38,100 matches
-
ușurinței utilizării mijloacelor suspansului [și] o ingeniozitate deosebită în creionarea intrigii ". P. Schuyler Miller, remarcând că "momentele cheie [ale românului] par a fi relatate telegrafic ", a sugerat că Heinlein a prezentat situațiile din fundal așa de eficient, încât a permis cititorilor să rezolve misterul înaintea personajelor sale. În coloana să de "Cărți" din "F&SF", Damon Knight a ales românul printre cele mai bune cărți SF ale anilor ’50.
Mânuitorii de zombi () [Corola-website/Science/325522_a_326851]
-
a spus că: "Există un anumit sentiment de monotonie în regularitatea morților, care este caracteristic mai mult unei povești de ziar decât unui roman. Cu toate acestea, este o dilemă ingenioasă în descoperirea criminalului", a mai spus el. "Doar un cititor înrăit își va putea da seama." Multe din recenzii au fost la fel de bune; în "The New York Times" (25 februarie 1940), Isaac Anderson a detaliat pregătirea intrigii până la momentul când "vocea" îi acuză pe cei zece "oaspeți" de crimele și păcatele lor, care
Zece negri mititei () [Corola-website/Science/325533_a_326862]
-
incredibil este urmat de un altul mai incredibil, tot vei continua să citești. Toată treaba este uimitor de imposibilă și uimitor de fascinantă. Este cel mai derutant roman pe care l-a scris vreodată Agatha Christie, și dacă vreun alt cititor a întrecut acest lucru vreodată, nouă nu ne vine în minte însă niciunul. Ne referim, bineînțeles, la mistere care au explicații logice, precum acesta. Este o poveste trasă de păr, oricum, dar care s-ar fi putut întâmpla." Din cauza calității
Zece negri mititei () [Corola-website/Science/325533_a_326862]
-
vremii. Noul cămin, o proprietate vastă, cu o clădire impunătoare, fusese recent achiziționat pentru suma de 100.000 de mărci ale vremii respective și se afla pe Mengstraße, în orașul hanseatic Lübeck, fiind o casă reprezentativă, construită în anul 1682. Cititorului îi sunt prezentate trei generații ale familiei: capul familiei - energicul Johann Buddenbrook Senior și soția acestuia Antoinette, fiul lor Johann Buddenbrook Junior, supranumit Jean, alături de soția sa Elisabeth (Bethsy) și de copiii lor: fiica Antonie (Tony) - 8 ani, și fiii
Casa Buddenbrook () [Corola-website/Science/325516_a_326845]
-
vâlvă. Timp de zece ani, Doyle a rezistat presiunii publicului; el a scris alte române și nu s-a mai auzit nimic de Sherlock Holmes, cu excepția românului "Câinele din Baskerville", pe care-l scrisese în 1902, pentru a satisface publicul cititor, dar apoi, în cele din urmă, el a cedat în 1903 sub presiunea unui editor, care i-a oferit o sumă mare de bani în schimbul unor noi aventuri. El a scris astfel povestirile din volumul "Întoarcerea lui Sherlock Holmes", prima
Sherlockiana () [Corola-website/Science/325539_a_326868]
-
din Wisteria Lodge", intitulate (i) "Neobișnuita experiență a domnului John Scott Eccles" și (ii) "Tigrul din San Pedro". El este singurul ofițer de poliție care l-a concurat vreodată pe Sherlock Holmes, în abilitățile sale de investigație. În această povestire, cititorul constată că, în ciuda faptului că lucrează fiecare după linii diferite de investigație, ambii ajung în același timp la concluzia corectă și rezolvă misterul. De fapt, Baynes l-a indus în eroare chiar și pe Holmes, pentru că a folosit o metodă
Personaje secundare din povestirile cu Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/325547_a_326876]
-
în privința aceasta. Watson o descrie ca o bucătăreasă excelentă; în "Tratatul naval", Holmes spune că ""ea gătește o gamă cam limitată de feluri de mâncare, dar are o idee bună despre micul dejun ca și o scoțiană"", pe care unii cititori au luat-o ca o referire la faptul că ea este scoțiană, iar alții că este o referire la bucătăria scoțiană din bancurile cu scoțieni. În afară de menționarea ei ca «stăpâna casei», autorul nu-i oferă nicio descriere fizică și nici măcar
Personaje secundare din povestirile cu Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/325547_a_326876]
-
Galeriile Orizont din București. este autorul logo-ului „Bookarest”, sub care a funcționat, până în 2006, târgul de carte de vară de la București (în prezent, denumit „Bookfest”). O altă idee a sa, pe aceeași temă, este semnul de carte autocolant, adresat cititorilor leneși, care se împotmolesc și renunță la lectură. La 1 Decembrie 2000, președintele României Emil Constantinescu (1996-2000) i-a acordat Ordinul Național „Steaua României” în grad de „Cavaler”, „dorind a-i răsplăti meritele excepționale pentru realizări artistice și pentru promovarea
Mihai Stănescu () [Corola-website/Science/325566_a_326895]
-
și cu producătorii de filme și aruncă o privire în interiorul convențiilor SF din acea perioadă. Jalonând mereu între prezentarea faptelor și gândurile și evenimentele care au stat în spatele unui moment din viață sau al altuia, autorul îl face părtaș pe cititor la hobby-urile sale (printre care se numără poeziile licențioase și povestirile polițiste) și la fobiile pe care le avea. Finalul cărții îi aparține soției sale, Janet, care relatează ultimele clipe ale scriitorului. În biografia "It's Been a Good
Autobiografie (Isaac Asimov) () [Corola-website/Science/325569_a_326898]
-
descoperă în cele din urmă o pictură care îl șochează prin realismul ei extrem, la care el se referă ca la o „absolută "asemănare cu viața" a expresiei”. El petrece un moment („timp de o oră, poate”, i se spune cititorului), în venerație tăcută până când nu mai poate suporta să se uite, apoi consultă volumul pentru o căuta o explicație. Restul povestirii este o selecție din volumul în care este descris modul în care a fost realizată pictura - o povestire în
Portretul oval () [Corola-website/Science/325598_a_326927]
-
după o luptă eroică. Soția lui Rieux moare și ea. În luna februarie, porțile orașului sunt deschise și oamenii se reîntâlnesc cu cei dragi care se aflaseră până atunci în alte orașe. Rambert se întâlnește cu soția sa. Rieux dezvăluie cititorilor că el este naratorul cronicii și că a încercat să prezinte o viziune obiectivă a evenimentelor. Cottard înnebunește și începe să-i împuște pe oameni din casa lui, fiind ulterior arestat. Grand începe să lucreze din nou. Rieux reflectează asupra
Ciuma (roman) () [Corola-website/Science/325581_a_326910]
-
The Observer din 5 ianuarie 1936, ,Torquemada"(Edward Powys Mathers) spune:,Ingeniozitatea...este un termen delicat ce exprimă talentul Agathei Christie. În , aleasă corect de către Crime Club ca fiind cartea lunii, scriitoarea și-a îmbunătățit complet metodele de a ataca cititorul, iar acum, adevărul din spatele fantasticii serii de crime este la fel de nedescris precum orice adevăr pe care Poirot ni l-a dezvăluit. Cititorul adoptă două atitudini mintale diferite atunci când citește. După ce citește paginile excelente ale cărții, se întreabă:, Oare mă va
Ucigașul ABC () [Corola-website/Science/325650_a_326979]
-
aleasă corect de către Crime Club ca fiind cartea lunii, scriitoarea și-a îmbunătățit complet metodele de a ataca cititorul, iar acum, adevărul din spatele fantasticii serii de crime este la fel de nedescris precum orice adevăr pe care Poirot ni l-a dezvăluit. Cititorul adoptă două atitudini mintale diferite atunci când citește. După ce citește paginile excelente ale cărții, se întreabă:, Oare mă va dezamăgi Agatha Christie? Crede ea că va reuși să-mi ofere o impecabilă poveste a unui detectiv și să meargă mai departe
Ucigașul ABC () [Corola-website/Science/325650_a_326979]
-
mintale diferite atunci când citește. După ce citește paginile excelente ale cărții, se întreabă:, Oare mă va dezamăgi Agatha Christie? Crede ea că va reuși să-mi ofere o impecabilă poveste a unui detectiv și să meargă mai departe cu minciuna?". Atunci cititorul devine convins că s-a înșelat în privința autoarei și că este destul de capabil pentru a desluși singur arfificiul povestirii. El află în ultimul capitol, deoarece lectorul este ademenit de munca ,serioasă" a unui grup de polițiști care este doar o
Ucigașul ABC () [Corola-website/Science/325650_a_326979]
-
acuzăm cel mai suspect personaj, până când doamna Christie ne prezintă un om al cărui comportament nu e nici pe departe macabru". E. R. Punshon evaluă romanul în numărul ce datează din 6 februarie 1936 Al revistei The Guardias, spunând:,Unii cititori sunt atrași de acest roman polițist datorită unui interes urmărit cu atenție, sau datorită unei anticipări logice a desfășurării temei alese. Alții citesc captivați succesiunea rapidă a evenimentelor. Iar cei mai mulți urmăresc reacția psihologică în urma unei crime; aceasta se limitează la
Ucigașul ABC () [Corola-website/Science/325650_a_326979]
-
succesiunea ordonată și previzibilă, inducînd un destin dezordonat, imprevizibil și tangent tragicului. Victor Petrini își povestește viața apelând mai ales la perfectul simplu al indicativului, trecutul cel mai apropiat de prezent pe axa timpului, ceea ce menține tensiunea relatării și îngăduie cititorului o participare afectivă intensă. In 1947, la douăzeci și cinci de ani, Victor Petrini este asistent universitar la catedra de filosofia culturii, într-un oraș transilvan. În momentul în care își scrie confesiunea are treizeci și cinci de ani, suntam adică în 1957 sau
Cel mai iubit dintre pământeni (roman) () [Corola-website/Science/325671_a_327000]
-
III). Acest sentiment care este trăit de naratorul/autor explică într-un fel nu numai densitatea evenimențială și de trăiri a textului ci și natura sa stilistică, apelul la tehnici narative, care să faciliteze atît lectura cît și înțelegerea unui cititor mediu, de a cărui imagine probabil romancierul a ținut seama și a cărui atenție și acord a dorit să le capteze, să le mențină. Succesul de public al romanului ca și succesul de critică ne dovedesc că Marin Preda a
Cel mai iubit dintre pământeni (roman) () [Corola-website/Science/325671_a_327000]
-
urma să fie introducerea la o vastă carte în limba ebraică care să cuprindă toate știintele contemporane, dar pe care Gumperz nu a parvenit să o scrie. În „Maamar Hamadá” el făcea o scurtă trecere în revistă a științelor, arăta cititorilor evrei, învățați cu cazuistica și scolastica talmudică, care sunt virtuțile cercetării experimentale, susținând că însușirea materiilor științifice nu dăuneaza credinței. El s-a referit și la exemplul unor deschizători de drum din trecut, rabini și învățați polihistori ca Maimonide, Avraham
Aaron Salomon Gumperz () [Corola-website/Science/325684_a_327013]
-
pare că naratorul zidise și pisica în spatele acelui perete. „Pisica neagră” a fost publicată prima dată în numărul din 19 august 1843 al revistei bilunare "The Saturday Evening Post". În acel timp, publicația folosea titlul temporar "United States Saturday Post". Cititorii au răspuns imediat în mod favorabil față de publicarea povestirii, răspândind parodii printre care „The Ghost of the Grey Tadpole” de Thomas Dunn English. Ea a fost inclusă, de asemenea, în volumul "Tales" (1845) al lui Edgar Allan Poe. Prima traducere
Pisica neagră (povestire) () [Corola-website/Science/325685_a_327014]
-
București). Ca și naratorul din povestirea „Inima care-și spune taina” a lui Poe, naratorul din „Pisica neagră” are o sănătate mentală discutabilă. La începutul povestirii, naratorul spune ca ar fi „într-adevăr nebun” dacă s-ar aștepta ca un cititor să creadă povestea, ceea ce înseamnă că el a fost deja acuzat de nebunie. Măsura în care naratorul pretinde că ar fi iubit animalele sugerează instabilitatea mentală în forma de a avea „prea mult dintr-un lucru bun”. Dragostea sa pentru
Pisica neagră (povestire) () [Corola-website/Science/325685_a_327014]
-
pentru cel mai bun regizor, iar Curtis a primit nominalizări pentru cea mai bună actriță la premiile Globuk de Aur și BAFTA. Michael Palin a câștigat un premiu BAFTA pentru cel mai bun actor în rol secundar. În anul 2000, cititorii revistei "Total Film" au votat "" ca al 37-lea film de comedie din toate timpurile. În 2004, aceeași revistă a plasat filmul pe locul 41 în topul celor mai bune filme britanice din toate timpurile. În anul 2000, Institutul American
Un peștișor pe nume Wanda () [Corola-website/Science/325686_a_327015]
-
ai Basarabiei, Vasile Romanciuc face figură reperială.Ion ROȘIORU("Marele pustiu invizibil", rev. "Luceafărul", 2001, nr.44) Adevărata măsură a talentului acestui poet este dată de dexteritatea cu care folosește materia lexicală în combinații dintre cele mai neașteptate, care surprind cititorul nu numai prin insolitul lor, ci și prin sensul ascuns al sintagmelor rezultate... Valoarea poeziilor sale trebuie descoperită dincolo de învelișul anodin al cuvântului, acolo unde inexprimatul pulsează de sensuri adânci. Anca VOICU (...)Vasile Romanciuc s-a apropiat relativ târziu de
Vasile Romanciuc () [Corola-website/Science/325708_a_327037]
-
a fost supraestimată și că efectele normale ale descompunerii trupurilor sunt confundate cu semne de viață. Povestirea subliniază această fascinație prin afirmația naratorului că adevărul poate fi mai terifiant decât ficțiunea, prezentând apoi cazuri reale în scopul de a convinge cititorul să creadă povestea principală. Naratorul din „Îngropat de viu” duce o viață goală, evitând realitatea prin catalepsia sa, dar și prin fanteziile și viziunile sale și prin obsesia față de moarte. El se schimbă totuși, dar numai după ce teama sa cea
Îngropat de viu (povestire) () [Corola-website/Science/325704_a_327033]
-
Morgue” sau „Scrisoarea furată”; nu există nici o investigație a crimei lui Montresor, iar criminalul însuși explică modul în care a comis crima. Misterul din „Balerca de Amontillado” constă în motivul lui Montresor pentru crimă. Fără prezența unui detectiv în povestire, cititorul este cel care trebuie să rezolve misterul. Montresor nu precizează nicăieri motivul său dincolo de „nenumăratele nedreptăți” vagi și „când a trecut la insulte”, la care se referă. Este furnizat un oarecare context, inclusiv observația lui Montresor că familia lui a
Balerca de Amontillado () [Corola-website/Science/325714_a_327043]
-
ravagii ciuma. O temă similară poate fi găsită în povestirea „Masca Morții Roșii”. Povestirea este narată de grecul Oinos care precizează că întâmplarea relatată s-a petrecut într-un an înspăimântător în cetatea antică Ptolemais. Călătorii în țări străine și cititorii în stele știau că cerurile prevesteau nenorocire. Naratorul și șase prieteni de-ai săi se strânseseră între zidurile unei săli, unde se ospătau, dar gânduri sumbre îi apăsau. Cei șapte oaspeți beau vin roșu, cântau și râdeau. Draperii negre atârnau
Umbră – O parabolă () [Corola-website/Science/325725_a_327054]