37,442 matches
-
un drum spre Ithaca noastră interioară. Principalul e să observăm că tot ce ofereau lotofagii ca viitor era o absență. Surîsul lor pustiește totul. Cadavrul sfinxului zace aruncat undeva Într-un trecut unde nimeni nu mai pune Întrebări și doar vîntul șuieră risipind spuma amară a mării peste florile de lotus strivite pe un țărm pustiu. Adulmecînd vîntul sărat care-i aduce miros de cadavru, lotofagul se crispează fără să știe de ce. Poate că Andromaca e mai Îndreptățită decît Ulise să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
era o absență. Surîsul lor pustiește totul. Cadavrul sfinxului zace aruncat undeva Într-un trecut unde nimeni nu mai pune Întrebări și doar vîntul șuieră risipind spuma amară a mării peste florile de lotus strivite pe un țărm pustiu. Adulmecînd vîntul sărat care-i aduce miros de cadavru, lotofagul se crispează fără să știe de ce. Poate că Andromaca e mai Îndreptățită decît Ulise să se Împotrivească lotofagilor. Îmi amintesc scena descrisă de Seneca În Troienele. Nefericita soție a lui Hec-tor e
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Vinci, să faci după ele aripi artificiale, Întocmai cum le-a gîndit enigmaticul visător din Cinquecento și să izbutești ceea ce n-a izbutit el (dacă a Încercat Într-adevăr să zboare)? Ce importanță mai poate avea să planezi purtat de vînt prin golul unei prăpăstii, urmărit de helicoptere, cînd nimeni nu va folosi vreodată aceste aripi? Ele au plutit În văzduh prea tîrziu, la aproape cinci veacuri după ce-ar fi trebuit să-l Înalțe pe pictorul Giocondei. Totuși, știm acum
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
care nu ne mai putem Întoarce decît lucizi, căci ne-am pierdut inocența și puterea de a privi un copac ca pe o poveste. Riscul de a urca muntele din nou e de a-l găsi gol, legendele au murit, vîntul suflă pe stîncile și prin iarba de pe Olimp singur, demistificator și nostalgic, dovadă că misterul s-a risipit. Scepticismul față de lucrurile cu care venim În contact e o descoperire a adulților. Nici un copil nu e sceptic, toți ne naștem cu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
curs sînge (dacă trecem peste fraza lui Lautreamont, că nici toată apa mării n-ar fi destulă pentru a spăla o pată de sînge intelectuală), Însă pe potecile pustii amintirile par după un timp o eroare. Sus, pe ultima creastă, vîntul nu mai șlefuiește În piatră decît figura sfinxului de la piramide cu ochii ațintiți În gol. El nu aude nimic din zgomotele de jos, nimic din ceea ce provoacă teamă și sete. Nu-l ating nici speranța, nici bucuriile celor ce cutreieră
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
lui Sancho Panza, pus În umbră de silueta măreață și mizerabilă a Cavalerului Tristei Figuri. Dacă Don Quijote este un nebun frumos și eroic, Sancho Panza este capabil să-și asume lucid o iluzie. Don Quijote vede monștri malefici În locul morilor de vînt și se avîntă Împotriva acestor monștri; vede un coif de aur În locul unui biet lighean de bărbier și castele În locul hanurilor. El se comportă normal În nebunia lui, acțiunile sale sînt ilogice numai pentru luciditatea noastră care vede altceva decît
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
normal În nebunia lui, acțiunile sale sînt ilogice numai pentru luciditatea noastră care vede altceva decît el și de aceea vehemența iluziei ne tulbură urmărindu-l cum se Îndreaptă cu un strigăt eroic de luptă Împotriva unei banale mori de vînt. Scutierul lui Don Quijote vede Însă ceea ce vedem și noi, mori de vînt, hanuri sordide, el vede realitatea așa cum este, n-o reinventează, și totuși participă la aventură, nu rîde de iluziile stăpînului său, dimpotrivă, după o primă uimire, Îl admiră
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
care vede altceva decît el și de aceea vehemența iluziei ne tulbură urmărindu-l cum se Îndreaptă cu un strigăt eroic de luptă Împotriva unei banale mori de vînt. Scutierul lui Don Quijote vede Însă ceea ce vedem și noi, mori de vînt, hanuri sordide, el vede realitatea așa cum este, n-o reinventează, și totuși participă la aventură, nu rîde de iluziile stăpînului său, dimpotrivă, după o primă uimire, Îl admiră și-l urmează. Iată măreția lui Sancho. El participă la iluzie conștient
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
apărarea lui Don Quijote. Nu-l disprețuiți pe acest senior al iluziei, pare sa spună Sancho. El vede astfel, pentru că noi avem nevoie să privim cîteodată lumea prin ochii lui. Și tot pe el să-l răstignim de o moară de vînt?... Constat În această dimineață că afecțiunea mea pentru Don Quijote o datorez În mare măsură scutierului său... Am recitit cîteva pagini din Heraclit. Într-adevăr, nu ne putem scălda de două ori În același rîu. Nici marea care se leagănă acum
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În apropiere un lac; năpădit pe maluri de stufăriș, cu apa Înverzită somnoros și mirosind a plantă putredă. O barcă singură cu un pescar se tîrăște În marginea stufărișului; Încolo, Între pereții săi vegetali, lacul pare incinta unui templu ruinat. VÎntul sună uscat printre trestii, dar nu Încrețește apa deloc, contribuind la această atmosferă de realitate saturată de timp. Nuferi ușor tumefiați de căldură Încurcă barca; În apă umbrele se văd alungite ca siluetele din pînzele lui El Greco. Printre sălcii, o
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
care acum nu se mai poate dispensa. În schimb, sînt atîția Îngeri ce zboară convențional, chiar În tablouri ilustre, Încît ne mirăm că personajele lui El Greco nu părăsesc pămîntul. Ele Îmi amintesc chiparoșii greci pîlpîind ca o flacără suptă de vînt. Sub acești chiparoși, În locul sfatului de a nu se apropia prea mult de soare, Dedal i-a spus, poate, fiului său altceva... Trebuie să fii ușor, să-ți pierzi greutatea dacă vrei să zbori. Sau să plutești. Limpede. Fără nici o
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a mă Îndepărta și mai mult de orice scepticism. Căci nimic În sculptura greacă nu trădează Îndoiala. Din contră, totul caută s-o ascundă. Așa cum Îl vedem În statui, Apolo Înaintează ținînd În mîini lira și arcul, mîndru și melodios. VÎntul Îi flutură buclele blonde. La șold Îi atîrnă tolba cu săgeți, iar marea palpită În fața celui care, odinioară, la Delfi, a străpuns cu săgețile sale un șarpe monstruos ce pustia ținutul. Ucigătorul șarpelui rupe limitele cărnii și se Înalță În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de Renaștere sau o Închisoare... Privesc printre crengile unor arțari bătrîni care se clatină În lumină. Nori nisipoși se tîrăsc pe cerul spălăcit fără să arunce nici o umbră pe acești scaeți Înmiresmați ce-și agită lîngă mine florile violete. CÎnd vîntul lovește scaeții, În aer se ridică o ușoară ceață prăfoasă amestecîndu-se cu lumina. Nimic, aici, nu iese din ceea ce se cheamă un peisaj obișnuit. Dar iarba plină de mirosurile verii mă Îmbată ca un alcool tare și mă umple de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de soare. Se bucură Însă de soare ca o șopîrlă, cînd vinul se Încinge iar vegetația fermentează ațîțător. Atunci are chef să schimbe dansul În zbor, ca o descătușare, pînă cînd prin vii curge o lumină astenică și bate un vînt rece pustiind totul și, În locul laudelor aduse lui Apolo, nu se mai aud decît accentele ditirambului și istoria suferințelor lui Dionysos. Fiecare trezire Îl izgonește dintr-o pasiune secătuită. Acest suflet torențial și sălbatic a lăsat totuși În urmă destule
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
grăbea acceptînd ideea că tot sîngele elenic curat rămas astăzi În lume ar Încăpea Într-un pahar de vin. Din fericire, grecii ne-au sugerat că Ariadna așteaptă la intrarea fiecărui labirint. Chiar și al unuia alcătuit numai din nisip, vînt și o ploaie care a Început să cadă. Va fi greu să privesc aceste detalii numai teoretic. Ianus Cu cele două fețe ale sale Întoarse În sens contrar, această zeitate italică vrea parcă să insinueze că dilemele nu sînt totdeauna
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
său Împărțit În două direcții contrare. Ceea ce părea un privilegiu se dovedește a fi doar o formă de sclavie. Are sens să-mi amintesc acum atîtea ezitări de care m-am făcut vinovat? CÎnd cerul e atît de albastru și vîntul sărat și umed Îmi limpezește privirea? Dar dacă Îmi voi retrage mîinile speriat de cîte ori voi simți zvîcnind propriul meu sînge sub Întrebări, ce rost mai are să scriu? Deschizînd buzele pe obrazul Întors spre trecut, Ianus ar vorbi nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
dacă n-am adăugat Înțelepciune, am adăugat În balanță o memorie care Îmi apleacă fruntea, pe nisip. Dimineața pe plajă lumea e Într-adevăr mult mai tînără, mai aproape de primele ei dimineți. Nările Afroditei, sărate Încă de apa mării, adulmecă vîntul ca o sălbăticiune ieșită În marginea unui luminiș pe Olimp. Apoi În flacăra necruțătoare a amiezii zeița a devenit femeie, În vreme ce frumosul Paris s-ar teme să nu-l păteze această mare care, orbită de lumină, bîjbîie la țărm, printre
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
frumusețe partea neatinsă de amărăciune. Dealtfel, cunoaștem lucruri pe care grecii le ignorau. Sibaris Se nasc obosiți și trăiesc pentru a se odihni. (Inscripție pe un suvenir din San Marino.) Nu plouă Încă, dar cerul s-a Înnorat și bate vîntul măturînd sibaritismul mării de ieri. Dacă Închid ochii, zgomotul valurilor se aude ca o cascadă. Timpul curgînd dintr-un abis În altul. Și Între ele, această zi căreia acum Îi cunosc bine prețul. Mă gîndesc că, probabil, după multe zile
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
pe cei care declarînd că sînt nefericiți vor propovădui căutarea fericirii? Cine-i va lovi pe cei care se Încăpățînează să spere? Cine-i va izgoni pe cei ale căror mîini sîngerează? Foile pe care scriu se zbat pe genunchi. VÎntul spulberă nisipul; și Începe să plouă peste fantomele cailor ce Încep să danseze pe străzile unui oraș de nicăieri... Orfeu Orfeu face parte dintre cei pe care anticii i-au constrîns să fie nefericiți pentru a Înfrunta timpul. Și totuși
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
posibilă. Orfeu n-are dreptul la speranță decît dacă va avea curajul să nu privească În urmă. Singura sa șansă e să respingă scepticismul. Pe pietrele nemișcate cresc doar lichenii pe cînd din nisipul Încins de soare și spulberat de vînt pot crește păduri Întregi de palmieri mincinoși În calea călătorilor epuizați de sete. Mi se pare foarte frumoasă ideea lui Unamuno de a-și Închipui un Don Quijote mergînd În deșert și strigînd, iar din strigătul acesta crescînd un imens cedru
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
coborît, cerînd trecutului imposibilul, Orfeu n-a descoperit, poate, decît propria-i moarte. Ieșind spre lumina, vroia să uite frigul acestei descoperiri; ea Îi umplea ochii de Întuneric și urechile cu o liniște insuportabilă prăbușind Întreg timpul În clepsidră de unde vîntul spulbera nisipul astupînd și viitorul său mormînt... Iar el n-a Îndrăznit să se uite Înapoi pînă ce zorii tulburi nu i-au dat curaj... Restul e poveste. Singura realitate rămîne ploaia care spală afară zidurile de Întuneric... Belerofon Un
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
fața spre deșert și simte nisipul prăfuindu-i obrazul... (...CÎt de tînăr eram cînd am plecat să urmăresc Himera! Mi se părea că goana mea pe urmele ei n-avea să sfîrșească niciodată și voi goni astfel, cu părul În vînt, cu ochii strălucitori, tînăr și nepăsător, pînă la sfîrșitul lumii. La ce mi-a folosit această trufie? Memoria mea plină de sînge și de tinerețe, de eroism și de greșeli mă Înconjoară acum din toate părțile În deșertul acesta prin
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Însîngerează nisipul. E o lumină atît de frumoasă, Încît nu se poate stăpîni să n-o simtă și cinică. Iubește această lumină care Îl doare și Îi reamintește o vîrstă cînd n-avea trecut. Alerga odată cu timpul, cu părul În vînt. Acum e Îmbibat de memorie. Dar cel puțin a Învățat să nu mai creadă În ceea ce nu exista. E pustiu și liber. Proteu Acest zeu se metamorfoza, după cum se știe, În foc, pămînt, apă sau În diverse animale ori de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ceea ce simt În această clipă, fremătînd și respingînd Încă o dată lecția amară a indiferenței. Fata Morgana Piramidele sînt goale, repetă unii cu Încăpățînare și tristețe, În vreme ce Don Quijote, fericit și eroic, pornește, scoțînd un strigăt de triumf, spre altă moară de vînt. Îndoielile ca și iluziile se Întîlnesc În vîrful piramidei. Zeul liniștii, Harpocrate, era, se crede, de origină egipteană. În Grecia și la Roma statuia lui era de obicei așezată la intrarea templelor, aceasta putînd să Însemne și invitația de a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu pictează un tablou adevărat, dacă nu introduce În el o picătură de sînge pe care vrea s-o salveze astfel de la moarte. Gestul sibilei din Cumae, scriind pe frunzele arborelui profetic pentru a le arunca apoi În cele patru vînturi, e un gest absurd. Artă gratuită? CÎnd prin arta sa artistul mizează totul pe soarele ce-i luminează privirea? În spatele unui strigăt tragic care invocă neantul se află aproape Întotdeauna o dureroasă melancolie a vieții. Dacă nu poate să fie
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]