KorAP: Find »[drukola/base=pace & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...1496 1497 1498 ...1840 >

45,986 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674

comun, diferendele dintre state - inclusiv cele teritoriale - precum și problemele apărute între suveran și popor în cadrul fiecărui stat. Cel mai cunoscut proiect de instaurare a păcii generale este elaborat între 1713 și 1717 de către abatele Charles Irénée de Saint-Pierre, participant la pacea de la Utrecht (1712), care punea capăt războaielor lui Ludovic al XIV-lea. Intitulat Proiect pentru o pace perpetuă în Europa și Proiect pentru o pace perpetuă între suveranii creștini, el oscilează încă între ideea europeană și ideea creștină, preconizând ca

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
Cel mai cunoscut proiect de instaurare a păcii generale este elaborat între 1713 și 1717 de către abatele Charles Irénée de Saint-Pierre, participant la pacea de la Utrecht (1712), care punea capăt războaielor lui Ludovic al XIV-lea. Intitulat Proiect pentru o pace perpetuă în Europa și Proiect pentru o pace perpetuă între suveranii creștini, el oscilează încă între ideea europeană și ideea creștină, preconizând ca suveranii să înființeze o Societate europeană, având un Congres sau un Senat permanent care să garanteze statu-quo-ul

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
generale este elaborat între 1713 și 1717 de către abatele Charles Irénée de Saint-Pierre, participant la pacea de la Utrecht (1712), care punea capăt războaielor lui Ludovic al XIV-lea. Intitulat Proiect pentru o pace perpetuă în Europa și Proiect pentru o pace perpetuă între suveranii creștini, el oscilează încă între ideea europeană și ideea creștină, preconizând ca suveranii să înființeze o Societate europeană, având un Congres sau un Senat permanent care să garanteze statu-quo-ul teritorial existent. Acesta nu putea fi schimbat decât

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
a coordona activitatea desfășurată pentru elaborarea unei limbi universale. De asemenea, Jean-Jacques Rousseau a studiat cu interes proiectul abatelui de Saint-Pierre, publicând în 1761 o sinteză din conținutul său, urmată de o lucrare (în 1782), include aprecierile sale personale privind pacea, intitulată Judecată asupra păcii perpetue. Proiectul lui Rousseau preia o mare parte din ideile dezvoltate de abatele de Saint-Pierre, filosoful iluminist aducând însă și unele critici acestora. De pildă, apreciază că suveranii nu vor renunța niciodată la interesele lor particulare

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
pentru elaborarea unei limbi universale. De asemenea, Jean-Jacques Rousseau a studiat cu interes proiectul abatelui de Saint-Pierre, publicând în 1761 o sinteză din conținutul său, urmată de o lucrare (în 1782), include aprecierile sale personale privind pacea, intitulată Judecată asupra păcii perpetue. Proiectul lui Rousseau preia o mare parte din ideile dezvoltate de abatele de Saint-Pierre, filosoful iluminist aducând însă și unele critici acestora. De pildă, apreciază că suveranii nu vor renunța niciodată la interesele lor particulare în favoarea binelui comun. Socotește

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
Proiectul lui Rousseau preia o mare parte din ideile dezvoltate de abatele de Saint-Pierre, filosoful iluminist aducând însă și unele critici acestora. De pildă, apreciază că suveranii nu vor renunța niciodată la interesele lor particulare în favoarea binelui comun. Socotește că pacea poate fi asigurată nu prin intermediul unui Congres al suveranilor, ci prin crearea unei federații de state întemeiată pe principiile voinței naționale (Duroselle, 1990, 358-359). În Germania, Immanuel Kant publică la Koenisberg, în timpul revoluției franceze, în 1795, Pentru pacea perpetuă, unde

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
Socotește că pacea poate fi asigurată nu prin intermediul unui Congres al suveranilor, ci prin crearea unei federații de state întemeiată pe principiile voinței naționale (Duroselle, 1990, 358-359). În Germania, Immanuel Kant publică la Koenisberg, în timpul revoluției franceze, în 1795, Pentru pacea perpetuă, unde, la fel ca și Rousseau, propune o confederație generală a statelor europene ale căror regimuri politice trebuie să fie însă republicane, întrucât numai în această formă de stat se poate obține consimțământul cetățenilor pentru a se declara război

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
Romano, 1977, 19-20). Expresia Statele Unite ale Europei îi aparține atât italianului Carlo Cattaneo (1801-1869) - filosof, istoric, economist, geograf și lingvist, conducător al revoluției milaneze din 1848 - cât și marelui romancier francez Victor Hugo. Carlo Cattaneo afirma că „nu va exista pace decât atunci când se vor crea Statele Unite ale Europei” (Romano, 1977, 19-20). Cu prilejul Congresului de pace, organizat la Paris în august 1849, Victor Hugo, în calitate de președinte al prezidiului, asistat de Richard Cobden, a pronunțat un discurs rămas de atunci celebru

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
economist, geograf și lingvist, conducător al revoluției milaneze din 1848 - cât și marelui romancier francez Victor Hugo. Carlo Cattaneo afirma că „nu va exista pace decât atunci când se vor crea Statele Unite ale Europei” (Romano, 1977, 19-20). Cu prilejul Congresului de pace, organizat la Paris în august 1849, Victor Hugo, în calitate de președinte al prezidiului, asistat de Richard Cobden, a pronunțat un discurs rămas de atunci celebru și profetic, punând în perspectivă „piața comună” și o „comunitate culturală”, în locul puștilor și bombardamentelor. Ele

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
creația divină sub ochii Creatorului” (Gaillard, Rowley, 2001, 9). În ce măsură oare perspectivele deschise de Saint-Simon, Mazzini și Victor Hugo au cunoscut o dezvoltare în deceniile care au precedat primul război mondial? Ideea organizării Europei a fost prezentă la conferințele de pace desfășurate la cumpăna dintre secolele al XIX-lea și al XX-lea. La acestea s-au dezbătut pe larg atât internaționalismul, cât și europenismul. De pildă, la cel de-al doilea Congres internațional al păcii, reunit la Roma în 1891

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
fost prezentă la conferințele de pace desfășurate la cumpăna dintre secolele al XIX-lea și al XX-lea. La acestea s-au dezbătut pe larg atât internaționalismul, cât și europenismul. De pildă, la cel de-al doilea Congres internațional al păcii, reunit la Roma în 1891, mai mulți teoreticieni au relansat tema privind Statele Unite ale Europei. Apoi, la Conferința Păcii de la Haga din 1899, inițiată de țarul Nicolae al II-lea al Rusiei, s-au dezbătut atât problemele legate de ambițiile

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
acestea s-au dezbătut pe larg atât internaționalismul, cât și europenismul. De pildă, la cel de-al doilea Congres internațional al păcii, reunit la Roma în 1891, mai mulți teoreticieni au relansat tema privind Statele Unite ale Europei. Apoi, la Conferința Păcii de la Haga din 1899, inițiată de țarul Nicolae al II-lea al Rusiei, s-au dezbătut atât problemele legate de ambițiile universaliste, internaționaliste ale statelor participante, cât și cele privind unitatea europeană. La fel s-a întâmplat și la cea

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
de țarul Nicolae al II-lea al Rusiei, s-au dezbătut atât problemele legate de ambițiile universaliste, internaționaliste ale statelor participante, cât și cele privind unitatea europeană. La fel s-a întâmplat și la cea de-a doua Conferință a păcii de la Haga, din 1907. Dar înainte să se deschidă marea carieră a Europei Unite, ea a fost înăbușită, ipotetic, de naționalismele de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. De altfel, Bismark, după unificarea Germaniei, vorbea de Europa

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
Paneuropa, scrisă de Richard de Coudenhove-Kalergi, unde autorul își exprimă marea sa ambiție de a-i uni pe europeni. El a sprijinit programul mișcării paneuropene, care avea obiective și scopuri precise: să înfăptuiască unificarea continentului în scopul asigurării stabilității și păcii mondiale. Decăderea Europei era apreciată de către Kalergi ca fiind generată de sistemul său politic învechit, de conflictele de clasă și de îmbinarea slăbiciunilor interne cu vulnerabilitatea externă, ca urmare a ascensiunii marilor puteri extraeuropene. În opinia lui, granițele Paneuropei trebuiau

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
de onoare al mișcării Paneuropene. Întâlnindu-se la Madrid, pe 11 iunie 1929, cu Gustave Stresemann, Aristide Briand i-a făcut cunoscut omologului său german proiectul federației europene. El era susținut și de Marea Britanie și avea scopul să asigure atât pacea continentului, cât și piața comună europeană, protejând-o în fața expansiunii economice americane. Europa lui Aristide Briand s-a creionat în cadrul Adunării generale a Ligii Națiunilor din 5 septembrie 1929, când ministrul de Externe francez care îndeplinea atunci și funcția de

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
aceeași natură și vizează reducerea veniturilor unei categorii de populație: pensionarii sau salariații. Firește că, în cazul punerii în practică a acestui tip de măsuri, rațional este ca ele să se îmbine, din motive de echitate și de menținere a păcii sociale. Oricum, sunt soluții pe care numai în ultimă instanță un guvern se poate decide să le pună în practică - și asta asumându-și riscuri enorme. Cel de-al doilea tip de soluții vizează schimbarea raportului dintre efectivul persoanelor în

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905

nimic... Un rău ciudat încălzește sângele și prevestește golul surd ce te macină apoi, în ceasuri fără nume. Se apropie Urâtul, fiere a timpului turnată în vine. Și teama ce te învăluie cere fuga. Așa începi să nu mai ai pace în nici un loc. Neajunsurile acestei lumi trebuie trăite până la teologie și diabolism. În nici un fel să nu rămânem la stadiul sentimentelor. Totul trebuie raportat la Dumnezeu și la diavol în același timp. Bach și Wagner, aparent fundamental deosebiți, sânt muzicienii

Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
nebun și demonic al lumii activează în deplina lui iraționalitate. Pentru un depresiv, senzația imanenței morții în viață adaugă un plus de intensitate depresiunii și creează o atmosferă de continuă insatisfacție și neliniște, care nu-și vor găsi echilibrul și pacea niciodată. Prin senzația prezenței morții în structura vitalului, se introduce implicit un element de neant în ființare. Nu se poate concepe moarte fără neant, deci nici viață fără un principiu de absolută negativitate. Că neantul este implicat în ideea de

Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
dintre noi nu ne mai putem crede fiul lui Dumnezeu. De aceea, nici nu mai putem fi sfinți și nu mai putem crede în predicatori. Detest în Isus tot ce e predică, morală, idee și credință. Să ne fi dat pace, și să nu ne mai fi tulburat cu atâtea idealuri și credințe. Căci idealuri și credințe au atâția. Iubesc la Isus momentele de îndoială și de regret, clipele cu adevărat tragice din existența lui, care nu îmi par nici cele

Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
sânt aceleași,numai motivările altele. Să ne gândim la câteva idei de misiune și la sensul lor mai adânc, la antinomia ideologică și istorică a mesianismului, dar la identitatea substanțială a rădăcinilor lor. Două popoare mesianice nu pot trăi în pace. Neservind același sens în lume, dar luptând cu o intensitate și cu un dramatism egal pentru ideea (în fond pentru destinul) lor, conflictul se agravează cu cât acea "idee" este mai matură în substanța acelui popor. De la profeții evrei până la

Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
putea folosi o cumsecădenie colectivă? Ce este omenia? A da omului ceea ce este al omului. Setei mele de conflicte în lumea aparențelor nu-i pot găsi un antipod mai detestabil decât omenia. Dacă i-aș dori României să trăiască în pace și la răcoare, m-aș bucura și eu de omenia noastră și m-aș asocia la un elogiu comod și plat. Decât însă o bunăstare nesemnficativă, mai bine o ruină con brio. Cine nu trăiește apocaliptic destinul României nu înțelege

Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
fi și războaie. Nici unul dintre noi nu va vrea să le facă; ele însă se vor face. Națiunea este un fel de abstracțiune vitală, fiindcă ne dă iluzia că este ceva vag, pentru ca, în realitate, să ne strângă până la sufocare. Pacea universală ar înceta a fi o utopie,dacă s-ar putea crede că națiunile sânt o fază tranzitorie a istoriei. Pentru sentimentul nostru cosmic, prezența lor în lume nu este deloc încurajantă. De națiune ne leagă tot ceea ce este imediat

Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
sânt o fază tranzitorie a istoriei. Pentru sentimentul nostru cosmic, prezența lor în lume nu este deloc încurajantă. De națiune ne leagă tot ceea ce este imediat în noi și teama de vid. Presupunând totuși că națiunile ar dispărea, proiectele de pace externă n-ar fi oare mai puțin iluzorii? Nu s-ar deplasa conflictele pe unități mai mari? De la continente la rase și până la conflictele planetare, ireductibilul soarte umane ar fi oare mai puțin tragic? Dacă toate națiunile globului ar dezarma

Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
iluzorii? Nu s-ar deplasa conflictele pe unități mai mari? De la continente la rase și până la conflictele planetare, ireductibilul soarte umane ar fi oare mai puțin tragic? Dacă toate națiunile globului ar dezarma, cu excepția uneia de o anvergură mai redusă, pacea lumii ar fi mai periclitată decât oricând. Națiunile nu se pot ridica toate la același nivel. Înarmările se fac peste oameni; sânt chiar dispus a crede că ele se fac fără voia lor. Faptul că omul a putut cheltui atâta

Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
ar repeta de la început. O națiune, când începe să se înarmeze, nu se mai poate opri. Sărăcia și mizeria nu constituie limite ale înarmării. De sute de ani, omenirea privește cerul printr-o gaură de tun. Obstacolul esențial în calea păcii este lupta mărturisită sau secretă pentru hegemonie. Dorința primatului exclusiv este atât de puternică în națiuni, încît pentru ea sânt dispuse să calce orice fel de obligații etice sau internaționale. Se poate concepe că națiunile vor ajunge cândva la o

Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]