40,419 matches
-
nuiele, tricotaje și broderie, toate acestea desfășurându-se în special prin munca la domiciliul săteanului pentru cooperativele meșteșugărești din municipiul Rădăuți. Industria meșteșugăreasca este o ramură de tradiție pe aceste meleaguri, perpetuând bogate tradiții folclorice, cunoscută fiind ceramică neagră de Marginea atât în țara cât și peste hotare. Industria meșteșugăreasca mai dispune de unități dispersate sau în gospodăriile meșteșugarilor, de ateliere de covoare, cojocărie, dulgherie și croitorie. Activitățile de servicii se desfășoară în vederea satisfacerii cererii cerințelor populației din comuna (comerț, adiministrație
Comuna Marginea, Suceava () [Corola-website/Science/301968_a_303297]
-
cămin cultural unde activează o formație interesantă și valoroasă de cor bărbătesc. Această formație prezintă spectacole atât la nivelul comunei, dar și în cadrul unor manifestări prestigioase de la Mănăstirea Sucevita sau Catedrală Rădăuți, în special în timpul sărbătorilor de iarnă. Bibliotecă comunala Marginea a luat ființă în 1960 cu un fond de carte de 2558 de volume. Achiziția de carte s-a realizat în perioada 1960-2000 cu fonduri de la bugetul de stat, iar din 2000-2006 de la bugetul local sau diferite donații. În prezent
Comuna Marginea, Suceava () [Corola-website/Science/301968_a_303297]
-
țărănești există posibilitatea găzduirii turiștilor în gospodărie, oferindu-se acestora camere aranjate și mobilate în stil bucovinean tradițional, cu elemente folclorice de o valoare deosebită. Un alt element de atracție pentru turismul rural este artizanatul, tradițiile și obiceiurile locale. Localitatea Marginea și-a câștigat un renume bine meritat prin tradiția deosebit de valoroasă în meșteșugul olăritului. În sat există mai bine de 10 de familii de olari care produc renumită ceramică neagră, de diferite forme și cu decoruri variate. De asemenea, aici
Comuna Marginea, Suceava () [Corola-website/Science/301968_a_303297]
-
forme și cu decoruri variate. De asemenea, aici vizitatorii pot urmări întregul proces tehnologic: pregătirea lutului, modelarea lui pe roata olarului, decorarea prin lustruire și procesul final de ardere. O expozitie permanentă cu vînzare pune la dispoziția vizitatorilor produsele de Marginea. În zona se poate dezvolta turismul montan, se pot înființa cabane turistice, pensiuni. Facilități turistice oferite: plimbări de agrement, cu avionul, cu șareta cu cai și sania. Secțiunea 7. Specific regional/local Din punct de vedere al specificului regional și
Comuna Marginea, Suceava () [Corola-website/Science/301968_a_303297]
-
se poate dezvolta turismul montan, se pot înființa cabane turistice, pensiuni. Facilități turistice oferite: plimbări de agrement, cu avionul, cu șareta cu cai și sania. Secțiunea 7. Specific regional/local Din punct de vedere al specificului regional și local, Comuna Marginea este cunoscută pe plan național și mai ales internațional prin păstrarea și perpetuarea într-o formă autentică a străvechilor îndeletniciri din epoca bronzului (sec. V - V I ) de modelare manuală a lutului argilos în scopul fabricării vaselor cu întrebuițare casnica
Comuna Marginea, Suceava () [Corola-website/Science/301968_a_303297]
-
o formă autentică a străvechilor îndeletniciri din epoca bronzului (sec. V - V I ) de modelare manuală a lutului argilos în scopul fabricării vaselor cu întrebuițare casnica pentru gătit sau pentru prelucrarea laptelui și diverse alte forme ornamentale. Unicitatea ceramicii de Marginea pe plan internațional este dată de culoarea neagră rezultată în urmă arderii precum și modelarea unor forme specifice tradiționale.Cultura populară a comunei se regăsește și în portul popular specific care se poartă în zilele de sărbătoarede către bătrînii satului. Conform
Comuna Marginea, Suceava () [Corola-website/Science/301968_a_303297]
-
culoarea neagră rezultată în urmă arderii precum și modelarea unor forme specifice tradiționale.Cultura populară a comunei se regăsește și în portul popular specific care se poartă în zilele de sărbătoarede către bătrînii satului. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Marginea se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (97,5%). Pentru 2,34% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt
Comuna Marginea, Suceava () [Corola-website/Science/301968_a_303297]
-
apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (77,2%), cu o minoritate de penticostali (18,74%). Pentru 2,35% din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala. Conform recensământului efectuat în 1930, populația comunei Marginea se ridică la 4501 locuitori. Majoritatea locuitorilor erau români (94,93%), cu o minoritate de germani (4,15%) și una de evrei (0,53%). Alte persoane s-au declarat: maghiari (1 persoană), ruși (1 persoană) și ruteni (9 persoane). Din
Comuna Marginea, Suceava () [Corola-website/Science/301968_a_303297]
-
de asemenea pe partea dreaptă a pârâului bisericii din islaz până la Cerna ,biserica de lemn pe Valea Bisericii încă există și de asemenea se află o moară la confluenta pârâului bisericii cu Cerna încă se poate observa în zăvoiul din marginea Cernii canalul ce aducea apă la stăvilar...conacul Dragu încă nu există erau construcții acolo unde este casa lui Jean Drăgulescu Boalda și Glod aveau doar câteva construcții destul de rare în schimb cătunul Măgura era destul de bine conturat în zona
Cireșu, Vâlcea () [Corola-website/Science/302002_a_303331]
-
comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Cuzdrioara (reședința), Mănășturel și Valea Gârboului. Se află la est de Dej, la confluența Someșului Mare cu Someșul Mic. Exploatări de sare cunoscute din antichitate sunt și cele de la Cuzdrioara. La marginea de vest a satului se vede conturul șanțurilor unei vechi așezări fortificate (cetăți). Diametrul sanțurilor e circa 50 m, înălțimea acestora atinge pe alocuri 2 m. Azi teritoriul e ocupat de un cimitir reformat. În interiorul cetății s-au găsit obiecte
Comuna Cuzdrioara, Cluj () [Corola-website/Science/300325_a_301654]
-
adunau la unul din "jocuri", în special acolo unde muzicanții erau mai buni, și formau o singură horă. Cum era și firesc, strigătele și chiotele tinerilor, tendința de a juca cât mai aproape de muzicanți și nelipsita gelozie a celor de pe margine, se manifesta prin răfuieli între cetele de băieți, spre deliciul fetelor. În general grupurile erau despărțite chiar de rudele comune existente în acele sate, urmare a căsătoriilor deja încheiate. Despre plângeri la miliție nici nu putea fi vorba, împăcarea făcându
Berchieșu, Cluj () [Corola-website/Science/300319_a_301648]
-
și Măgura Morlăcii (751,6 m). Legătură cu exteriorul este asigurată prin drumul european E60 și calea ferată, cea mai apropiată gară CFR fiind Brăișoru. Împrejurimile localității Morlaca au fost locuite încă din cele mai vechi timpuri. Drept mărturie, la marginea satului, în locul numit "Drumul găunos" (spre Bologa), s-au descoperit topoare de piatră din perioada neolitica, de pește 4000 de ani vechime. De asemenea, pe teritoriul fostului cătun Remetea s-a descoperit și un fier de plug din perioada dacica
Morlaca, Cluj () [Corola-website/Science/300342_a_301671]
-
România. Fauna este de asemenea una tipică silvostepei cu animale ca iepurele, vulpea, mistrețul, căprioara, pisica sălbatică, bursucul, dihorul, ș.a. Printre păsările întâlnite în zonă se află fazanul, potârnichea cenușie, coțofana, stăncuța, graurul, pupăza, codobatura, rândunica, barza, lăstunul ș.a. La marginea Legii se află rezervația ornitologică Lacul și Valea Legii, declarată rezervație naturală în 1967. Pe cele 300 de hectare ale rezervației se întâlnesc numeroase specii de păsări migratoare. Aici se găsește și o specie de caracudă în 3 culori (albastru
Comuna Mociu, Cluj () [Corola-website/Science/300341_a_301670]
-
rămas nepăgubite. Episcopul Nicolae Ivan (1921-1936) a organizat o colectă pentru cei afectați din Luna de Sus, contribuind el însuși cu o importantă sumă. Prin dictatul de la Viena, granița dintre Ungaria și România a fost fixată la 2 km de marginea satului. Astfel luna de Sus devine localitate de frontieră între 1940-1944. Circa 1/3 dintre români s-au refugiat în aveastă perioadă, în special în satul Vlaha. Între 9-12 octombrie 1944 pe teritoriul satului s-au dat lupte grele, în
Luna de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300336_a_301665]
-
totodată o rețea de apă potabilă de la magistrală Cluj. În cursul anului 2012 s-a început derularea unei investiții privind canalizarea satului , iar în vara 2013 și betonarea unor ulițe din zona centrală a caror canalizare a fost finalizată. La marginea sudică a satului Suatu, spre Aruncuta, se află cătunul Nodvegi, parte componentă a satului Suatu și care înainte de 1989 a avut propria școala generală pentru clasele primare. În satul Suatu, la intrare, în apropiere de șoseaua Cluj - Reghin, se află
Comuna Suatu, Cluj () [Corola-website/Science/300357_a_301686]
-
descoperit două cuptoare de redus minereu de fier, de formă circulară. Lângă cuptoare s-au găsit fragmente de ceramică lucrate cu mâna, printre care și o fructieră, materialul descoperit fiind încadrat în sec. III - II î.e.n. Lângă pârâul Valal, la marginea dealului "Garatfarka", s-a descoperit o urnă de lut bitronconică dacică din sec III-II î.e.n. și fragmente de ceramică dacică "La Téne". Pe teritoriul satului s-au mai găsit un topor neolitic de piatră și fragmente de ceramică din perioada
Doboșeni, Covasna () [Corola-website/Science/300376_a_301705]
-
tot aici semnalându-se două fibule aparținând epocii române și patru vârfuri de săgeți, o secure, două vârfuri de lance, un cuțit, toate din fier, despre care se susține că ar fi din epoca medievală timpurie. În anul 1977, la marginea localității, în surpătura unei movile s-a găsit un mormânt (sec. XI-XIII) ce conținea un schelet înhumat, cu o spadă cu două tăișuri cu mâner și un pinten. Agricultură este activitatea economică de bază a acestei localități, constând în cultivarea
Zagon, Covasna () [Corola-website/Science/300386_a_301715]
-
aproximativ în zona centrală a comunei. Conform planului și registrului cadastral, suprafața teritoriului administrativ este împărțită pe categorii de folosință astfel: Principalele tipuri de sol ale comunei sunt: solul aluvional ce se întinde de pe malul drept al Jiului și până în marginea albiei satului și solul brun-roșcat de pădure ce acoperă platourile și dealurile. Solurile din lunca Jiului au fost și sunt cultivate pentru consum propriu cu legume, dar și pentru comercializare în piețele din Craiova. Solul brun-roșcat de pădure dă rezultate
Comuna Breasta, Dolj () [Corola-website/Science/300390_a_301719]
-
luat ființă în satul Urzica-Mare, pe proprietatea Sfintei Episcopii a Râmnicului. În harta căpitanului Friederich Schwartz în anul 1718 apare titulatura Urzicuța Verde. După ciuma din anul 1785, o parte din supraviețuitori au întemeiat o așezare lângă pârâul Baboia la marginea vestitei păduri a Brobintarilor (acum desfințată), un locuitor pe nume Ionel a construit câteva bordeie la sud de pădurea de stejari a satului Bârca în local numit “Crângul cu ulmi”. Ultimul sat component al așezării actuale este înființat in anul
Comuna Urzicuța, Dolj () [Corola-website/Science/300421_a_301750]
-
au aciuit aici, statornicindu-se pentru vecie. Ioan, fiul lui Dumitru Drăghicioiu, a dat numele satului de “Drăgicioaia”. El a fost cel care a delimitat vatra satului și și-a organizat curtea și acareturile, deschizându-și și un han la marginea șoselei Craiova-Bechet. Sat mic, având un pământ sărac în substanțe nutritive, Tâmbureștiul se mândrește cu trecutul său istoric, căci, din cele ce povestesc străbunii, pe teritoriul satului a trecut și a rămas o noapte Tudor Vladimirescu, împreună cu oastea sa de
Tâmburești, Dolj () [Corola-website/Science/300419_a_301748]
-
un steag de luptă, ce s-a păstrat la loc de cinste, până spre zilele noastre, în biserică, de unde a fost ridicat în perioada comunistă și depus la Muzeul de Istorie al Armatei, din București. Biserica parohială este situată la marginea satului, pe latura nord-vestică a acestuia, iar cimitirul înconjoară sfântul locaș de cult. Biserica este construită din zid de cărămidă, iar din pisania acesteia se pot desprinde următoarele date: În anul 1834, Ioan Drăghicioiu începe zidirea bisericii, dar murind pe
Tâmburești, Dolj () [Corola-website/Science/300419_a_301748]
-
lucrările sora sa Ecaterina-Sofia, care-i și moștenește moșia. Aceasta se căsătorește cu maiorul rus Ioan Cacaliceanu, comandant al unui Regiment de cavalerie, construcția bisericii terminându-se la 24 septembrie 1838. Maiorul Ioan Cacaliceanu își aduce soldații în punctul de la marginea de Răsărit a satului, căruia bătrânii încă îi mai zic “lagăr”. De la toba Regimentului, care se bătea zilnic auzindu-se până spre satele din jur și căreia localnicii îi ziceau “tambură”, a rămas până în zilele noastre denumirea satului Tâmburești. Recunoscut
Tâmburești, Dolj () [Corola-website/Science/300419_a_301748]
-
17%), dar există și minorități de adventiști de ziua a șaptea (2,98%) și creștini după evanghelie (2,03%). Pentru 4,7% din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Marginea a județului Vlașca și era formată din satele Găujani și Petrișu, cu 1845 de locuitori. Existau în comuna două școli mixte una la Găujani, cu 38 de elevi (dintre care 6 fete), și una la Petrișu, cu 21 de elevi
Comuna Găujani, Giurgiu () [Corola-website/Science/300431_a_301760]
-
Meteu și Piscani -, la vest - cu satul Răcarii de Jos și, la sud, peste Jiu, cu satele Sfircea și Scăiești. Subsolul Tatomireștilor (platoul estic) are încă bogate zăcăminte de "țiței". Prima sondă de foraj - care și-a făcut apariția în marginea de vest a Tatomireștilor de Jos, dominând peisajul între anii 1956 și 1960 - a descoperit, la peste 3600 de metri adâncime, o extremitate a bogatului bazin de țiței de la "Tatomirești - Brădești - Coțofeni". Partea nordică a Platoului Tatomireștean - cea dinspre Meteu
Tatomirești, Dolj () [Corola-website/Science/300418_a_301747]
-
în ceea ce privește cadrul geografic (interferență de dealuri subcarpatice cu câmpia, pitoresc abundent, cu munții - străjeri de zare la nord, cu marea deschidere în câmpie a văii Jiului, spre sud, de-o parte; cu păduri de foioase coborând, cu zăvoaie urcând, până-n marginea satului, pe de altă parte), cât și în ceea ce privește orizontul spiritual bipolar, generator al unei bogate „culturi minore“, cum ar zice Blaga, cu oameni echilibrați, coborâtori parcă din mit...» (PPerS, p. 294). În "Marele dicționar geografic al României — «alcătuit și prelucrat
Tatomirești, Dolj () [Corola-website/Science/300418_a_301747]