37,948 matches
-
masacrului de la München după operațiunea „Furia lui Dumnezeu”, deși a încercat și a condus un număr de atacuri și răpiri, împotriva israeluli. Asemenea campaniei „Scrisori bomba” ale Mossadului o multitudine de Scrisori bombă au fost trimise de la Amsterdam către posturile diplomatice Israeliene în septembrie și octombrie 1972, omorându-l pe consilierul agricultural al Israelului, Ami Shacori. În 28 Decembrie 1972 patru membri Septembrie cel Negru au preluat controlul asupra ambasadei Israeliene din Bangkok, ținând 12 ostatici. Deși cerințele lor nu au
Operațiunea Mânia lui Dumnezeu () [Corola-website/Science/322246_a_323575]
-
în cadrul Mosadului. Numele „Mânia lui Dumnezeu” a fost acordat ulerior de presă și alți factori mediatici. Sprijinită de statele blocului comunist (armament, instrucție militară cu profil de gherilă, furnizare de informații, acte false, transportarea de arme și explozibile în bagajul diplomatic, etc.) în anii '70 FPEP a întrat în relații cu grupări militante din întreaga lume: gruparea germană Baader-Meinhof, Armata Roșie Japoneză, celedrul terorist Carlos-„Șacalul” dar și cu grupări neonaziste. FPLP a fost principala organizație teroristă din OEP, dar nu
Operațiunea Mânia lui Dumnezeu () [Corola-website/Science/322246_a_323575]
-
regiunile Cracovia și Sandomierz (cu bogatele mine de sare Bochnia și Wieliczka), precum și întreaga Galiție, mai puțin orașul Cracovia. Rusia a primit cea mai mare suprafață, dar și zona cu cea mai mică importanță economică, din nord-est. Prin acest „document diplomatic” Rusia a luat în posesie teritoriile Uniunii de la este de linia formată de râurile Dvina, Drut și Nipru — acea parte din Livonia ce încă mai rămăsese sub controlul Uniunii, și cea din Belarus cu regiunile Vitebsk, Poloțk și Mstislavl. Rusia
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
din această familie. Petrus s-a căsătorit de două ori, prima dată cu Anna Thomae (1632-66) și a doua oară cu Barbara Kissling (1633-91), dintr-o veche familie săsească de judecători regali. În 1661, când a participat la o misiune diplomatică la tabăra otomană implicată în disputele pentru tron, conducătorul otoman Ali Pașa i-a oferit titlul de Principe al Transilvaniei, încercând astfel să câștige simpatiile sașilor. Petrus a refuzat oferta. Fiul lui Petrus, Georg Soterius (cel bătrân) s-a născut
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
VIII-lea și-a asumat controlul guvernării imperiale din 1421, Imperiul Bizantin s-a confruntat cu Imperiul Otoman. Constantinopolul a fost atacat de către otomani în 1422, iar Salonicul s-a aflat supusă unei blocade. Sub asediu, Andronic a început inițiativele diplomatice pentru predarea orașului Republicii Veneției. Datorită acestor negocieri, o forță venețiană a intrat în oraș în 1423. Ocuparea Salonicului de către venețieni a contribuit la izbucnirea primul dintr-o serie de războaie între Veneția și Imperiul Otoman. Însă, cetatea este cucerită
Andronic Paleologul, despot de Salonic () [Corola-website/Science/329650_a_330979]
-
și s-a retras pe domeniile sale. În septembrie 1058, Andrei a făcut pace cu Sfântul Imperiu Roman și, după o întâlnire cu împăratul Henric al IV-lea, și-a logodit fiul cu sora lui Henric, Judith. După această reușită diplomatică, Andrei a încercat să îl convingă pe Béla să accepte aranjametul dinastic, dar fratele său a plecat în Polonia, de unde dorea să recruteze o armată cu care să atace Ungaria. Când a aflat de rebeliunea fratelui său, Andrei și-a
Andrei I al Ungariei () [Corola-website/Science/329741_a_331070]
-
nordul ținutului trăia o masă compactă de ruteni, care se continua cu masa ucraineană din Podolia de dincolo de Nistru. Înspre sud, așezările ucrainene se răreau, astfel încât în Soroca și Bălți, ajungeau cu totul izolate. Într-un context în care relațiile diplomatice cu Rusia erau rupte din inițiativa statului slav și unirea teritoriului basarabean cu România nu era recunoscută de către aceasta, menținerea ordinii interne în Basarabia a reprezentat cea mai dificilă sarcină a administrației, din cauză că a fost perturbată de încercări numeroase de
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
este reprezentanța diplomatică permanentă a Republicii Austria în România. La sediul acesteia din strada Dumbrava Roșie nr. 7 sect. 2 se află reședința, reprezentanța diplomatică, consulatul, forumul cultural precum și birourile atașatului militar și a celui pentru agricultură, dar și biroul de legătură al
Ambasada Austriei la București () [Corola-website/Science/328039_a_329368]
-
este reprezentanța diplomatică permanentă a Republicii Austria în România. La sediul acesteia din strada Dumbrava Roșie nr. 7 sect. 2 se află reședința, reprezentanța diplomatică, consulatul, forumul cultural precum și birourile atașatului militar și a celui pentru agricultură, dar și biroul de legătură al Ministerului Federal de Interne. Secția comercială a ambasadei se află în imediata apropiere, într-o clădire proprie, pe strada Logofătul Luca Stroici
Ambasada Austriei la București () [Corola-website/Science/328039_a_329368]
-
15. Totodată, Austria deține consulate onorifice la Timișoara (strada Mărășești nr. 7, ap. 2) și Sibiu (strada General Magheru nr. 4). Din octombrie 2010, Dr. Michael Schwarzinger este Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Austria în România și Republica Moldova. Legația diplomatică în România a Imperiului Austro-Ungar funcționa până în anul 1918 într-un palat pe strada Vienei nr. 9 (astăzi strada Dobrescu I. Demetru, în apropierea Pieței Revoluției). Ultimii miniștrii plenipotențiari ai Austro-Ungariei în România au fost prințul Karl Emil zu Fürstenberg
Ambasada Austriei la București () [Corola-website/Science/328039_a_329368]
-
de creanță asupra casei din str. I. Dobrescu Demetru, Republicii Austria i-au fost transferate drepturile de proprietate în ianuarie 1957. Clădirea a fost construită de influentul importator de farmaceutice Dr. Camenița pentru familia sa și a fratelui său. Relații diplomatice dintre Austria și Romania Site-ul Ambasadei Austriei din România Secția Comercială a Austriei la București
Ambasada Austriei la București () [Corola-website/Science/328039_a_329368]
-
hora) que duquesa toda a vida". ("Mai bine regină pentru o zi decât ducesă toată viața.") În 1640 Portugalia și-a câștigat independența. Familia regală s-a instalat la Lisabona. Regina și-a ajutat soțul în lupta lui pentru recunoașterea diplomatică a Portugaliei și a asigurat interimatul când regele a plecat la război pentru a proteja granițele țării. În 1656, ea a fost numită regentă a regatului după decesul soțului ei și pe durata minoratului fiului ei Afonso al VI-lea
Luisa de Guzman () [Corola-website/Science/328056_a_329385]
-
fost ținta conspirației care a eșuat condusă de Luís de Vasconcelos e Sousa, conte de Castelo Melhor. A apărat principiile libertății și independenței Portugaliei și a controlat guvernul cu o mână de fier. În principal Luisa a fost inițiatoarea succesului diplomatic al unei noi alianțe cu Anglia. Fiica ei Ecaterina s-a căsătorit cu Carol al II-lea al Angliei.
Luisa de Guzman () [Corola-website/Science/328056_a_329385]
-
Field of Operation for a Christian Army" (Provinciile Transcaucaziene, câmpul de operații pentru o armată creștină). Își dorea foarte mult să fie trimis în misiune la imamul Șamil, conducătorul rezistenței antiruse a popoarelor musulmane din Caucaz în cadrul eforturilor militare și diplomatice ale Mării Britanii împotriva Imperiului Rus. A avut până la urmă prilejul să vadă pe unul din aghiotanții acestuia,„naibul” din Caucazul de vest.Rodul acestor ultime experiențe a fost o nouă carte „Campania din Trancaucazia... sub Omar Pasă - o relatare
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
lui Garibaldi în Sicilia a făcut ca acest plan conspirativ să fie lăsat baltă. În iunie 1861, după o călătorie în Muntenegru, Oliphant a fost numit prim secretar al legației britanice în Japonia, pe lângă ministrul plenipotențiar Rutherford Alcock. Carieră să diplomatică a fost însă întreruptă în mod brutal, încă de la debutul ei, când, în 3 iulie 1861 noaptea, sediul legației la Edo a fost atacat pe neașteptate de localnici xenofobi din clanul Mito. Neavând la îndemână pistoalele care erau încuiate în
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
o scrisoare de scuze a taikunului către regina Victoria. În drum, a îndeplinit o misiune pe insula Tsushima unde a surprins o misiune navală rusă ilegală ce luase controlul asupra unui golf și a convins pe comandantul ei, pe cai diplomatice, să se retragă.. Despre aventurile în Extremul Orient, Oliphant a publicat două volume de relatări în anii 1857 și 1859. Au urmat apoi, în Anglia, o vizită făcută la Broadlands lordului Palmerston, apoi în 1862 vizite în Corfu împreună cu prințul
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
făcută la Broadlands lordului Palmerston, apoi în 1862 vizite în Corfu împreună cu prințul de Wales, cu care împărtășea interesul pentru aventuri cu femei atractive. apoi în Albania, Herțegovina și Munții Abruzzi. Din „considerente de familie” s-a retras din serviciul diplomatic. Dar interesul său pentru ce se întâmplă în lume a rămas la fel de viu. În 1863 a plecat de vreo două ori pentru a asista la evenimentele din Polonia.Apoi a călătorit în Moldova, parte a României independente, apoi a plecat
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
Relațiile diplomatice dintre Republica Austria și România au fost hotărâte și limitate pe perioade îndelungate de mediul politic global. Cu toate acestea, a existat de ambele părți interesul pentru o bună colaborare. Viena era pentru București un punct de tranzit important spre
Relații diplomatice dintre Austria și România () [Corola-website/Science/328084_a_329413]
-
se afla din perspectivă austriacă, datorită istoriei comune, de-a lungul unor secole, a unor teritorii românești (în special Banatul, Transilvania și Bucovina) într-un plan politic apropiat. După dizolvarea monarhiei austro-ungare, la 27 august 1920, s-au reluat relațiile diplomatice dintre Republica Austria și România la nivel de legație. Acestea au fost însă întrerupte în 1938, o dată cu anexarea Austriei la Germania nazistă. Primul reprezentant politic al Austriei acreditat în România după al Doilea Război Mondial a fost consilierul de legație
Relații diplomatice dintre Austria și România () [Corola-website/Science/328084_a_329413]
-
Gheorghe Maurer în funcția de Prim Ministru și a lui Corneliu Mănescu în cea de Ministru de Externe au deschis perspective noi. De parte austriacă, Ministrul de Externe Bruno Kreisky a influențat în mod pozitiv relațiile bilaterale. Perioada bunelor relații diplomatice din anii ´60 s-a evidențiat prin semnarea Acordului româno-austriac privind reglementarea problemelor financiare în suspensie, semnat în 1963 de Corneliu Mănescu și Bruno Kreisky. Seria acordurilor bilaterale încheiate ulterior a fost accentuată și de ridicarea Legației Austriei la rang
Relații diplomatice dintre Austria și România () [Corola-website/Science/328084_a_329413]
-
își păstra într-o oarecare măsură independența față de Uniunea Sovietică. La început, diplomația austriacă întâmpina probleme în evaluarea corectă a acestui fenomen. Acutizarea situației în perioada anilor `80 sub Ceaușescu și izolarea ulterioară a României, au dus la stagnarea relațiilor diplomatice cu Austria. In urma prăbușirii regimului comunist, relațiile celor două state au rămas la început rezervate, deoarece Austria considera guvernul sub președintele Ion Iliescu ca fiind unul preponderent neocomunist. In noiembrie 1996, succesul Convenției Democrate la alegerile parlamentare și victoria
Relații diplomatice dintre Austria și România () [Corola-website/Science/328084_a_329413]
-
noiembrie 1996, succesul Convenției Democrate la alegerile parlamentare și victoria lui Emil Constantinescu la cele prezidențiale au dat speranța reformelor politice și deschiderilor economice. Direcția României spre Uniunea Europeană și negocierile de aderare adoptate oficial în anul 2000 au intensificat relațiile diplomatice și economice între cele două state. Cu toate că în România, reformele mult așteptate au stagnat deseori datorită luptelor interne pentru supremație și frecventelor schimbări la nivel ministerial, Austria a devenit unul dintre cei mai importanți investitori străini, sprijinind aderarea României la
Relații diplomatice dintre Austria și România () [Corola-website/Science/328084_a_329413]
-
a încredințat tânărului și inteligentului cleric câteva misiuni importante. În 1495 și 1500 a fost trimis la Roma, iar altădată a fost în Flandra, misiune despre care a lăsat relatare detaliată. De fiecare dată a dat dovadă de înalte abilități diplomatice. Odată cu ascensiunea la tron a regelui Alexandru I Jagiello, care cunoștea prea puțin despre problemele Poloniei și a ales să stea mai mult în Lituania, Jan Łaski a fost numit de Senat secretar al regelui, poziție din care s-a
Jan Łaski (1456–1531) () [Corola-website/Science/328092_a_329421]
-
decembrie 1810, ducatul de Oldenburg a fost anexat de Primul Imperiu Francez și Augustus și tatăl său au călătorit în Rusia unde au stat în exil la rudele lor, familia imperială rusă. Această anexare a fost una dintre cauzele rupturii diplomatice dintre foștii aliați Franța și Rusia, o dispută care va conduce la război în 1812 și în cele din urmă la căderea lui Napoleon. Din 1811 în 1816 el a fost Guvernator de Estonia unde a condus pregătirea abolirii iobăgiei
Augustus, Mare Duce de Oldenburg () [Corola-website/Science/328107_a_329436]
-
anul 1649, devine curtean, în anul 1656 secretar al regelui. Începând cu anul 1658 îndeplinește funcția de stolnic. În 1660, devine staroste de Małogoszcz, iar in anul 1668, vistiernic al Marii Coroane. În acea perioadă, a participat la multe misiuni diplomatice și negocieri - în Ungaria (165), Suedia (1655), Austria (1656). Semnătura sa apare în Tratatul de la Oliva. Între anii 1667-1683, Morsztyn devine staroste de Tuchola. A luptat în seria de războaie de la sfârșitul secolului al XVII-lea, denumită "Potopul", precum și în
Jan Andrzej Morsztyn () [Corola-website/Science/328113_a_329442]