38,153 matches
-
al dominicanilor, Raymond de Penyafort, cu un mesaj regelui Jaime I al Aragonului, cerând ca regele să-l convoace pe Ramban pentru a răspunde la acuzațiile aduse iudaismului. Pablo Christiani îsi propusese să i facă pe evrei sa-si abandoneze religia și să se convertească la creștinism. El se baza pe faptul ca adversarul său va fi nevoit să adopte o atitudine reținută de teama că ar putea să ofenseze sentimentele creștinilor majoritari în regat. Pablo îl asigurase pe rege ca
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]
-
de războinice. Ramban a remarcat că întrebările cu privire la Mesia au o mai mică însemnătate la evrei decât își imaginează creștinii. Motivul invocat de el pentru aceasta afirmație îndrăzneață era acela că mult mai meritorie era îndeplinirea de către evrei a preceptelor religiei sub stăpânirea unui domnitor creștin, și aceasta în exil, suferind umilințe și abuzuri, decât sub împărăția lui Mesia, când toți vor acționa potrivit Legii. Cum polemica începea să se întoarcă în favoarea lui Ramban, evreii din Barcelona, speriați de mânia Dominicanilor
Moshe Ben Nahman () [Corola-website/Science/333157_a_334486]
-
ateu. În eseul său "Mitul lui Sisif", Camus afirma că credința religioasă este o formă de sinucidere; o distragere a atenției de la realitate în care individul acceptă absurdul și abandonează rațiunea și logica. În "Renegatul", Camus portretizează natura absurdă a religiei. Evenimentele care provoacă naratorului cele mai mari suferințe: pierderea limbii, presupusa execuția a sa și hotărârea sa de a-și părăsi casa și de a călători la Taghaza sunt toate rezultatele deciziei sale care i se pare dreaptă în conformitate cu convingerile
Renegatul sau un spirit confuz () [Corola-website/Science/333259_a_334588]
-
și hotărârea sa de a-și părăsi casa și de a călători la Taghaza sunt toate rezultatele deciziei sale care i se pare dreaptă în conformitate cu convingerile sale religioase de la acel moment. Există, de asemenea, juxtapunerea absurdă dintre perceputa dreptate a religiei și mijloacele violente și dăunătoare de care tribul și naratorul se folosesc pentru a-o realiza. Este prezentă, de asemenea, noțiunea absurdă că virtutea creează păcatul. În casa Idolului, tribul i-o prezintă naratorului pe femeie, femeia i se supune
Renegatul sau un spirit confuz () [Corola-website/Science/333259_a_334588]
-
a culturii către un standard creștin) ale oamenilor săraci care trăiesc în cartierul cel mai mizerabil al orașului. Într-un anumit punct, el începe să înțeleagă că marinarul-bucătar, atunci când decide să danseze toată noaptea, pune mai presus tradițiile străvechi față de religia nouă. Refuzul său de a duce piatra în biserică și alegerea sa de a-o pune în centrul colibei rituale simbolizează empatia lui cu acei oameni. Că, la un anumit nivel, îi înțelege, este demonstrat de acceptarea sa de către acei
Piatra care crește () [Corola-website/Science/333299_a_334628]
-
de a îndepărta elementele superstițioase din credința creștină datează de la reformatorii intelectuali creștini ai Renașterii, precum Erasmus (care a compilat primul Nou Testament Grec modern) spre sfârșitul secolului al XV-lea până la mijlocul secolului al XVI-lea, urmate ulterior de religia naturală a deiștilor, care dezaprobau religiile revelate și ideea de intervenție a Creatorului în creație, în secolele XVII-XVIII. Dezbaterea cu privire la faptul dacă credința în miracole era o simplă superstiție sau era esențială pentru a accepta divinitatea lui Hristos a produs
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
credința creștină datează de la reformatorii intelectuali creștini ai Renașterii, precum Erasmus (care a compilat primul Nou Testament Grec modern) spre sfârșitul secolului al XV-lea până la mijlocul secolului al XVI-lea, urmate ulterior de religia naturală a deiștilor, care dezaprobau religiile revelate și ideea de intervenție a Creatorului în creație, în secolele XVII-XVIII. Dezbaterea cu privire la faptul dacă credința în miracole era o simplă superstiție sau era esențială pentru a accepta divinitatea lui Hristos a produs o criză în bisericile din secolul
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
lui Sigismund I al Poloniei și a contesei Barbara Zápolya (sora regelui Ioan I al Ungariei). Cum dinastia Jagiellon era catolică, Joachim al II-lea i-a promis lui Sigismund că n-o va obliga pe Hedwig să-și schimbe religia. Odată cu moartea tatălui său Joachim Nestor (1535) și a socrului său Sigismund (1548), Joachim a trecut treptat la Reforma protestantă. La 1 noiembrie 1539, el a primit Împărtășania sub ambele tipuri în biserica Sf. Nicolae, un act care a indicat
Joachim al II-lea Hector, Elector de Brandenburg () [Corola-website/Science/334562_a_335891]
-
Elveția nu are o religie de stat. Libertatea cultului este garantată de articolul 49 al Constituției din 1874. Conform recensământului federal al populației din anul 2000, religia cea mai răspândită în Elveția este catolicismul cu 42 % din populație. 33 % din populație este reprezentată de comunitatea
Religia în Elveția () [Corola-website/Science/334594_a_335923]
-
Elveția nu are o religie de stat. Libertatea cultului este garantată de articolul 49 al Constituției din 1874. Conform recensământului federal al populației din anul 2000, religia cea mai răspândită în Elveția este catolicismul cu 42 % din populație. 33 % din populație este reprezentată de comunitatea Bisericii Evanghelice Reformate, cantoanele mândrindu-se în general cu una din cele două confesiuni. Islamul este cea de-a treia religie, de
Religia în Elveția () [Corola-website/Science/334594_a_335923]
-
2000, religia cea mai răspândită în Elveția este catolicismul cu 42 % din populație. 33 % din populație este reprezentată de comunitatea Bisericii Evanghelice Reformate, cantoanele mândrindu-se în general cu una din cele două confesiuni. Islamul este cea de-a treia religie, de care aparține 4 % din populație. Un procent mai mic, de aproximativ 1 % aparține ortodoxiei. Prezența comunităților evreiești este atestată înainte de crearea Confederației Elvețiene, în zilele noastre ea fiind organizată în instituții în cea mai mare parte a orașelor mari
Religia în Elveția () [Corola-website/Science/334594_a_335923]
-
Prezența comunităților evreiești este atestată înainte de crearea Confederației Elvețiene, în zilele noastre ea fiind organizată în instituții în cea mai mare parte a orașelor mari și reprezintă 0,3 % din populație. Actualmente, 11 % din locuitori declară că nu aparțin niciunei religii. După Eurobarometrul efectuat în 2005,
Religia în Elveția () [Corola-website/Science/334594_a_335923]
-
în satul natal, Seminarul Teologic (1927-1935), Facultatea de Teologie din Chișinău (1935-1939), fapt deosebit de rar pentru aceea perioadă, având în vedere ca preoții făceau numai seminarul teologic, apoi finalizează Seminarul Pedagogic Universitar din Cernăuți (1942-1943), cu examen de capacitate la religie (1946). În 1938 este hirotonisit preot în parohia Rângaci, lângă Hotin, unde a slujit până la ocuparea teritoriului de către Rusia sovietică. S-a refugiat peste Prut, unde a găsit adăpost la Artur Gorovei. Un timp a slujit în satul Ruși-jud. Baia
Alexandru Bardieru () [Corola-website/Science/334604_a_335933]
-
satul Ruși-jud. Baia (1940-1941), iar la eliberarea Basarabiei a fost numit la parohia Marșenița-Hotin, din ținutul natal (1941-1944); a mai slujit în parohii din Corabia-Olt (1944-1945), Buciumeni-Fălticeni (1945-1949), Boroaia-Suceava (1949-1960), Broscăuți-Dorohoi (1960-1971), Botoșani (1971-1994); protopop la Boroaia-Suceava (1949-1951), prof. de Religie la Corabia și Fălticeni (1944-1949), iconom stavrofor (1953). Cronica Parohiei Boroaia-Vale menționează următorii preoți slujitori ai acestui lăcaș de cult: Petru (ctitorul), Ioan, diaconul Ioniță Mateianu, Costache Ionescu, Th. Ionescu, Ștefan Rafael, Mihai Beraru, Ioan Eșanu, Ștefan Grosu, , Mircea Diaconescu
Alexandru Bardieru () [Corola-website/Science/334604_a_335933]
-
I al Rusiei. Deși Ducele Georg Alexander a fost, prin naștere, un prinț german al Casei de Mecklenburg-Strelitz, tatăl său s-a stabilit în Rusia la familia soției sale. Georg și frații săi au crescut în Rusia, însă au păstrat religia luterană a strămoșilor paterni. În Rusia el era cunoscut drept George Georgievici jr. pentru a-l distinge de tatăl său care avea același nume. A primit o educație militară și a intrat în serviciul rus. Crescut la Palatul Mihailovski, casa
Georg Alexander, Duce de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/334613_a_335942]
-
leza demnitatea omului. Nimeni nu poate fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante. Persoanele care au săvârșit infracțiuni sunt egale în fața legii și sunt supuse răspunderii penale fără deosebire de sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație. Apărarea drepturilor și intereselor unei persoane nu poate fi realizată prin încălcarea drepturilor și intereselor altei persoane sau a
Codul penal al Republicii Moldova () [Corola-website/Science/334652_a_335981]
-
În unele religii, este considerat animal necurat acela a cărui consumare ca hrană este tabu. Mamifere necurate sunt toate care nu au copita/unghia despicată și nu rumegă. Exemple biblice: iepurele de casă , iepurele sălbatic, porcul, cămila. Pești necurați: pești fără solzi care
Animale necurate () [Corola-website/Science/334713_a_336042]
-
ființă atemporală, care trăiește într-un timp veșnic și cunoaște întâmplări petrecute în trecutul îndepărtat. Evoluția evenimentelor evidențiază coexistența simultană a sacrului și profanului și camuflarea „fantasticului” în „real”, aspecte tratate ulterior în scrierile de filozofie și de istorie a religiilor ale lui Mircea Eliade. Angelo Mitchievici considera că Andronic este un „maestru de inițiere”, care ajunge să cunoască secretele sacrului și să trăiască detașat de lumea profană. Personajul se manifestă într-o lume reală și profană, dar aparține unei lumi
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
Autorul dispunea de un bogat material folcloric și etnografic referitor la simbolismul șarpelui, pe care, potrivit propriilor afirmații, nu l-ar fi consultat în procesul de scriere a nuvelei. Imaginația sa de scriitor a prevalat asupra cercetării erudite a istoricului religiilor, evidențiindu-i dorința de a scrie literatură pentru plăcerea de a visa, a inventa și a se exprima în mod liber fără constrângerile impuse de gândirea sistematică și de rigoarea științifică. Analizând proza fantastică interbelică a lui Mircea Eliade, criticul
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
pe care a descris-o ca fiind „lâncedă”. Academicianul Eugen Simion afirma că „Șarpele” lui Eliade este „o frumoasă poveste în care erosul, magia, simbolul, feericul se întâlnesc grație unei bune tehnici de a organiza surpriza”. Prozatorul, eseistul și istoricul religiilor Ioan Petru Culianu o considera ca fiind „una dintre cele mai frumoase fabule ale literaturii române moderne”, născută dintr-un elan nocturn irațional. Nuvela „Șarpele” a fost tradusă în mai multe limbi străine: germană („Andronic und die Schlange”, Otto-Wilhelm-Barth-Verlag, München-Phanegg
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
particular în ziarul "La Technique moderne". În anii șaptezeci și optzeci, leagă prietenie cu istoricul Jean-Paul Roux, ale cărui cursuri urmează la Ecole du Louvre (Școala Luvrului), și se interesează în mod activ de mai multe subiecte conexe la istoria religiilor, artă și arheologie, Extremul-Orient, Egipt, Grecia, Turcia, Islam, Iudaism. La o vârstă deja avansată, efectuează cu acesta din urmă niște călătorii în țările orientale, mai ales în Siria. Moare la Paris în 1992.
Éliane Montel () [Corola-website/Science/334728_a_336057]
-
oameni de cultură ca prof.Dan Miron și Ruth Almog. în ebraică: în românește: Yotam Reuveni a tradus în ebraică peste 100 de cărți - opere literare în proză și teatru, romane polițiste și literatură știintifico-fantastică, eseuri de istoria miturilor și religiilor, cărți de filozofie, mistică și antropologie, din patrimoniul culturii universale și românești, de autori ca Jakob Böhme, Tereza de Avila, Emile Durkheim, Claude Lévi-Strauss, Gaston Bachelard, Paul Ricoeur, John Galsworthy, Knut Hamsun, Jerzy Kosiński, Marcel Proust, Daniel Defoe, Thomas de
Yotam Reuveni () [Corola-website/Science/334742_a_336071]
-
a învățat să cânte la pian la o vârstă fragedă. Vara, ea asculta la casa de vară a verilor ei din Bavaria interpretări ale unor muzicieni ca Elisabeth Schumann și Richard Strauss. Deși erau etnici evrei, familia Levi nu practica religia și nu făcea parte din comunitatea evreiască, dar când a fost înscrisă la Școala Victoria (astăzi Școala Bettina) din Frankfurt, religia ei a fost trecută ca „evreiască”. Educația religioasă era obligatorie, astfel că a fost obligată să participe la lecțiile
Hilde Levi () [Corola-website/Science/334751_a_336080]
-
Bavaria interpretări ale unor muzicieni ca Elisabeth Schumann și Richard Strauss. Deși erau etnici evrei, familia Levi nu practica religia și nu făcea parte din comunitatea evreiască, dar când a fost înscrisă la Școala Victoria (astăzi Școala Bettina) din Frankfurt, religia ei a fost trecută ca „evreiască”. Educația religioasă era obligatorie, astfel că a fost obligată să participe la lecțiile unui rabin local. În curând, s-a revoltat împotriva acestei obligativități, și le-a spus părinților că nu mai dorește să
Hilde Levi () [Corola-website/Science/334751_a_336080]
-
era obligatorie, astfel că a fost obligată să participe la lecțiile unui rabin local. În curând, s-a revoltat împotriva acestei obligativități, și le-a spus părinților că nu mai dorește să participe la aceste lecții. A ajuns să respingă religia formală. La liceu, Levi a hotărât că dorește să devină om de știință. Ultimul an de studii a fost dedicat unui proiect de fizică pe tema spectrelor și fotografiei, subiect ce i-a devenit "Oberreal Abiturium". A fost singura fată
Hilde Levi () [Corola-website/Science/334751_a_336080]