40,419 matches
-
este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,71%). Pentru 3,56% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Lacu lui Băban", făcea parte din plasa Marginea de Sus a județului Râmnicu Sărat și avea în compunere satele Lacu lui Băban (denumit și Constandoiu), Gura Caliței, Groapa Tufei, Poenile, Bălănești și Cocoșari, cu o populație totală de 1617 locuitori. În comună funcționau trei biserici și o școală
Comuna Gura Caliței, Vrancea () [Corola-website/Science/301876_a_303205]
-
importantă parte din pământurile lor "...pentru iertarea păcatelor noastre și ale urmașilor noștri", pământuri care se aflau pe moșia Tăcmăneștilor. Tot din acest an, au fost aduse de către călugări și câteva sălașe de țigani robi, care au fost stabilite la marginea satului Bârzești și care poartă și astăzi numele de "Bârzeștii mănăstirii" sau "Bârzești-Barnovschi" și care "cotună" este locuită într-o mare proporție de urmașii acelor țigani robi.La aprox. 1,5 km.sud de Bârzești, foarte aproape de Tăcmănești, s-a
Călugăreni, Vaslui () [Corola-website/Science/301869_a_303198]
-
Viorel Căpitanu în așezarea gravettiană de la terasa Lespezi , în punctul "Lutărie". Satul Lespezi este situat geografic la 46,4333 grade latitudine nordică și la 26,3333 grade longitudine estică, în zona de contact a ultimului aliniament al Podișului Central Moldovenesc, marginea de sud-vest a Podișului Bîrladului cunoscută în literatura geografică sub denumirea de Colinele Tutovei, cu zona întinsă a Luncii Siretului. Satul Lespezi este situat la răscruce de drumuri, străbătut fiind de DN 11A Adjud - Podu Turcului- Bîrlad din care se
Lespezi, Vrancea () [Corola-website/Science/301880_a_303209]
-
Șerbănești și drumul comunal Lespezi - Sălcuța / Buda. Satul Lespezi este străbătut de la nord spre sud de Râul Polocin afluent de pe partea stângă al Râului Siret în județul Vrancea. Inițial vatra satului Lespezi era în zona cunoscută sub denumirea "Fundătura" pe marginea unor Chei străbătute de un fir de apă. Această vale prezintă versanți abrupți constituiți din forme stâncoase de la care se pare că derivă și numele localității. În timp satul s-a strămutat parțial, în prezent vatra satului este pe șes
Lespezi, Vrancea () [Corola-website/Science/301880_a_303209]
-
din cânepă și se încingeau cu un brâu sau chimir cu buzunărașe. În picioare, papuci (iminii) sau opinci. Femeile, purtau o bluză din cânepă cu pieptul din in, și fustă tot din cânepă, iar pe cap ștergare din cânepă cu margini din in. Iarna se purta suman, cojoc, pantaloni (bernevigi) din postav, căciulă de miel, opinci sau ciobote înalte. Încet, încet au început să apară tot felul de materiale, au apărut negustorii evrei, iar lumea cumpăra mai ales pentru sărbători, haine
Căpușneni, Vaslui () [Corola-website/Science/301871_a_303200]
-
longeviv om, din satul Căpușneni, a fost o femeie - Ciocan Catrina, născută în anul 1808, care a trăit până în anul, 1928(120 ani). Se zice că a venit Cuza îmbrăcat cu un suman și în apropierea schitului care era la marginea satului, a luat o căruță cu doi cai păcătoși. Cuza auzea cu urechile lui despre cum călugării, jefuiau și băteau oamenii. Când mai avea un pic până la schit, a oprit căruța, a dezhămat caii, și le-a dat drumul să
Căpușneni, Vaslui () [Corola-website/Science/301871_a_303200]
-
lucrarea intitulată “Surate și Izvoade”, uricul tradus din sârbește de prof. Gheorghe Ghibănescu. Din comuna Dimitrie Cantemir mai face parte și satul Urlați, așezare atestată documentar în anul 1507 în uricul dat de Bogdan Vodă, sat ce se găsea la marginea Siliștenilor, un alt sat cu veche tradiție, locul de obârșie al familiei Cantemir, localitate ce a dispărut în timp. Biserica actuală a mănăstirii ctitorită de Domnitorul Dimitrie Cantemir a fost construită pe locul unei alte biserici datând din perioada lui
Grumezoaia, Vaslui () [Corola-website/Science/301887_a_303216]
-
Ștefan cel Mare din județul Vaslui și se află la cea mai mare distanță față de reședința comunei, adică 11,5 km Nord-Vest. Satul este așezat într-o depresiune înconjurată de dealurile: Muntenești(330 m.), Motuș, Ruginoasa-Merei și ramificația Ludești-Budăiul.La marginea de sud a satului, din punctul numit "Fântânele", izvorăște pârâul Muntenești care trece și prin satul vecin, Bârzești, după care se varsă în râul Bârlad după un traseu de 7,5 km. Întâmplător, în anul 1951, s-a descoperit pe
Muntenești, Vaslui () [Corola-website/Science/301896_a_303225]
-
clasificat că monument funerar sau memorial. În rest, în comuna mai există două obiective incluse în lista monumentelor istorice din județul Vrancea că monumente de interes local. Unul este clasificat că monument memorial sau funerar cimitirul ostașilor germani aflat la marginea mănăstirii. Celălalt este un sit arheologic aflat la sud-est de satul Dragosloveni și care cuprinde urmele unor așezări din eneolitic (cultură Cucuteni fază A), Epoca Bronzului și perioada Latène (cultură geto-dacă). "Mănăstirea Soveja"
Comuna Soveja, Vrancea () [Corola-website/Science/301901_a_303230]
-
cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt penticostali (61,18%), cu o minoritate de ortodocși (30,81%). Pentru 7,83% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Marginea de Jos a județului Râmnicu Sărat, și era formată din satele Slobozia, Coroteni și Obrejița, cu o populație de 2047 de locuitori. În comună funcționau un schit, trei biserici una la Coroteni, zidită în 1830, una la Obrejița zidită în
Comuna Slobozia Bradului, Vrancea () [Corola-website/Science/301900_a_303229]
-
Vulturu de Sus, cu o populație de 2831 de locuitori. În comună existau două biserici (la Vulturu de Jos și la Vulturu de Sus) și o școală mixtă. Pe teritoriul actual al comunei, mai funcționa la acea vreme, în plasa Marginea de Jos a județului Râmnicu Sărat, și comuna Hângulești. Comuna avea 966 de locuitori, o biserică zidită în 1836 de un anume Ioniță Mărculescu din Focșanii Muntenești, și o școală de băieți cu 45 de elevi. Anuarul Socec din 1925
Comuna Vulturu, Vrancea () [Corola-website/Science/301914_a_303243]
-
etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (94,79%). Pentru 4,3% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Mărtinești", făcea parte din plasa Marginea de Jos a județului Râmnicu Sărat și avea în compunere satele Mărtinești, Tătăranu și Vâjâitoarea, cu 1247 de locuitori. În comună funcționau două biserici una în Mărtinești și una în Tătăranu și o scoală cu 103 elevi, înființată în 1878
Comuna Tătăranu, Vrancea () [Corola-website/Science/301905_a_303234]
-
etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,63%). Pentru 4,01% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Sihlele", făcea parte din plasa Marginea de Sus a județului Râmnicu Sărat și era formată din satele Sihlele și Crângu Sihlelor, cu o populație de 1130 de locuitori. În comună existau o biserică datând din 1850 și o școală mixtă cu 119 elevi. La acea vreme
Comuna Sihlea, Vrancea () [Corola-website/Science/301899_a_303228]
-
de interferente culturale, lingvistice și etnice dintre cele două mari regiuni. Satul, fostă reședința de comună, este așezat la 3 km-vest de satul Măicănești, făcea parte până la Regulamentul organic din 1835 din plasa Belciugata, județul Râmnicu Sărat, apoi din plasa Marginea de Jos, până la primul război mondial. După 1925, sătul a făcut parte din plasa Măicănești. Denumirea satului este dată de Răul Râmnicul Sărat, pe malul căruia satul este așezat. Apele Râmnicului, care până la începutul secolului al XVII-lea se varsă
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]
-
Șiretul Vechi) într-o albie nouă pe langă Nămoloasa-Sat, la Huroaia. Este atestat documentar în anul 1704, printr-un document care atestă vânzarea unui teren, mai precis zece familii din Nănești, ținutul Putnei, vând lui Radu Dudescu, marele căpitan de margine al Țării Românești, după cum urmează: „"Noi moșnenii din Nănești din Țară Moldovei vindem tot cotul cât este, de înconjura apă Șirețelului, care loc este din Țară Munteneasca, la Râmniceni".”("C. Constantinescu Mircești și Ion Dragomirescu, Contribuții cu privire la hotarul dintre Moldova
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]
-
cu Șiretul, care își schimbă albia după jumătatea secolului al XVII-lea. Cu timpul, sătul se extinde spre sud, inițial în jurul bisericii de lemn construită în 1834, după care în jurul bisericii din zidărie din 1910. Actualul cimitir, așezat cândva la marginea satului, spre sud, este acum în mijlocul satului și desparte satul cel nou de vatra cea veche. Dezvoltarea satului s-a făcut în jurul moșiei boierului Simionescu Râmniceanu. În anul 1989 satul se întindea pe aproximativ 130 ha, având 653 de gospodării
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]
-
anul 1845 sunt atestate un numar de 63 de târle așezate la iernat, însumând 57000 de oi, dar și bivine, căi și capre. Majoritatea tîrlelor își aveau locația în valea Râului Râmnic de la Ciorăști la Râmniceni. Potrivit vameșilor, în plasă Marginea de Jos sunt înregistrate turme din Săliște, Satulung, Purcăreni, Cernatu, Breșcu, Târlugeni, Galeș, Covasna, Codlea și Prejmer din județul Brașov. Pastorii pătrundeau prin depresiunile Dumitrești, Andreiașu, Vârteșcoiu, dar și prin sud-vest pe "drumurile pastorale" de pe plaiurile Buzăului. Odată ajunși aici
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]
-
bălti, spre Brăila, sau pentru a trece în Dobrogea. Tot pe acest drum mergeau prin Nămoloasa spre Moldova. Crescătorii de bovine din Ardeal s-au stabilit la Bolboaca. Familiile Rizea, Cernatu și Stănilă își au obârșia în zonele pastorale din marginea Brașovului. În trecut hotarele erau însemnate prin stâlpi, cunoscuți și sub denumirea de Belciuge, iar locul de hotar era un "Belciug". În anul 1837, trec prin punctul de vama Nămoloasa 681 de oi din Belciugul Moldovei, 1457 de oi din
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]
-
sud și alta în partea de nord a bisericii. S-a pus și paratrăsnet. La terminarea lucrărilor la biserică, s-a făcut un gard nou în fața (partea de sud) acesteia. Materialele rămase au fost donate la diferite parohii (Vicov, Costișa, Marginea), în anumite scopuri, depinzând de natura și felul materialelor. Biserica a fost resfințită în anul 1990, de către ÎPS Mitropolitul Daniel al Moldovei și Bucovinei, prilej cu care preotul paroh a fost ridicat la treapta de iconom stravofor, merit bine venit
Comuna Bilca, Suceava () [Corola-website/Science/301930_a_303259]
-
să nu fie așa dacă cei mai mulți dintre cei 187 de bătrîni nu au nici măcar o bucățică de pensie. Orice suma, cît de mică, e esențială pentru traiul lor. „Dom’le, pămîntul dacă-l lași, moare că și omul!“ Chiar la marginea satului am dat peste Ioan Toporaș, un bătrînel în vîrstă de 64 de ani care nu lasă să se întrevadă că anii l-au înmuiat. A lucrat mai bine de 30 de ani ca mecanizator la fostul CAP din comuna
Comuna Pogana, Vaslui () [Corola-website/Science/301906_a_303235]
-
familii. Cu ocazia vizitei sale din 1783 în Bucovina, împăratul Iosif al II-lea a venit și în satul Bosanci ("Iar în anul de la mântuirea lumii l783, în patru zile ale lunii iunie, venind Iosif, împăratul Austriei, a mers pe la marginea Cordu- nului, ca să vadă hotarul, și a venit și prin satul ce se numește Bosanci"). Prima școală din Bosanci a fost înființată în 1859, ea fiind mutată la 25 august 1907 într-un sediu modern cu două etaje, construit în
Comuna Bosanci, Suceava () [Corola-website/Science/301932_a_303261]
-
au păstrat pentru desemnarea diferitor părți ale satelor respective. Dintre acestea fac parte: Buliceni, Gura Negrii, Arinul sau Valea Arinului, Bada, Gogoșeni sau Gugoșeni, Joseni, Morărești, Călinești, Colacul, Zugreni Limite: Relief: Altitudinea medie:1100 m Comună Dorna-Arini se situează la marginea de S-E a depresiunii Dornelor, în zona de contact dintre Munții Bistriței (Masivul Pietrosul) și Munții Rarău (Masivul Giumalău). Localitatea este traversata de răul Bistrița, care o desparte în două sectoare asimetrice: cel drept (al Masivului Pietrosul) domol, cu
Comuna Dorna-Arini, Suceava () [Corola-website/Science/301948_a_303277]
-
a precipitațiilor este în jur de 700 mm. Perioada de îngheț începe de obicei în a doua decadă a lunii octombrie și se termină în prima decadă a lunii aprilie. Stema comunei Coșna se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, împărțit în căprior (chevron). În partea superioară, pe fond argintiu, se află o cruce neagră, având în vârf o săgeată, flancată de doi urși. În partea inferioară, pe fond verde, se află un cerc argintiu undat de valuri albastre
Comuna Coșna, Suceava () [Corola-website/Science/301944_a_303273]
-
Bucinișu este o comună în județul Olt, Oltenia, România, formată din satele Bucinișu (reședința) și Bucinișu Mic. Comună Bucinișu este situată la marginea României Câmpia Romanațiului. Se află la o distanță de circa 25km de Caracal. Administrativ, este formată din două sate: Bucinișu Mare (sau Satul vechi) și Bucinișu Mi (sau Satul nou).Principalele instituții din localitate sunt Primăria , Școala Gimnazială , Dispensarul Comunal
Comuna Bucinișu, Olt () [Corola-website/Science/301955_a_303284]
-
desfasoara diverse activități culturale și serbările școlare și un teatru de vară în care se desfășoară spectacole. Parcul este amenajat în centrul localității și este unul din cele mai mari parcuri naturale, în fața Primăriei. Terenul de fotbal este situat în marginea satului vechi, în apropierea cimitirului. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Bucinișu se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (95,71%). Pentru 3,92% din
Comuna Bucinișu, Olt () [Corola-website/Science/301955_a_303284]