45,986 matches
-
Față de cine își exercită ele dreptul celui mai tare? Sânt popoare care se abandonează cursului istoriei, fără să intervină efectiv și original, popoare în plata devenirii. Ele ar vrea să trăiască liniștit și comod, să viețuiască și să moară în pace, netulburate de nimeni. Se înșală însă rău când cred că, dacă le lipsește tulburarea demonului lăuntric, lumea înconjurătoare le va lăsa în pace. Lucrurile se petrec dimpotrivă. Neamurile fără istorie, adică fără demon lăuntric, au o direcție întunecată din orizont
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în plata devenirii. Ele ar vrea să trăiască liniștit și comod, să viețuiască și să moară în pace, netulburate de nimeni. Se înșală însă rău când cred că, dacă le lipsește tulburarea demonului lăuntric, lumea înconjurătoare le va lăsa în pace. Lucrurile se petrec dimpotrivă. Neamurile fără istorie, adică fără demon lăuntric, au o direcție întunecată din orizont: politica externă. Ele trăiesc sub presiunea unei amenințări continue și gustă libertatea sub teroare. Ele ori nu pot, ori nu vor să fie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Să presupunem că ar sta în puterile omului să termine odată cu războiul. Ar putea el să renunțe la orgoliul care însoțește fiece război? Își poate închipui cineva satisfacții mai mari ca acelea care însoțesc o declarație de război sau o pace victorioasă? Succesul într-un război ne face să uităm totul. Dar nu numai atât. Orice război intră în memoria normală a omului. Ne-am gândit vreunul vreodată la cazul individual al unui soldat oarecare, mort în războaiele napoleoniene? Ne-am
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
decât viziunea îngustă care face din revoluția națională o mișcare de elan pur, semnificativă din punct de vedere psihologic, dar irelevantă practic. Să crape indivizii, să triumfe națiunea? În timp de război, orice nu! este trădare. Dar în timp de pace, dacă alternativa este insurmontabilă, mai bine să crape și națiunea și indivizii. Naționaliștii vor trebui să-și învingă atâtea și atâtea prejudecăți și să înțeleagă că nu-și pot face o apariție onorabilă în fața istoriei, înainte de a fi găsit o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ori aflate În manualul clasei, dezbătute la orele de limbă română, Adrian Beldeanu și Alexandru Tăcu poezie etc. O Încercare care Însemna căutare și multă, multă naivitate mi s-a publicat și mie la 7 noiembrie 1948, unde sub titlul ,,Pace lui Stalin” scriam cam În felul acesta: Bate ceasul la Kremlin/ Pentru pacea lui Stalin...ș.a.m.d. Cam la aceeași vârstă Alexandru Malin Tăcu este descoperit și cunoscut de profesorul Gheorghe Puiu, după ce a plecat În ,,Noaptea aceea” (testament
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
și Alexandru Tăcu poezie etc. O Încercare care Însemna căutare și multă, multă naivitate mi s-a publicat și mie la 7 noiembrie 1948, unde sub titlul ,,Pace lui Stalin” scriam cam În felul acesta: Bate ceasul la Kremlin/ Pentru pacea lui Stalin...ș.a.m.d. Cam la aceeași vârstă Alexandru Malin Tăcu este descoperit și cunoscut de profesorul Gheorghe Puiu, după ce a plecat În ,,Noaptea aceea” (testament precoce?) În care ,,Aerul fraged În umbră coasei/ Devasta În numele dorului de moarte
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
convingătoare. La rubrică ,,Trăsurica spre Parnas”, la 6 iunie 1995, parcă pentru a Împrospătă și Incarna ceea ce demult pentru unii rămăsese un gând și prilej de aducere aminte, publică: ,,Descoperiri. Alexandru Malin Tăcu”. ,,A venit la fereastra În ziua de pace alături de crengi colorate. S-a luptat cu dușmanii fără de teamă. Până la 17 ani a fost un Înger. Apoi a căzut În adâncimile cerului, În singurătatea albastră. Unde din cauza vitezei nu mai aude cuvintele simple”, făcea introducerea, la versuri, Dan Giosu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
o dată, pentru că nici un copac nu crește fără apă. Și acest copac va crește etern În fiecare suflet și va trece din fiecare mai frumos, mai puternic, măi sacru”. Stan Diana ,,... Am pus mâna pe stilou și lacrimile nu-mi dau pace. Lăsați-mă, acum trebuie sa-i scriu ceva lui Malin, n-am timp de voi! Primul lucru cu care aș Începe este acela, să spun, ca regret faptul că te-am cunoscut atât de târziu. După cum știi și tu, am
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
emigreze, din motive politice, În America. Desigur că acest fapt nu a rămas fără urmări. Asupra rudelor și prietenilor s-au făcut diverse presiuni. Din când În când, tatăl era chemat la cercetări. Nici fiul nu a fost lăsat În pace. Cu o lună de zile Înainte de tragicul sau sfârșit, Malin Împreună cu un alt coleg de clasă, Mircea Celmare (fiul profesorului Ștefan Celmare), au fost chemați la Securitate și anchetați. Probabil că organele Încercau prin orice mijloace să determine familia Alexandru
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
am intrat În contact cu un grup de disidenți printre care Dan Petrescu, Luca Pițu, Liviu Antonesei. Am alcătuit o scrisoare difuzată de postul de radio „Europa liberă” În urmă difuzării căreia am fost arestați. Când ați fost lăsat În pace? Niciodată. După revoluția din 1989 este mai al dracului decât Înainte. Explicați... Cu faptele acestea ale mele aș fi putut fi prim-ministru, dar am fost lovit În continuare. Măcar aveți carnet de revoluționar? Nu. Nu ajunge câți s-au
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
număr de 17 de la Iași... Expoziție cu portrete În bar, ,,La matale” realizator: Hristache Vrânceanu La 17 ani Malin devenise, deja, un generos, cu sentimente alese pentru ,,prietenii de pretutindeni” și pe care le etală direct pentru că ,,mamele să vegheze pacea până la cumpăna lumii”: Dovadă, În plus, ca ,,Malin avea o sensibilitate caleidoscopica”, cum zice un prieten de familie - D. HÎnceanu Într-un succint portret pe care i-l realizează adolescentului, HÎnceanu el Însuși un poet cu o sensibilitate aparte, pentru
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
o mână expertă. Îi pune apoi, grijulie, palma pe frunte. — Parcă arzi un pic... Nu m-aș mira, surâde el. L-am chemat pe Themison pentru că m-au chinuit hemoroizii azi-noapte. Arată spre picior: — Nici ăsta nu mi-a dat pace. Livia îi potrivește cuvertura sub locul bandajat. Augustus suspină: — Dar a venit însoțit de toată haita lui de discipoli. Mi-au zgândărit rana cu penseta. M-au palpat peste tot. O sută de mâini, reci ca gheața. Nu aveam febră
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la Roma, periculoasele și sterilele discuții politice au fost abandonate. Râde fără zgomot printre buzele întredeschise. Chiar propria-i longevitate a stins dorința pentru o altă formă de gu vernământ. Ceea ce lumea dorește este să se bucure în continuare de pace și liniște. Alături de el, Livia profețește cu voce teatrală: — Te încrezi prea mult în soldații tăi! Coboară tonul, lugubru: — Și în garda personală care ne străjuiește. Augustus îi ia mâna într ale lui, o duce afectuos la buze, apoi și-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să i se tot arunce în cap povara armatei, de parcă ar fi o extravaganță personală. Mârâie printre dinți: — Dacă, din rațiuni de propagandă, am lăsat să se vehiculeze ideea că impozitele sunt necesare pentru a susține legiunile care ne garantează pacea, nu e cazul să te apuci acum să-mi repeți cuvintele. Ianuarius ia seama la firicelele vineții ce zvâcnesc amenințător pe fruntea împăratului. Lasă furtuna să se îndepărteze. Împinge apoi, ușurel, cu vârful degetului, un papirus desfășurat către principe: — La
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ajungă să identifice interesele lor naționale sau locale cu cele ale poporului care-i guvernează? Ianuarius înțelege și de aceea suspină. Nimic nu induce mai bine sentimentul patriotismului imperial decât încrederea în loialitatea supușilor. — Din moment ce provinciile se bucură de binefacerile păcii, sunt datoare și ele să participe la apărarea integrității statului nostru, continuă împăratul pe un ton ceva mai calm. Lovește cu palma în tăblia mesei. — Așa că le-am integrat ca un element permanent în armată. Zâmbește apoi din ochi către
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Libertul clatină din cap. — 150 000 de oameni, aproape echivalentul legionarilor... Cifra îl surprinde pe împărat. Trece însă repede peste mo men tul de slăbiciune și ia atitudine: — Mulți dintre ei luptă în continuare alături de noi pe baza tratatelor de pace. Nu i se răspunde, așa că se îndârjește. Își răsfrânge amenințător buza de jos. — Și, când sunt plătiți, primesc cel mult jumătate, mai de grabă cinci șesimi - chiar și mai puțin - din solda unui legionar. Abandonează aerul furios și ridică brațele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
e vorba să aducem mulțumire zeilor. Pune bolul pe masă și înalță fruntea și brațele în sus: — Întâi de toate lui Jupiter, pentru că ne-a îndeplinit rugile și am câștigat războiul... Ianuarius oftează înfundat. De câștigat, l-am câștigat, dar pace tot nu avem și banii se duc pe gârlă... Augustus coboară privirea spre el. Își linge degetul de untde lemn ca să nu se păteze, după care amenință nervos: — Să nu te prind că te scumpești unde nu trebuie! Ianuarius consimte
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
piept. — Ce-i? îl ia la rost împăratul. — Locuitorii din unele regiuni, cum ar fi Africa, Asia sau Boeția sunt foarte recalcitranți când e vorba să-și plătească taxele. Cei din Galia Narbonensis de exemplu... — Să li se explice că pacea între neamuri nu se poate ține fără oști și nici oștile fără plată și nici plățile fără tribut, replică sec principele. Bate de câteva ori cu palma în masă. — Toate impozitele trebuie să meargă la tezaur. Ianuarius oftează. — De asta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
jurul fantomei, prinde contur o altă siluetă tăcută și neclară, zgri bulită într-o manta fumurie. Pe măsură ce imaginea se limpe zește, o recunoaște și pe ea. Scribonia! Își duce, îngrozit, palmele la ochi, dar glasul arhicunoscut ce nu-i dă pace nici zi, nici noapte îi sfredelește timpanele: Ia aminte la vorbele mele! Își astupă urechile. Degeaba! Își dă seama că el însuși repetă, fără să vrea, vorbele pe care le-a auzit de atâtea ori încât a ajuns să le
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu numai că nu vor fi spre lauda sa, ci, dimpotrivă, vor provoca invidia, bănuiala și, în cele din urmă, revolta. Umerii firavi ai bătrânului se zgâlțâie, ca scuturați de friguri. Ce mai vrea de la el, de nu i dă pace? Face un gest ezitant cu mâinile, încercând să alunge vedenia și, în același timp, s o mai rețină un pic pe Scribonia. — Mi-e frig, adie o șoaptă dinspre ea. Frig, ca-n insula aia blestemată care i-a devenit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pentru cealaltă. Adică noi nemul țumiți și dușmani. N-are însă încotro. În mintea maselor, nimic nu se potrivește mai bine cu maiestatea unui conducător decât munca de justițiar. Consideră că de asta stă în fruntea lor pe timp de pace. Ca să le asculte plângerile și să le acorde favoruri. Căci și acordarea unor pedepse poate fi interpretată astfel. Încearcă să se eschiveze: — Eu nu-mi pierd vremea cu neînțelegeri între particulari. Face o piruetă pe călcâie ca să-l privească în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rostește cu severitate principele. Trage de inelar: — Să înțeleg atunci că ai venit să faci apel la un verdict deja dat? Celălalt clatină din cap. Atunci ce vrei de la mine? exclamă principele. Zvârle brațele în lături. — Lasă-mă, omule, în pace și nu mă mai face să-mi irosesc timpul cu nimicuri! Pământiu la față, Fulcinius nu îndrăznește să spună nimic. Împăratul îl sfătuiește părintește: — Du-te și angajează-ți un avocat care să te învețe cum să procedezi! Își prinde
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
poate continua. Mânia prefăcută se topește de la sine. Îl copleșește mâhnirea. O jurisdicție monstruoasă crescută din simulacrele de procese și execuții arbitrare de pe vremea războaielor civile. Suspină. Nici măcar el nu are puterea să o stârpească, deși acum, în timp de pace, este cu totul dăunătoare. Invidia și minciuna pe care se bazează cangrenează moralul societății. — Complotul..., îndrăznește temător Fulcinius. Împăratul îi face enervat semn să tacă. — Tu să mi spui repede-repejor... Își pierde răbdarea. Cine e implicat în povestea asta? Trio
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cabala asta împotriva lui Libo? Că nu-i poate spune complot, deși îl lovește indirect și pe el. Atâta vreme cât era în putere, reușea relativ ușor să-și păstreze autoritatea și să și țină în frâu membrii familiei. Așa a menținut pacea la Roma și în provincii. A adus îndestulare și prosperitate pentru toți. Acum însă, neputincios cum este, ajuns la capătul vieții și împovărat cu un trup bicisnic, simte cum se trezesc speranțe nebunești în cei din jur. Puțini mai vorbesc
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Acum ar fi momentul să-l introducă în viața publică pe... pe... Nu îndrăznește să-i pronunțe numele nici mă car în gând. Dacă-l aude Scribonia? L-a legat cu blestem de moarte să-l lase pe băiat în pace. Fără să-și dea seama un surâs firav îi înflorește pentru o clipă pe chip. I-ar putea încă patrona începuturile. L-ar îndruma cu sfaturi folositoare cum să se ferească de hățișurile vieții politice. Ar fi fără discuție acceptat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]