38,100 matches
-
dintre aceste povestiri în Philadelphia "Saturday Courier" și "Baltimore Saturday Visiter". Editorul James Kirke Paulding a încercat să îl ajute să își publice culegerea de povestiri, dar a fost refuzat de cei de la Harper & Brothers, care au argumentat că înclinația cititorilor era spre opere simple și lungi în genul romanelor. Ei au apreciat că „dacă [Poe] s-ar coborî puțin la nivelul înțelegerii obișnuite a majorității cititorilor și ar pregăti... o singură operă... vor ajunge la o înțelegere liberală și satisfăcătoare
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
dar a fost refuzat de cei de la Harper & Brothers, care au argumentat că înclinația cititorilor era spre opere simple și lungi în genul romanelor. Ei au apreciat că „dacă [Poe] s-ar coborî puțin la nivelul înțelegerii obișnuite a majorității cititorilor și ar pregăti... o singură operă... vor ajunge la o înțelegere liberală și satisfăcătoare cu el”, sugerându-i „în cazul în care alte angajamente îi permit... să realizeze o poveste în două volume, deoarece acesta este numărul magic”. Răspunsul celor
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
poveste a lui Benjamin Morrell care a devenit bestseller. Este posibil ca Poe să fi preluat ideea titlului romanului său de la "A Narrative of Four Voyages". Probabil că Poe s-a folosit de aceste evenimente reale pentru a-și face cititorii să creadă că romanul este cu adevărat o narațiune autobiografică a lui Pym. Pe lângă sursele istorice, Poe a fost influențat și de alți scriitori. "The Rime of the Ancient Mariner" a lui Samuel Taylor Coleridge a constituit principala sursă de
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
negrului în romanul lui Poe. Acest simbolism rasial este explorat mai departe în "Pym" (2011), satira fantasy a lui Mat Johnson. Romanul se încheie brusc cu apariția unei figuri bizare, acoperite, având pielea de „acea desăvârșită albeață a zăpezii”. Mulți cititori nu au fost mulțumiți de acest final deoarece, după cum scria urmașul scriitorului, Harry Lee Poe, „nu se potrivea cu finalul limpede pe care îl așteptau de la un roman”. Este posibil ca Poe să fi lăsat intenționat finalul deschis speculațiilor. Unii
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
povestea era bună ca ficțiune, „când o prezinți publicului ca pe un lucru adevărat nu poate apărea într-o altă lumină decât aceea a unui eșec — o încercare nerușinată de a profita de credulitatea celui ignorant”. Cu toate acestea, unii cititori, mai ales britanici, au crezut că anumite pasaje din romanul lui Poe sunt adevărate, justificând absurditatea cărții prin presupunerea că autorul Pym a exagerat adevărul. Editorul George Putnam remarca ulterior că „liste întregi cu aceste noi "descoperiri", inclusiv hieroglifele (!) găsite
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
poemului lui Poe „Corbul”, care îi este atribuită lui Arthur Gordon Pym pentru a evita folosirea numeroșilor "e" prezenți în numele lui Poe. Pe 5 mai 1974 scriitorul și jurnalistul Arthur Koestler a publicat în "The Sunday Times" o scrisoare de la cititorul Nigel Parker despre o coincidență izbitoare între o scenă din romanul lui Poe și un eveniment real care s-a petrecut cu câteva zeci de ani mai târziu: În 1884, iahtul "Mignonette" s-a scufundat, iar patru oameni din echipaj
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
mai târziu, cu toate acestea, ziarul a anunțat că autorul și-a retras povestirile cu speranța că vor fi tipărite în Philadelphia, Pennsylvania. Colecția de povestiri a fost oferită editurii Harper and Brothers, dar aceasta a refuzat-o, spunând că cititorii voiau narațiuni lungi și romane, inspirându-l pe Poe să scrie "Aventurile lui Arthur Gordon Pym", o altă poveste marină. După prima sa publicare, „Manuscris găsit într-o sticlă” a fost aproape imediat piratat de către "People's Advocate" din Newburyport
Manuscris găsit într-o sticlă () [Corola-website/Science/325770_a_327099]
-
publicată în aprilie. Poe s-a grăbit să finalizeze povestea la timp și a recunoscut mai târziu că finalul a fost imperfect. La scurt timp după ce povestirea „Crimele din Rue Morgue” a fost tradusă în franceză fără știrea lui Poe, cititorii francezi au început să caute și alte lucrări ale scriitorului american, iar „” a fost printre primele traduse. Ca și celelalte povestiri de aventuri marine "Aventurile lui Arthur Gordon Pym" și "The Journal of Julius Rodman", cititorii au crezut că „O
O pogorâre în Maelström () [Corola-website/Science/325827_a_327156]
-
fără știrea lui Poe, cititorii francezi au început să caute și alte lucrări ale scriitorului american, iar „” a fost printre primele traduse. Ca și celelalte povestiri de aventuri marine "Aventurile lui Arthur Gordon Pym" și "The Journal of Julius Rodman", cititorii au crezut că „O pogorâre în Maelström” era adevărată și un pasaj a fost retipărit în ediția a IX-a a "Enciclopediei Britannica" - în mod ironic, ea s-a inspirat dintr-un pasaj pe care Poe l-a luat dintr-
O pogorâre în Maelström () [Corola-website/Science/325827_a_327156]
-
A Christmas and New Year's Present for 1843". Povestirea se referă la chinurile îndurate de un prizonier al Inchiziției spaniole, deși Poe ocolește faptele istorice. Naratorul din povestire își descrie experiența sa de torturare. Povestirea inspiră frică în rândul cititorilor din cauza concentrării sale asupra simțurilor, subliniind realitatea, spre deosebire de multe dintre povestirile lui Poe care sunt ajutate de supranatural. Sunt prezente elemente tradiționale din poveștile populare de groază de la acel timp, dar recepția critică este amestecată. Povestirea a fost adaptată pentru
Hruba și pendulul () [Corola-website/Science/325815_a_327144]
-
deschidere care sugerează că el suferea deja de teama de moarte („Eram istovit - acea lungă agonie mă istovise de moarte”) și, la scurt timp după aceea, el își pierde cunoștința la auzul pedepsei cu moartea. Această anxietate îi este ironică cititorului, care știe de supraviețuirea implicită a naratorului: textul se referă la judecătorii îmbrăcați în negru având buzele „mai albe decât foaia de hârtie pe care aștern aceste cuvinte”, arătând că el însuși scrie povestea după ce evenimentele s-au întâmplat. Ceea ce
Hruba și pendulul () [Corola-website/Science/325815_a_327144]
-
în viață pentru că el "se așteaptă" să-și îngroape propriul destin. Casa Usher, la care se face referire atât la clădire, cât și la familie, joacă un rol important în povestire. Acesta este primul „personaj” pe care naratorul îl prezintă cititorului, descris în chip umanizat: ferestrele sale sunt descrise ca „asemănătoare cu ochii” de două ori în primul paragraf. Fisura care se dezvoltă în zidărie simbolizează dezintegrarea familiei Usher, iar casa „moare”, împreună cu cei doi frați Usher. Această conexiune a fost
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
publicația New York World în anul 1883. El s-a chinuit să transforme New York World într-un ziar cu o lectură care să distreze publicul și i-a umplut paginile cu imagini, jocuri și concursuri, pentru a atrage cât mai mulți cititori noi. Informații despre crime se întindeau pe mai multe pagini și aveau titluri ca “A fost sinucidere?” sau “Striga pentru milă”. Pe număr, Pulitzer cerea doar doi cenți și oferea în schimb opt pagini pline cu informații, iar câteodată chiar
Jurnalismul galben () [Corola-website/Science/325082_a_326411]
-
nici acum că astfel de telegrame au fost trimise. Dar Hearst a devenit un șoim dupa revolta izbucnită în Cuba în 1895. Istorii despre virtuți cubaneze și brutalități spaniole au acaparat primele pagini. În timp ce sursele erau de o claritate dubioasă, cititorii ziarelor din sec. 19 nu se așteptau sau nu doreau neapărat, ca relatările să fie pur non-ficțiune. Istoricul Michael Robertson a afirmat că "Reporterii ziarelor și cititorii din anii 1890 erau mai puțin concentrați pe a separa bine raportarea bazată
Jurnalismul galben () [Corola-website/Science/325082_a_326411]
-
brutalități spaniole au acaparat primele pagini. În timp ce sursele erau de o claritate dubioasă, cititorii ziarelor din sec. 19 nu se așteptau sau nu doreau neapărat, ca relatările să fie pur non-ficțiune. Istoricul Michael Robertson a afirmat că "Reporterii ziarelor și cititorii din anii 1890 erau mai puțin concentrați pe a separa bine raportarea bazată pe fapte, opinii și literatură". Pulitzer, deși nu dispunea de resursele lui Hearst, a publicat pe prima pagină a ziarului său știri despre război. Presa galbenă a
Jurnalismul galben () [Corola-website/Science/325082_a_326411]
-
sa isi castige banii foarte usor. Era o femeie relativ inalta,cu parul lung saten,ochii caprui si un zambet fermecator În general opera epică este percepută ca fiind un ansamblu de convenții și procedee literare capabilă să întrețină curiozitatea cititorului în așa fel încât să poată ignora ideea că este vorba de un univers care ține strict de spațiul imaginar. Deși fictiv, acest univers are totuși o anumită ordine și coerență date în primiul rând de structurile specifice: construcția subiectului
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
cutiei de carton" în volumul Ultima reverență (în ). Motivul care stă la baza acestei omisiuni este neclar. În Marea Britanie, povestirea a fost scoasă aparent la cererea lui Doyle deoarece includea o referire la adulter și nu era recomandată pentru tinerii cititori. Aceasta ar putea fi cauza eliminării sale rapide din ediția americană și unele surse presupun că editorul a crezut că povestirea era prea scandaloasă pentru publicul american. Ca urmare, această povestire nu a fost republicată în SUA timp de mai
Aventura cutiei de carton () [Corola-website/Science/324519_a_325848]
-
cu misterul, fiind destinat în principal pentru a-i permite lui Holmes să atingă un nou vârf al puterilor sale deductive, el citind practic gândurile lui Watson. Cu toate acestea, ar putea fi considerat o aluzie adusă de Doyle unui cititor atent - deoarece Beecher a fost implicat într-un celebru proces de adulter, care ar fi ajuns ușor la mintea unui cititor de la momentul publicării. Descrierea trucului lui Holmes cu privire la citirea gândurilor a fost de la ""Jaluzelele noastre erau pe jumătate trase
Aventura cutiei de carton () [Corola-website/Science/324519_a_325848]
-
el citind practic gândurile lui Watson. Cu toate acestea, ar putea fi considerat o aluzie adusă de Doyle unui cititor atent - deoarece Beecher a fost implicat într-un celebru proces de adulter, care ar fi ajuns ușor la mintea unui cititor de la momentul publicării. Descrierea trucului lui Holmes cu privire la citirea gândurilor a fost de la ""Jaluzelele noastre erau pe jumătate trase, iar Holmes stătea întins pe canapea..."" până la "" Nu ți-aș fi atras atenția cu asta dacă n-ai fi fost oarecum
Aventura cutiei de carton () [Corola-website/Science/324519_a_325848]
-
fișier. Un fișier va fi întotdeauna memorat pe un număr de octeți mai mare sau egal cu dimensiunea sa reală. Prezentarea de mai sus nu își propune să facă o teorie amănunțită a sistemelor de fișiere, ci doar să informeze cititorul cu privire la unele aspecte pe care este posibil să nu le stăpânească foarte bine. Și totuși de ce nu se șterg informațiile cu adevărat dintr-un sistem de fișiere după ce utilizatorul alege să le ștergă ? Motivul este simplu: pentru a crește viteza
Ștergerea informațiilor de pe mediile de stocare () [Corola-website/Science/324569_a_325898]
-
lui Falstaff care o leagănă pe Doll Tearsheet pe genunchi: 'nu este ciudat că dorința trebuie să supraviețuiască atât de mulți ani performanței?'. Cu toate acestea, persistă, în mod curios, sentimentul că există ceva în narațiune - ascuns, scufundat - pe care cititorului nu îi este permis să-l înțeleagă, dar care constituie sursa puterii sale." Povestirea ar putea să fi fost inspirată de Serge Voronoff, un chirurg ruso-francez care a fost celebru în anii 1920 pentru grefarea de țesut de la testiculele de
Aventurile omului-maimuță () [Corola-website/Science/324596_a_325925]
-
Caragiale, precum și Manasse de Ronetti-Roman. Tot la grădina Rașca a fost angajat pentru o perioadă și "Prințul operetei" Nicolae Leonard, care a apărut într-o serie de operete prezentate pe această scenă. La 12 iulie 1906, ziarul Dimineața își anunța cititorii că peste trei zile puteau viziona în Gradina Rașca comedia „Odăi mobilate”, plătind doar jumătate din prețul biletului, adică 6 lei la lojă, în loc de 12 lei și 50 de bani un loc la mese, față de 1 leu, cât costa de
Grădina Rașca () [Corola-website/Science/324620_a_325949]
-
precauții, cartea cunoaște un imens succes popular. Este reeditată în mai multe rânduri și tradusă în numeroase limbi străine. Mai mult, edițiile succesive ale lucrării se îmbogățesc cu noi mărturii: Krafft-Ebing va primi un număr impresionant de scrisori din partea multor cititori care declară că s-au "regăsit" în multe din cazurile enumerate de autor. De altfel, în epoca sa, cartea a căpătat valoare de autoritate de referință medico-legală în domeniul patologiei sexuale. "Psychopathia Sexualis" se numără printre primele cărți despre practicile
Richard von Krafft-Ebing () [Corola-website/Science/324640_a_325969]
-
documentelor de arhivă și despre manieră originală și temerara de a evita la minimum implicarea politică și de a nu face concesii cenzurii. Toate acestea au făcut ca românele lui Ion Arama să aibă un mai mare succes la publicul cititor decît la critică oficială. În sprijinul acestei afirmații vine și faptul că românele sale s-au aflat de trei ori în topul vînzărilor." "Nu întîlnim la Ion Arama tactică de dedublare a sensului, acea vocație esopica, în sensul uzitat și
Ion Aramă () [Corola-website/Science/324669_a_325998]
-
românele sale s-au aflat de trei ori în topul vînzărilor." "Nu întîlnim la Ion Arama tactică de dedublare a sensului, acea vocație esopica, în sensul uzitat și apreciat de Laurențiu Ulici. Ion Arama merge la țintă - și la inimă cititorului - cu o sinceritate dezarmanta. Românele sale par acum ca niște fotografii sepia ale unei epoci revolute. Se constituie într-o frescă de crîmpei social. Acest lucru da perinitate și soliditate operei lui Ion Arama, unul dintre cei mai de seamă
Ion Aramă () [Corola-website/Science/324669_a_325998]