui oraș este una tăcută, diferită de lumea agitată din schițele lui I.L. Caragiale, în care indivizii sunt lipsiți de sentimentul sacrului și cred în normalitatea existenței. Printre aceștia există însă și inițiați precum doctorul Zerlendi, care ajung să cunoască secretele sacrului și se pregătesc astfel să părăsească existența profană. Acțiunea este narată la persoana I, ceea ce conferă textului o mai mare autenticitate cu atât mai mult cu cât există asemănări biografice importante între narator
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
specialist în ocultism și în filozofiile orientale, dar, având o formare raționalistă de tip european, nu reușește să urce treptele inițierii, cunoscând evenimentele doar la nivel teoretic. Perspectiva autorului evoluează între dimensiunea profană a familiei Zerlendi și dimensiunea sacră a doctorului Zerlendi. Investigând o dispariție stranie, naratorul simte existența unui mister cu consecințe mortale, despre care este avertizat de tânăra doamnă Zerlendi și de servitoarea Arnica. Narațiunea epică este ruptă de revelația tehnică a jurnalului, care-l impune ca erou pe
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
Zerlendi. Investigând o dispariție stranie, naratorul simte existența unui mister cu consecințe mortale, despre care este avertizat de tânăra doamnă Zerlendi și de servitoarea Arnica. Narațiunea epică este ruptă de revelația tehnică a jurnalului, care-l impune ca erou pe doctorul Zerlendi. Planurile narative diferite sunt simetrice planurilor existențiale: naratorul rămâne în planul profan, cunoscând sacrul doar la nivel teoretic, în timp ce Zerlendi depășește planul profan pentru a accede în planul sacru. Nuvela este salvată din punct de vedere artistic de episodul
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
ar fi cunoscut vreodată pe narator, ca și schimbarea cu totul a spațiului misterios evocat la început, pune sub semnul întrebării întreaga narațiune. Explicația fragilă a naratorului că această confuzie voită s-ar datora unei intervenții nevăzute „de dincolo” a doctorului Zerlendi induce un dubiu. Revelația accesului în Shambala rămâne astfel necunoscută. Nuvela este precedată de un motto format dintr-un vers ce urma să facă parte din viitorul roman "Ucenicii din Sais" (în ) (început în 1798-1799, dar neterminat) al scriitorului
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
în traducere română: „Eu sunt tot ceea ce a fost, ceea ce este și ceea ce va fi, și nici un muritor nu a îndrăznit până acum să îmi ridice vălul” (în ). Tema principală a nuvelei o constituie căutarea iluminării, activitate spirituală desfășurată de doctorul Zerlendi. Secretul doctorului Honigberger nu este dezvăluit și rămâne necunoscut, iar inițiații care încep să se apropie de misterul doctorului Honigberger și al lui Zerlendi dispar pe rând, transmițând în acest fel un semnal de autoprotecție al tărâmului mitic Shambala
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
Eu sunt tot ceea ce a fost, ceea ce este și ceea ce va fi, și nici un muritor nu a îndrăznit până acum să îmi ridice vălul” (în ). Tema principală a nuvelei o constituie căutarea iluminării, activitate spirituală desfășurată de doctorul Zerlendi. Secretul doctorului Honigberger nu este dezvăluit și rămâne necunoscut, iar inițiații care încep să se apropie de misterul doctorului Honigberger și al lui Zerlendi dispar pe rând, transmițând în acest fel un semnal de autoprotecție al tărâmului mitic Shambala, acea țară miraculoasă
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
îndrăznit până acum să îmi ridice vălul” (în ). Tema principală a nuvelei o constituie căutarea iluminării, activitate spirituală desfășurată de doctorul Zerlendi. Secretul doctorului Honigberger nu este dezvăluit și rămâne necunoscut, iar inițiații care încep să se apropie de misterul doctorului Honigberger și al lui Zerlendi dispar pe rând, transmițând în acest fel un semnal de autoprotecție al tărâmului mitic Shambala, acea țară miraculoasă "„care, după tradiții, se află undeva în nordul Indiei și în care numai cei inițiați pot pătrunde
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
pe rând, transmițând în acest fel un semnal de autoprotecție al tărâmului mitic Shambala, acea țară miraculoasă "„care, după tradiții, se află undeva în nordul Indiei și în care numai cei inițiați pot pătrunde”". În recenzia din 1940 la „Secretul doctorului Honigberger”, Octav Șuluțiu afirma că spațiul spre care tânjesc Honigberger și Zerlendi e „un ținut al fericirii, tărâmul nevăzut care aduce oarecum cu acea țară din "Orizontul pierdut" al lui James Hilton, minus însă viziunea «americană» a acestuia”. Naratorul nuvelei
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
numai datorită forțelor spirituale emanând din Shambala se amână mereu acea tragică schimbare de axă a globului, pe care geologia o cunoaște foarte bine și care va prăvăli lumea noastră în ape scoțând cine știe ce continent nou...”". Tot în jurnalul său, doctorul presupune că Honigberger ar fi murit în urma unui eșec al misiunii sale de a reactiva în Occident cele câteva centre de inițiere care lâncezeau din timpul Evului Mediu. "„Tot ce știam despre Honigberger mă îndemna să cred că el pătrunsese
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]