38,151 matches
-
schița lui Nicolae Iliescu inclusă în volumul colectiv Desant'83, intitulată Despre noul roman realist, în care sunt propuse trei variante de încheiere a unui proiect de roman realist, departajate pe baza unei analize psihologice în răspăr, a tipurilor de cititori amatori ai fiecărei formule în parte. Departe de a fi apanajul exclusiv al textualiștilor optzeciști, "transparența textuală" experimentată de Caragiale a fost practicată ludic, fără să fie interesat de denumirea procedeului, și de Eugen Ionescu în paginile eseurilor critice din
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu multă apă tare, cu o incandescență în care să se topescă argumentele, căci ele nu au absolut nici o valoare în sine, ci în armura, în incandescența, în zgomotul bătăliei care trebuie să-l aiurească și să-l asurzească pe cititor [...] Am obrăzniciile mele, florile mele de stil, elanurile mele de elocvență, absolut goale în care mă încred perfect, fără nici o teamă"181. Astfel de extrase demonstrează că și această componentă a expresiei caragialiene falsul denunț autocritic este prezentă în textul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dat, pînă aici! nu permit!"31 Logoreicul Mitică din Situațiunea întreprinde un adevărat atac, inconștient însă, asupra regulilor conversației, violarea maximei relevanței, deci a legăturii cauzale logice între elementele discursului fiind cea mai evidentă. Totuși, cu un efort substanțial din partea cititorului solicitat să suplinească lipsa informației de tranziție între ideile discursului, comunicarea poate fi salvată de la un eșec total căreia îi este sortită o "conversație" ionesciană cuprinzând replici de tipul: "Eu pot să cumpăr un briceag pentru fratele meu, dar dumneata
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lăuntric și marionetizarea sunt aspecte comune ambelor lumi, fauna lui Caragiale, chiar și atunci când apare surprinsă în ipostaze absurde, este, din nefericire, cea naturală, iar a lui Urmuz este compusă "prin syntheză"34, înregistrând subspecii umanoide absurd-fantastice, de neconceput pentru cititor. Așadar, în ceea ce privește gradul sau modalitatea în care realitatea se reflectă în operă, ceea ce îl apropie pe Urmuz de Caragiale este procedeul caricaturizării excesive, iar ceea ce distinge esențial universul său artistic de cel al înaintașului, este intenționata lipsă de verosimilitate a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a hoit și sânge stătut în soare; scursorile de murdării strânse pe lângă drum îți întoarce sufletul.108 Atmosfera de primitivitate sălbatică, septică și dezgustătoare, concretizată în buchetul de senzații olfactive și vizuale din registrul macabrului și al scabrozității, transferă asupra cititorului aceeași reacție de repulsie pe care i-o stârnesc preferințele culinare ale eroilor urmuzieni: Ismail mănâncă același viezure în fiecare noapte, iar Turnavitu "îi servă și de salam"109, Cotadi "se hrănește numai cu ouă de furnici"110, Algazy și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
exoticul sau caracterul necomestibil și neapetisant al meniului ales de personajele lui Urmuz, textul caragialian se întrevede în cel urmuzian prin aceeași incongruență între reacțiile insider-ilor celor două universuri ficționale și cele ale outsider-ilor acestora. Astfel, ghidat de naratorul-reporter, cititorul observă cum, în completarea tabloului dizgrațioasei și insalubrei "zaanale" de pe traseul spre Căldărușani, peisajul uman nu face notă discordantă, ci se complace ambiantului perceput ca normal, i se integrează cu vădită desfătare: "Aci, sub umbrare improvizate pentru campania zaanalei, de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
negustorii, țăranii, soldați, bicicliști, mahalagioaice, popi etc, cu familia și copiii; mănâncă fleici, frigărui, mai ales cârnați și pastramă, și beau must, aspirând cu deliciu pe nas și pe gură mirosurile zaanalei și praful șoselii."112 Aceeași delectare, contrariantă pentru cititor, caracterizează îndeletnicirile, hobby-urile și gastronomia eroilor urmuzieni: "Cea mai mare plăcere a lui Algazy în afară de obișnuitele ocupații la prăvălie este să se înhame de bunăvoie la o roabă și urmat cam la doi metri de coasociatul său Grummer să
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
viețuirii prin rutină, caricatura "ne face să descoperim dintr-o dată absurditatea familiarului și familiaritatea absurdului"115. Asociat cu intenția de trezire a conștiințelor, "asediul locului comun"116, detectabil și în caricatura urmuziană, pare subordonat unei pervazive preocupări în direcția consternării cititorului. Ca și posibilul său alter-ego, Cotadi, care urmărește o "delicioasă[...] senzație artistică și rafinată"117 prin nedumerirea și chiar spaima produsă asupra interlocutorilor, Urmuz se străduiește să-și mențină cititorii într-o anxioasă stare de derută. În încercarea de a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
caricatura urmuziană, pare subordonat unei pervazive preocupări în direcția consternării cititorului. Ca și posibilul său alter-ego, Cotadi, care urmărește o "delicioasă[...] senzație artistică și rafinată"117 prin nedumerirea și chiar spaima produsă asupra interlocutorilor, Urmuz se străduiește să-și mențină cititorii într-o anxioasă stare de derută. În încercarea de a-și cruța persoana dragă de șocul pe care prevede că lectura acestor "trăzneli riscante pe la reviste foarte serioase"118 le poate avea, Demetru Dem. Demetrescu Buzău însuși îi dezvăluie într-
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
avea, Demetru Dem. Demetrescu Buzău însuși îi dezvăluie într-o scrisoare chiar această aparent inofensivă intenție: "Totuși, te rog să nu mă judeci, ca om, după conținutul fanteziilor mele bizare și care sunt făcute nu numai pentru a amuza pe cititor, dar mai mult pentru a mă amuza eu pe socoteala lui..." 119. Consecvent acestui principiu de antrenare neavertizată a cititorului într-un joc cu multe capcane, Urmuz se folosește de un arsenal deopotrivă clasic și modern, chiar avangardist, astfel încât se
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nu mă judeci, ca om, după conținutul fanteziilor mele bizare și care sunt făcute nu numai pentru a amuza pe cititor, dar mai mult pentru a mă amuza eu pe socoteala lui..." 119. Consecvent acestui principiu de antrenare neavertizată a cititorului într-un joc cu multe capcane, Urmuz se folosește de un arsenal deopotrivă clasic și modern, chiar avangardist, astfel încât se poate observa că nu doar caricatura, ci și frecventele rupturi de nivel de la banal la insolit, de la firesc la nefiresc
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a acestora, sugerată de punctele de suspensie și de sentențioasa încheiere a pasajului: "Restul nu prezintă nici o importanță." Totul se clarifică dacă observăm că operațiunea de aspectualizare se bazează aici pe repetarea aceluiași pattern: un termen regent care ghidează așteptările cititorului și un determinant care-i înșală invariabil aceste așteptări. Astfel, "masa" nu e joasă, lată sau modernă etc., ci "bazată pe calcule și probabilități", "vasul" nu conține flori, ci "esența eternă a "lucrului în sine"", cățelul nu este unul, să
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
rânduri ale scrierilor urmuziene, procedeul sfărâmării clișeelor mentale prin dezmembrarea structurilor lingvistice și literare osificate, poate fi cheia decriptării "paginilor bizare". În ciuda caracterului cooperant al textului narativ caragialian care, prin oralitate și dialogism ilustrează preocuparea pentru anticiparea și respectarea preferințelor cititorilor 122 interpelați, întotdeauna, reverențios, devierea sensului dinspre cel pretins înspre cel intenționat este o constantă și în publicistica lui Caragiale și în Momentele bazate pe disimulare ironică. Deși mult mai subtilă și oarecum deferentă în cazul lui Caragiale, preocuparea pentru
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
devierea sensului dinspre cel pretins înspre cel intenționat este o constantă și în publicistica lui Caragiale și în Momentele bazate pe disimulare ironică. Deși mult mai subtilă și oarecum deferentă în cazul lui Caragiale, preocuparea pentru inducerea în eroare a cititorului printr-un joc "de-a v-ați ascuns" cu sensul, reiese din frecvența ambiguităților camuflate în enunțuri ironice, în numeroase oximorone și supralicitări, precum și în utilizarea parodierii ca procedeu predilect 123 de reliefare a poncifelor de gândire și de exprimare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
scrierile lui Urmuz este precizarea pe care o face el însuși într-o scrisoare adresată unei tinere curtate, căreia ține să-i explice, așa cum am observat deja, că fanteziile sale "bizare" au fost făcute "nu numai pentru a amuza pe cititor"124, dar mai mult pentru a se amuza pe seama acestuia. Doza de maliție recunoscută direct, asociată spiritului ludic urmuzian, explică senzația de nedumerire pe care o resimțim citindu-l pe Urmuz și care, la rândul ei, este responsabilă de hohotul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
anormalitatea, perceperea absurdului provoacă o încordare a spiritului, urmată de o mișcare de "siderare lumină", de "sens în non-sens" care generează râsul 125. T. Todorov identifică "dincoace de râs" un stadiu al "siderării, al incomprehensiunii, al nonsensului"126 care forțează cititorul să descopere un înțeles adiacent. Recentele studii care abordează comicul din punct de vedere pragmatic, insistă asupra derivării acestuia din flagranta desconsiderare a "orizontului de așteptare" bazat pe acea "cunoaștere împărtășită", deliberat denaturată de autorul comic. Astfel, ca "efect al
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ai lui.140 Deși nu este prevalentă, ca în dramaturgia și în schițele lui Caragiale, la nivel macrotextual, ironia se întrevede în caracterul dilematic al scrierii urmuziene, rezultat din discrepanța dintre pretenția de seriozitate a discursului și capcanele neserioase întinse cititorului pas cu pas. De exemplu, "romanul în patru părți" Pâlnia și Stamate se dezvăluie ca un anti sau un nonroman, "fabula" Cronicari are un conținut care o transformă într-o anti sau o nonfabulă, "eroii" se comportă ca niște anti
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
v-ați ascuns cu sensul, dezorientează, intrigă și irită. Starea de confuzie și de disconfort, provocată de o strategie auctorială malițioasă, care atrage și respinge deopotrivă, persistă, în ciuda frecventelor pasaje confesive și justificative, sau a celor care dezvăluie secretele scriiturii. Cititorul este simultan tras pe sfoară și inițiat. Pândit de "nesfârșite primejdii" în hățișurile textului, momit pe drumuri înfundate, păcălit și părăsit într-un spațiu al ficțiunii în care totul e posibil, el este, paradoxal, condus cu deferență în atelierele creației
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
el este, paradoxal, condus cu deferență în atelierele creației, și introdus în tainele operei, printr-un gest care exhibă atât adorare cât și desacralizare: Realitatea e cel mai strâns ghem din câte există. Întâlnirea dintre nevralgiile scriitorului și cele ale cititorului său se numește comuniune și cuplarea acestor căței duce la cultură și satisfacții rare, nu e bucurie intensă fără chelălăituri"21. Este, de fapt, o practică autoreferențială comună scriitorilor din "Școala de la Târgoviște", ale căror romane încearcă să atingă, prin
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dă-dămult, pastișele și parodiile în versuri, dar mai cu seamă ambiguizata Inspecțiune, finalul bifurcat din nuvela Două loturi, digresiunile metatextuale din Poetul Vlahuță și din neterminata Poveste dezvăluie și în acest sens modernitatea scrisului caragialian. Stabilirea raportului de complicitate cu cititorul și demersul inedit îndreptat înspre dezvăluirea ostentativă a strategiilor scripturale, fac din Caragiale "primul nostru poietician"22, atât în planul producției literare, cât și în cel al teoriei, expusă direct în Câteva păreri și O bună lectură. În concluzie, caragialismul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
printr-un procedeu al cenzurii, a fost "abil machiată în ceea ce deloc nu era și n-ar fi putut să fie: în roman istoric"32, pentru a marca editorial sărbătorirea a 40 de ani de la Eliberare, Redingota a devenit pentru cititori un "roman sconcs", deși autorul i-a "rotunjit, de-al dracului, ironia, acidul narativ"33, transformând-o într-o subtilă parodie cu "aluzii la adresa puterii discreționare, tiraniei, alterării sistematice, dirijate, a vieții de fiecare zi"34. La îndemână și extrem de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ce trezesc prin muzicalitatea lor specifică rezultat al impresiunii sonore ce produc în ureche nu par a corespunde aspectului, dinamicii și conținutului acestor doi simpatici și distinși cetățeni așa cum îi știm noi din realitate... Ne permitem a arăta mai sus cititorilor cum ar fi trebuit și cum ar fi putut să fie un Algazy sau un Grummer "in abstracto", dacă dânșii nu ar fi fost creați de o întâmplare, o soartă care mai de loc nu ține seama dacă obiectele creațiunilor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
patra oară, sigur e obișnuință... sau despre un dicton contrazis. Ori poate doar continuat... „Une fois n’est pas coutume” spun francezii: ce se Întâmplă o dată nu Înseamnă obișnuință. Dar dacă se Întâmplă de patru ori? Cred că prietenii, colegii, cititorii Bârladului natal i-au lansat o provocare doamnei Oltea Rășcanu Gramaticu. De fapt nici n-a fost nevoie de o provocare. A fost nevoie de un prim pas, o primă carte, pentru ca impenitenta globe trotter-iță să-și dea seama că
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
despre care vrem să aflăm mai mult. Se întâmplă să vrem să acumulăm o cantitate mare de informații într-un timp foarte scurt, fie că suntem elevi sau studenți, fie că locul de muncă ne solicită acest lucru; fiind niște cititori dinamici vom reuși să facem acest lucru fără un efort extraordinar de mare. Suntem cititori dinamici atunci când ne întrebăm: „Cu ce scop citesc eu acest material?” pentru că fiecare carte sau revistă este citită cu un scop foarte precis. Poate că
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2987]
-
mare de informații într-un timp foarte scurt, fie că suntem elevi sau studenți, fie că locul de muncă ne solicită acest lucru; fiind niște cititori dinamici vom reuși să facem acest lucru fără un efort extraordinar de mare. Suntem cititori dinamici atunci când ne întrebăm: „Cu ce scop citesc eu acest material?” pentru că fiecare carte sau revistă este citită cu un scop foarte precis. Poate că dorim să ne destindem și atunci ne cufundăm în lectura unui roman de dragoste sau
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2987]