38,151 matches
-
m, Sall\"ƒ/SolQaƒ, Q\"\:Äš (gr. ho hágios), tò ónoma." * După cum am menționat și în primul capitol, în ultima jumătate de secol s-a afirmat tot mai mult, în traducerea Bibliei, tendința de a face textul cât mai accesibil cititorului sau ascultătorului neavizat. De asemenea, s-a afirmat egalitatea de statut a tuturor limbilor, inclusiv a celor biblice. Desacralizarea limbii în care s-a formulat textul revelat constituie și astăzi pentru musulmani o blasfemie, însă în rândul creștinilor este acceptată
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
armată VI (în ziua de 9 septembrie). Pare de neînțeles ce căutau vânătorii de munte la Treznea (Ördögkút), un sat-fundătură pierdut printre dealuri, la distanță de patru kilometri de șoseaua Zalău-Cluj (Zilah-Kolozsvár). Înțelegerea întâmplării este îngreunată de faptul că publicul cititor maghiar, pentru aflarea amănuntelor, nu se poate baza decât pe amintirile neobișnuit de voalate și inexacte ale șefului Secției 2 din conducerea statului-major ungar, colonelul Kádár Gyula (De la Academia Ludovicană la Steinambrűckl - A Ludovikától Sopronkőhidáig, 1978). În decursul marșului, asupra
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
făcut de noi într-un text citat. Ele ajută deci la separarea spuselor noatre de ale altuia ori de câte ori este nevoie să intervenim cu o lămurire. Se închid între paranteze drepte cuvintele sau semnele punctuație asupra cărora vrem să atragem atenția cititorului; *rotunde - care cuprind o explicație, o precizare, un amănunt, care îmbogățesc înțelesul propoziției sau al frazei de care sunt legate; *oblice - închid de obicei transcrierea fonetică ( ex. :chem. - /kem/) Punctele de suspensie arată o pauză mai mare în cursul vorbirii
Particularităţi m etodologice de însuşire a normelor de ortografie şi punctuaţie la clasele I şi a II - a by Atofanei Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/91851_a_92996]
-
sociologie și o traducere a unui dicționar de antropologie ar putea oferi informații despre teoriile și conceptele folosite În acest domeniu. Peisajul este foarte diferit de ceea ce aveam noi la dispoziție În anii ’70. Cu toate acestea, tânărul Învățăcel sau cititorul pasionat de antropologie nu beneficiază Încă de nicio carte consacrată familiarizării lui cu formele ceremoniale și mitologice și cu limbajul de specialitate folosit În studiul mitului și al ritului. O vreme am crezut că este o simplă problemă de timp
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În lucrările de specialitate (vezi riturile de rebeliune Ncwala, sacrificiul Bufonia din Atena antică, Saturnaliile din Roma, riturile de inițiere Okipa, sistemul magico-vrăjitoresc al populațiilor Azande etc.). În numeroase cazuri, pentru a nu complica demonstrația și pentru a nu deruta cititorul cu prea multe paranteze și divagații, am preferat să ofer trimiteri la acele texte pe care le-am considerat elocvente, edificatoare pentru lărgirea ariei de informare și aprofundarea perspectivelor de interpretare. Referințele bibliografice au preluat, astfel, o parte din labirintul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
39). În bibliografia de specialitate (și nu numai) se intersectează definițiile și dezbaterile conceptuale serioase, bazate pe aprofundarea problematicii, cu aproximări pretențioase. Multe dintre acestea sunt metaforice, vag evocative, dar susținute de nume altfel prestigioase. De aceea, ele pot părea cititorului neavizat pline de miez, chiar revelatoare. Voi prezenta, pentru edificare, câteva asemenea situații: ...nu este cazul să dorim cu orice chip să separăm clar mitul de religie, mitul de istorie, legenda de invenția poetică, că este mai oportun să considerăm
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ale unor subgrupuri” (p. 128). Aceste clasificări și multe altele (R. Abrahams, 1967; B. Alexander, 1997; D. Kertzer, 2002; E. Leach, 1972; J. Maisonneuve, 1988; N.D. Munn, 1973; C. Rivière, 1997a etc.) creează multiple axe de referință, deseori derutante pentru cititorul aflat la Începutul căutărilor sale. Departe de a fi un exces scolastic, aceste tipologii (precum și dezbaterile sau polemicile care le Însoțesc) nu sunt altceva decât reflectarea complexității universului ceremonial și, implicit, a aparatului conceptual necesar delimitării, cartografierii și Înțelegerii acestui
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ocultă În stări de transă). De asemenea, cred că, indiferent de formele diverse de manifestare, variind În funcție de continent și epocă, riturile magice relevă un nucleu de caracteristici structurale comune. După ce se va fi familiarizat cu elementele de bază ale magiei, cititorul astfel inițiat va putea alege, prin aprofundarea bibliografiei, Între diversele școli de gândire și Între diversele modalități de definire, clasificare și analiză a acestor rituri. Vrăjitoriatc "Vrăjitoria" La modul general, vrăjitoria se referă la „credințele depre modurile În care o
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Cartea își propune să dezvolte abordări corecte în raport cu mediul, pentru a forma atitudini ecotehnologice în acțiune viitorilor specialiști chemați să rezolve problemele aplicative care au implicații mai mult sau mai puțin severe asupra ecosistemelor naturale. Aprecierile autorilor se îndreaptă către cititorii interesați în a acorda atenția cuvenită aspectelor de protecție a mediului, invitându-i în a formula propuneri și sugestii pe marginea conținutului acestei lucrări, pentru perfecționarea și îmbunătățirea lui într-o altă ediție. Capitolul 1 Unități de măsură din sistemul
Aplicaţii ecotehnologice : probleme, proiecte, studii de caz by Virginia Ciobotaru, Oana Cătălina Ţăpurică, Dumitru Smaranda, Corina Frăsineanu () [Corola-publishinghouse/Science/215_a_442]
-
univers fix, cu un coeficient de variabilitate nul, cu o mișcare de rotație caracteristică unui carusel ce revine întotdeauna în punctul de plecare. În piesele lui Caragiale relația dintre insider și outsider nu se modifică nici în final. Outsider-ul (cititorul sau spectatorul) știe întotdeauna mai mult decât insider-ul (personajul comic) și își permite să-l sancționeze prin râs pentru defectele pe care i le detectează și pe care acesta din urmă este incapabil să și le conștientizeze constructiv. Nici în timpul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acea modalitate subtilă de a critica elegant, dar incisiv, preferând violenței, disimularea derutantă cu efect punitiv mult mai mare: "Ironia nu e nicidecum brutală, pentru că ea afectează comedia încuviințării și a aprobării totale, descifrarea tâlcului ei cere o subțirime la cititor, căci prostul sau naivul cade în cursă, încrezându-se în sensul aparent și neobosindu-se să scruteze subînțelesurile"71. Scopul enunțului ironic este însă întotdeauna critic 72, susțin cercetătorii Penelope Brown și Stephen C. Levinson, pe urmele lui Paul Grice
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
definițiile formale, de tipul "formă de dialogism textual" (Bahtin), "formă de intertextualitate" (G. Genette) etc. care se limitează la raporturile strict textuale implicate, cât și definițiile pragmatice în care accentul este pus pe receptor ("parodia este o convenție creată de cititori și critici și nu de textele literare înseși"75), sunt completabile, întrucât nu sunt inserate toate componentele din ecuația parodiei. Meritorie în sensul cuprinderii tuturor actanților în procesul parodierii, pe lângă rezultatul acestuia, respectiv, parodia însăși, este definiția Sandei Golopenția-Eretescu: "Parodia
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
receptorul, al cărui antrenament cultural îl ajută să decodeze convenția parodică bazată pe o sinteză de procedee literare: imitația, împrumutul, adaptarea, parafraza, citarea, aluzia. Spre deosebire de satiră și de sarcasm unde "totul este dat, în parodie totul trebuie descoperit, e lăsat cititorul să-l afle, să-l adauge"79. În plus, în lipsa abilităților de decriptare pe care trebuie să le posede receptorul, textul își pierde practic însușirile parodice, eșuând și în crearea vreunui efect comic pentru care esențial este, așa cum am precizat
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
detașată, discret semnificativă adoptată de Caragiale este, așa cum am subliniat deja, de sorginte socratică. La maieutica de tip socratic trimite și predilecția sa pentru organizarea dialogică din textele în proză, în special din cele publicistice, în care interacționează permanent cu cititorii, flatați în aparență, însă invariabil "moșiți", ghidați să subscrie la adevărul sugerat prin ironie. Concludent în acest sens este textul Cronicii fantastice, în care este întreținută constant conversația cu cititorul intenționat și impresia că autorul narator își asumă rolul de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în special din cele publicistice, în care interacționează permanent cu cititorii, flatați în aparență, însă invariabil "moșiți", ghidați să subscrie la adevărul sugerat prin ironie. Concludent în acest sens este textul Cronicii fantastice, în care este întreținută constant conversația cu cititorul intenționat și impresia că autorul narator își asumă rolul de ghid obiectiv. De la început suntem invitați să remarcăm neutralitatea tonului: "Observați bine că narez numai faptele; nu fac nici un comentariu."149 Ceea ce nu înseamnă că nu se va folosi de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
jur că am făcut-o numai dintr-o mișcare interioară instantanee și nerezistibilă de sinceră admirațiune"150. Supralicitând însă, "onestul" amfitrion se dovedește viclean și în maniera de decodare a alegoriei, prin glisarea către o chestiune auxiliară, cea a "rătăcirii" cititorului în spațiul ficțiunii sale, problemă a cărei soluționare devine pretext pentru renunțarea la masca ironiei și asumarea retrospectivă a curajului denunțării: Cum vi se pare, grațioși cetitori, apocalipsul meu? Ce va să zică purtarea asta, vor striga unii din d-voastră; întâi
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de Caragiale este asteismul. Un exemplu elocvent și edificator și în privința superiorității ironiei caragialiene în ceea ce privește mânuirea în proporție ideală a semnalelor sintactice și stilistice pentru menținerea echivocului, îl oferă schița Savantul din ciclul Moftangii. În combinație cu paramologia, diasirmul atrage cititorul pe drumul sinuos între justificare și blamare, între admirație și dispreț, primul termen fiind revelat prin antifrază, cel de-al doilea prin fraza care trebuie subînțeleasă: Este absolut indispensabil să întemeiem un institut pentru domesticirea, prăsirea și educarea licuricilor, lampyris
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
premieră: a fost abil machiată (era să scriu maculată) în ceea ce deloc nu era și n-ar fi putut să fie: în roman istoric!"173 Într-adevăr, printr-o fatală ironie, atât pentru destinul cărții, devenită "sconcs"174 în fața posibililor cititori, cât și pentru cei care i-au permis publicarea, acest roman văzut retrospectiv de autor ca "remediu [...] la orice formă de terorism"175, prin foarte multe aluzii la dictatura comunistă 176, a fost facil și eronat catalogat drept literatură ocazională
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
utopiei comuniste. Declinul falansterului cauzat de derizoriul fapt că Marius, enigmaticul personaj idealizat, nu acționase ca un fondator de societate utopică, ci ca un veritabil proprietar capitalist, stabilește un raport intertextual cu finalul Cronicii fantastice, cel puțin pentru că stârnește asupra cititorului același efect resimțit la plonjarea controlată magistral, așa cum am văzut, din universul fantastic al "Sinecorzilor", în "moftul" lumii caragialiene. Ceea ce reiese din cele câteva exemple selectate, este că modul ironic rămâne tributar modelului caragialian atât de scriitură, cât și de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din conturarea personajului Cănuță este, de fapt, o perfectă ilustrare a accepțiunii umorului drept "ironie deschisă" pentru că "simulează simularea"204. Naratorul adoptă în aparență punctul de vedere comun, lăsându-și personajul să înfrunte cu amărăciune ostilitatea tuturor și trecând pe seama cititorului responsabilitatea restabilirii sau a relativizării adevărului și a recompensării prin unda de compasiune transmisă de umor. Focalizarea externă obiectivează pledoaria în cazul "sucelii" personajului, iar schimbarea de perspectivă, presupusă de procedeul ironiei, centrează imaginea unei lumi pe dos, față de care
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prin canibalism și impietate filială. Dacă, în general, autorul care recurge la umor negru pare să ignore deliberat reacțiile fiziologice ale receptorului, Caragiale, în schimb, nu este interesat de o prelungire sadică a stării de oroare, greață și dezgust a cititorului, ci de amuzarea lui. Ca atare, va circumscrie cinematic aceste firești și spontane replici fiziologice în comportamentul personajelor, lăsându-i cititorului libertatea să "guste" anecdota propriu-zisă. În același scop, accentul este subtil mutat pe derizoriul cauzei de la baza nefericitei întâmplări
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
receptorului, Caragiale, în schimb, nu este interesat de o prelungire sadică a stării de oroare, greață și dezgust a cititorului, ci de amuzarea lui. Ca atare, va circumscrie cinematic aceste firești și spontane replici fiziologice în comportamentul personajelor, lăsându-i cititorului libertatea să "guste" anecdota propriu-zisă. În același scop, accentul este subtil mutat pe derizoriul cauzei de la baza nefericitei întâmplări, o simplă "slăbiciune" în ochii umoristului, constând în proverbiala zgârcenie evreiască: Tată, când a murit, m-a jurat să-l trimit
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Caragiale "s-a cheltuit în literatură vorbită"165, Zarifopol face mai mult decât un reproș la adresa lenei de meridional a prietenului său, întrucât indică și specificul profund scenic al creației acestuia, în sensul că textul întreține un permanent dialog cu cititorii intentionați. Oralitatea și "stilul simpatetic"166 sunt ingredientele de bază ale "feliei de viață" realiste caragialiene, a cărei rețetă a fost redescoperită și îmbogățită în special de prozatorii din generația "de creație" (Tudor Vianu) optzecistă. Cu deosebire formula "transmisiunilor directe
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ce cred eu despre el, ce crede el despre mine și așa mai departe, încât, în cele din urmă, să nu mai încapă nici un dubiu. Cum însă asemenea procedee sunt învechite, naive, convenționale și nu servesc unei comunicări reale cu cititorul, mă voi mulțumi, pentru moment, să spun numai că la vreo două săptămâni după apariția respectivului număr din Life, cea de-a patra copertă cu halba și cu terenul de tenis cu tot, fusese lipită de peretele centralei telefonice de către
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sigur că cei doi au stat atât de aproape unul de altul în holul hotelului înainte de a fi prezentați unul altuia de către Luiza. Lucrul ar fi totuși posibil.177 De finalurile bifurcate din Două loturi dar și de Domnul X...,"Cititorul", de care anxiosul Caragiale pretindea că se teme, amintește și schița lui Nicolae Iliescu inclusă în volumul colectiv Desant'83, intitulată Despre noul roman realist, în care sunt propuse trei variante de încheiere a unui proiect de roman realist, departajate
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]