KorAP: Find »[drukola/base=pace & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1495 1496 1497 ...1840 >

45,986 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

ajunse să fie și mai urâtă de toată lumea. Am auzit chiar că sătenii au vrut s-o judece și s-o pedepsească, dar, slavă Domnului, au renunțat; iar copiii s-au înrăit și mai mult, n-o mai lăsau în pace, o necăjeau și mai abitir ca înainte, aruncau în ea cu noroi; o goneau, ea fugea ca să scape de ei, fiind bolnavă de piept, se sufoca, însă o urmăreau în continuare, țipând, ocărând-o. Odată eu era cât pe ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ar fi fost în stare să găsească în sine suficientă prestanță, din senin, se repezi mai întâi la fata în doliu, care ținea copilul în brațe, așa că aceasta se trase câțiva pași înapoi din pricina surprizei, dar, lăsând-o imediat în pace, se năpusti apoi spre fetița de treisprezece ani, rămasă în pragul ușii ce dădea spre camera cealaltă, care continua să zâmbească cu rămășițele din râsul de mai înainte. Fetița nu suportă țipetele și o șterse pe loc la bucătărie; Lebedev

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ce ești! Credeți-mă, prințe, acum și-a pus în cap să se ocupe de avocatură, să umble cu acțiuni penale; și-a dat drumul la elocință, iar acasă, cu copiii, nu discută decât în stilul înalt. În fața judecătorilor de pace a vorbit acum cinci zile. Și pe cine s-a apucat să apere? Nu pe bătrâna care îl implora, care îl ruga și pe care un nemernic de cămătar a jefuit-o, n-avea decât cinci sute de ruble, toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
tarabei meșterului de cuțite în clipa când se oprise și evaluase la șaizeci de copeici un obiect cu mânerul din corn de cerb. Ciudatul și teribilul demon se agățase definitiv de el și nu mai voia să-l lase în pace. Acest demon îi șoptise în Grădina de Vară, când stătea sub tei, cufundat în gândurile lui, că, dacă Rogojin ține atât de mult să-l urmărească de dimineață pas cu pas, atunci, dându-și seama că nu pleacă la Pavlovsk

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
pași furișați, se apropia încet de fotoliu, așa că uneori își speria fără să vrea chiriașul. Neîncetat se interesa dacă nu are nevoie de ceva și după ce, în sfârșit, prințul începuse să-i facă reproșuri, spunându-i să-l lase în pace, el se răsucea, ascultător și tăcut, pe călcâie, făcea în vârful picioarelor calea întoarsă spre ușă și, mergând, dădea tot timpul din mâini, ca și cum ar fi vrut să-i dea de știre că n-a venit decât așa și că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
te duce acum după el, îl opri prințul pe Kolea, care dăduse s-o ia la fugă după tatăl lui. Nu-i exclus să se înciudeze după un minut și tot momentul s-ar rata. — Așa-i, lasă-l în pace; te duci după o jumătate de oră, decise Lizaveta Prokofievna. — Uite ce înseamnă să spui adevărul măcar o dată în viață: i-au dat lacrimile! îndrăzni să strecoare Lebedev. — Ei, domnule, și tu trebuie să fii om cuminte, dacă-i adevărat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
așa ceva i se mai întâmplă, dar într-un asemenea hal ca ieri chiar și ei i se întâmplă rar, o dată la trei ani, nicidecum mai des!“. „Nicidecum mai des!“ avea el să adauge convingător. — Ajunge, Ivan Feodorovici! Lasă-mă în pace! exclamă Prokofievna. De ce îmi mai oferi acum brațul dumitale? Nu te-ai priceput adineaori să mă scoți de aici; ești soțul, ești capul familiei; trebuia s-o înșfaci pe proasta de mine de ureche și să mă scoți afară, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
era, de altfel, foarte încurcat. — Dar nu așa! Nu așa cum aveți voi, micușorilor, nu așa! îi trânti în obraz Lizaveta Prokofievna cu un fel de bucurie răutăcioasă, parcă apucată de isterie. N-aveți de gând să mă lăsați odată în pace? strigă ea la cei care încercau să o convingă să plece. Nu, Evgheni Pavlovici, dacă, cu gura dumitale, ai spus ce a declarat avocatul la tribunal, că nu e nimic mai firesc decât să le faci de petrecanie la șase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mai degrabă de o infirmieră bună decât de frământările noastre și, poate, de un om sigur, treaz, care să stea cu el peste noapte. În orice caz, am putea să-i cerem părerea prințului și... să-l lăsăm imediat în pace. Iar mâine ne putem implica din nou. — E ora douăsprezece, plecăm. Merge cu noi sau rămâne la dumneavoastră? i se adresă prințului, nervos și supărat, Doktorenko. Dacă doriți, rămâneți și dumneavoastră cu el, spuse prințul. Este loc destul. — Excelență, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
foarte vinovat, dar sâcâielilor acestei... femei agitate (care, pe deasupra, se comportă urât) le putem pune capăt, la urma urmelor, cu ajutorul poliției și chiar am intenția să mă întâlnesc astăzi cu cineva și să-l previn. Totul se poate aranja în pace, calm, chiar cu blândețe, ca între prieteni și fără să se stârnească nici un scandal. Sunt de acord și că viitorul mai poate rezerva surprize și că multe lucruri au rămas neexplicate; la mijloc e și o intrigă; dar, dacă cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
e că cine nu se interesează de aceste probleme e un șnapan monden! — Va duce măcar la solidaritatea generală și la echilibrarea intereselor, observă Ptițân. — Și atât, atât! Neacceptând nici o fundamentare morală, cu excepția satisfacerii egoismului personal și a necesității materiale? Pacea generală, fericirea generală - din necesitate! Dacă pot îndrăzni să vă întreb, stimate domn, v-am înțeles bine! — Păi necesitatea generală e de a trăi, a bea și a mânca, iar convingerea deplină, științifică la urma urmei, că nu veți satisface

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Și asta chiar că-i cel mai probabil. Aș fi vrut să am o explicație cu el. Știu precis că peste zece minute mi-ar fi cerut iertare: dar mi-am zis că e mai bine să-l las în pace. Tocmai în această perioadă, adică pe când Surikov și-a «congelat» copilul, pe la mijlocul lui martie, cine știe de ce m-am simțit brusc mai bine și această stare a ținut vreo două săptămâni. Am început să ies din casă, cel mai adesea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
acesta. V-am chinuit sau nu? Răspundeți-mi! — Textul a fost cam lung, dar altfel... Spuneți totul! Măcar o dată în viața dumneavoastră renunțați la minciună! îi porunci, tremurând, Ippolit. — O, mi-e absolut indiferent! Fiți bun și lăsați-mă în pace! spuse Evgheni Pavlovici, întorcându-i spatele scârbit. — Noapte bună, prințe, spuse Ptițân, apropiindu-se de prinț. — Păi nu vedeți, se împușcă chiar în clipa asta! Uitați-vă la el! exclamă Vera și, extrem de speriată, se repezi la Ippolit, apucându-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
râdeau. Prințul observă că dinții îi clănțăneau, ca și cum l-ar fi scuturat cele mai puternice frisoane. — Cât sunt de ticăloși! îi șopti iar Ippolit prințului, cuprins de frenezie. Când vorbea cu prințul, se apleca spre el și șoptea. Dă-le pace; ești foarte slăbit... — Imediat, imediat... plec imediat. Brusc, îl îmbrățișă pe prinț. — Găsiți, poate, că sunt nebun? spuse el și îl privi, râzând ciudat. — Nu, dar dumneata... Imediat, imediat, tăceți, să nu spuneți nimic; stați... vreau să mă uit în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
în somn. Chiar înainte de a adormi își aminti că, pasămite, Ippolit va ucide zece oameni și râse de absurditatea acestei ipoteze. În jurul lui era o liniște splendidă, învolburată doar de foșnetul frunzelor care, parcă, făcea și mai multă liniște și pace împrejur. Visă foarte multe vise, toate alarmante, din pricina cărora tresărea mereu. În sfârșit, veni la el o femeie; o cunoștea, o cunoștea până la suferință; întotdeauna putea să-i spună pe nume și s-o arate, dar, ciudat, parcă acum chipul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-și vină în fire. — Cum n-a existat? De ce să nu existe? strigă el amenințător la fiul lui. — Uite-așa, pentru că nu putea să existe. N-a existat și gata, nici nu putea să existe! Uite-așa. Lasă-mă-n pace, te rog. — Și e fiul meu... propriul meu fiu, pe care... o, Doamne! Eropegov, Eroșka Eropegov n-a existat! — Oho, ba Eroșka, ba Kapitoșka! insinuă Ippolit. — Kapitoșka, domnule, Kapitoșka, nu Eroșka! Kapiton, Kapitan Alexeevici, adică Kapiton... locotenent-colonel... în retragere... s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
am auzit gemetele acestui „uriaș în nefericire“, nu-i era jenă de un copil și plângea în fața mea, deși eu înțelegeam deja că pricina suferințelor lui era tăcerea împăratului Alexandru... — Da, îi scria scrisori în care... îi propunea să încheie pace, îi ținu, timid, prințul isonul. — Propriu-zis, noi nu știm ce propuneri îi făcea, dar îi scria în fiecare zi, în fiecare ceas, scrisoare după scrisoare! Era grozav de tulburat. Într-o noapte, fiind singuri, m-am aruncat înlăcrimat în brațele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
să se împuște din pricina îngerului căzut! — Nu mai insistați! spuse Nastasia Filippovna cu dezgust și parcă răvășită de durere. M-ați înțeles la fel ca și... camerista Dariei Alexeevna, care zilele acestea a ajuns cu logodnicul ei în fața judecătorului de pace. Până și ea ar fi înțeles mai bine decât dumneavoastră... — Probabil, e o fată cinstită și trăiește din munca ei. De unde atâta dispreț pentru o cameristă? — Nu munca o disprețuiesc, ci pe dumneavoastră când vorbiți de muncă. — Dacă ați fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
faptul că într-adevăr Aglaia fusese bolnavă și din pricina febrei nu dormise aproape deloc trei nopți; că acum se simte mai bine și se află în afara oricărui pericol, dar continuă să aibă vechea stare, isterică... „Bine măcar că în casă e pacea cea mai deplină! La cele întâmplate încearcă să nu facă aluzie nici măcar între ei, nu numai în prezența Aglaiei. Părinții s-au și înțeles în privința călătoriei în străinătate, care va avea loc la toamnă, imediat după nunta Adelaidei; Aglaia n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674

el pune pentru prima dată problema raportului dintre suveranitatea statală și instituțiile supranaționale ale Europei, problemă-cheie mai ales pentru dezbaterile de după cel de-al doilea război mondial. Soluția propusă este constituirea unei confederații europene sub egida Papalității, pentru a asigura pacea între națiunile creștine și lupta împotriva necredincioșilor. Conflictele dintre creștini urmau să fie supuse arbitrajului unui Consiliu care putea acorda și sancțiuni statelor găsite vinovate de încălcarea prevederilor acestuia. La fel, marele poet Dante Alighieri, într-o lucrare din 1308

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
să fie supuse arbitrajului unui Consiliu care putea acorda și sancțiuni statelor găsite vinovate de încălcarea prevederilor acestuia. La fel, marele poet Dante Alighieri, într-o lucrare din 1308, intitulată De Monarchia, se pronunță pentru unitatea lumii creștine și asigurarea păcii universale, autorul operând o distincție între puterea temporală a monarhului și puterea spirituală a papalității. În epoca Renașterii, regele Boemiei George Podiebrad supune, în 1464, atenției regelui Franței și senioriei Veneției un proiect de confederație europeană mult mai elaborat și

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
în 1464, atenției regelui Franței și senioriei Veneției un proiect de confederație europeană mult mai elaborat și în același timp cu un conținut precis exprimat. Comunitatea europeană era descrisă ca fiind o totalitate «Universitas» și avea menirea de a aduce pacea în toată creștinătatea. Pentru înfăptuirea acestor obiective trebuia să se înființeze o Adunare, unde hotărârile să fie luate cu majoritate de voturi, fiecare dintre statele participante beneficiind de un vot: regele și principii din Franța, principii Germaniei, dogele Veneției, principii

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
un Consiliu, cu un președinte ales. O Curte de Justiție sau consistoriu general decidea în procesele juridice. Adunarea dispunea de un blazon propriu, reședință, arhivă, aparat administrativ etc. În caz de conflicte între state, Adunarea, prin intermediul unor delegați, va restabili pacea prin înțelegeri reciproce și arbitraj. Dacă vreun stat nu se supune arbitrajului, celelalte state îl vor aduce la ascultare printr-o acțiune comună. Tot Adunarea era împuternicită să decidă momentul acțiunii comune antiotomane, să stabilească forțele participante, echipamentul necesar și

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
Cunoscând în chip admirabil problemele politice ale continentului european, marele om de stat francez caută să le soluționeze prin formule de tip federal. El imaginează realizarea unui echilibru între state și între confesiunile religioase (catolică, luterană, calvină), pentru a asigura pacea și securitatea Europei. De asemenea, se înființa și un Consiliu general al Europei, care-și stabilea anual reședința într-un oraș din centrul continentului, urmând să fie compus din patruzeci de reprezentanți ai statelor, aleși pe trei ani, câte patru

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
statele mai mici ale Europei. Acest organism avea menirea de a reglementa toate problemele de interes comun, diferendele dintre state - inclusiv cele teritoriale - precum și problemele apărute între suveran și popor în cadrul fiecărui stat. Cel mai cunoscut proiect de instaurare a păcii generale este elaborat între 1713 și 1717 de către abatele Charles Irénée de Saint-Pierre, participant la pacea de la Utrecht (1712), care punea capăt războaielor lui Ludovic al XIV-lea. Intitulat Proiect pentru o pace perpetuă în Europa și Proiect pentru o

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]