40,419 matches
-
DN5B) și spre sud-vest de Stănești. Între Chiriacu și Izvoarele, acest drum are un parcurs comun cu șoseaua județeană DJ503A, care duce spre sud-est la Stănești, și spre nord-vest la Răsuceni și mai departe în județul Teleorman la Drăgănești-Vlașca. Pe la marginea comunei trece și calea ferată Giurgiu-Videle, pe care este deservită de stația Chiriacu. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Izvoarele se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor
Comuna Izvoarele, Giurgiu () [Corola-website/Science/300438_a_301767]
-
etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,27%). Pentru 3,82% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Chiriacu", făcea parte din plasa Marginea a județului Vlașca, și era formată din satele Beiu, Chiriacu, Moșteni-Călărășani, cu o populație totală de 2547 de locuitori, și din satul nelocuit Măcărău. Existau în comună o moară și o școală cu 60 de elevi (dintre care o singură
Comuna Izvoarele, Giurgiu () [Corola-website/Science/300438_a_301767]
-
05% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,34%). Pentru 4,05% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Marginea a județului Vlașca și era formată din satele Gogoșarii Noi și Gogoșarii Vechi, având în total 1616 locuitori. În comună existau două biserici și o școală cu 70 de elevi (dintre care 20 de fete). La acea vreme, pe teritoriul
Comuna Gogoșari, Giurgiu () [Corola-website/Science/300433_a_301762]
-
Gostinu este o comună în județul Giurgiu, Muntenia, România, formată numai din satul de reședință cu același nume. Comuna se află la marginea de sud a județului, pe malul Dunării, la granița cu regiunea Ruse din Bulgaria. Este deservită de șoseaua județeană DJ507, care o leagă spre est de Oinacu și Giurgiu (unde se termină în DN5). Conform recensământului efectuat în 2011, populația
Gostinu, Giurgiu () [Corola-website/Science/300434_a_301763]
-
vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (91,44%), cu o minoritate de adventiști de ziua a șaptea (4,18%). Pentru 4,28% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Marginea a județului Vlașca și era formată din satele Gostinu-Hagiu, Gostinu-Pietrele și Gostinu-Mănăstirei, având 987 de locuitori. Existau în comună o biserică ridicată în 1885 și o școală mixtă cu 26 de elevi (dintre care 3 fete). Anuarul Socec din 1925
Gostinu, Giurgiu () [Corola-website/Science/300434_a_301763]
-
locuitori ce trăiau în 198 de case și 24 de bordeie. În comună existau două biserici și o școală mixtă, iar principalul proprietar de pământ era B. Belu. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa în plasa Marginea a județului Vlașca și comuna Pueni, formată din satele Pueni, Flămânda și Prundu Comenei. Existau și aici o biserică zidită în 1858 de arendașul Ioniță Padiu, și o școală mixtă cu 37 de elevi (dintre care 12 fete). Anuarul Socec
Comuna Prundu, Giurgiu () [Corola-website/Science/300442_a_301771]
-
Gumelnița), secolul al IV-lea e.n. (epoca daco-romană) și secolele al VIII-lea-al IX-lea (Evul Mediu Timpuriu); așezarea din secolul al IX-lea aflată la 2 km vest de Puieni spre satul Pietrele; și așezarea medievală timpurie de la marginea de sud a satului Puieni. Celălalt obiectiv, clasificat ca monument de arhitectură, este biserica „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” (1859) de pe „Dealul Neamțului”, în partea de nord a satului Puieni.
Comuna Prundu, Giurgiu () [Corola-website/Science/300442_a_301771]
-
Letca Nouă este o comună în județul Giurgiu, Muntenia, România, formată din satele Letca Nouă (reședința), Letca Veche și Milcovățu. Comuna se află în marginea vestică a județului, pe malurile Milcovățului, la limita cu județul Teleorman. Este străbătută de șoseaua națională DN61, care leagă Găeștiul de Ghimpați. Din acest drum, la Milcovățu se ramifică șoseaua județeană DJ612, care duce spre vest în județul Teleorman la
Comuna Letca Nouă, Giurgiu () [Corola-website/Science/300439_a_301768]
-
vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (91,62%), cu o minoritate de adventiști de ziua a șaptea (1,59%). Pentru 6,08% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Marginea a județului Vlașca și era formată numai din satul de reședință, cu 2011 locuitori. Existau în comună o biserică și o școală mixtă, iar principalii proprietari erau moștenitorii doamnei Momulu. La avea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționa
Comuna Frătești, Giurgiu () [Corola-website/Science/300430_a_301759]
-
satului, în partea de sud și sud-vest. Numele i se datorează unei legende locale,despre un om pe nume Tache.Acum mult timp Tache s-a dus la pescuit împreună cu calul sau,dintr-o clipă de neatenție, Tache calcă pe marginea ce stătea să se surpe,acesta nu apuca-se să se ferească și așa căzu în prăpastia foarte adâncă, cu apă, trăgând și calul acestuia după el, amândoi muriră înecați! Arhitectură nu este foarte complicată,însă aceasta a început să
Tântava, Giurgiu () [Corola-website/Science/300446_a_301775]
-
15% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (93,33%). Pentru 6,11% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Marginea a județului Vlașca, și era formată doar din satul de reședință, având o școală mixtă și o biserică. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei, mai funcționa în aceeași plasă și comuna Trestenicu de Jos, formată din satele Trestenicu-Grăjdănești
Comuna Toporu, Giurgiu () [Corola-website/Science/300447_a_301776]
-
Herăști (în trecut, Herăști-Buciumeni) este o comună în județul Giurgiu, Muntenia, România, formată din satele Herăști (reședința) și Miloșești. Comuna se află la marginea sud-estică a județului, pe malul stâng al Argeșului, la limita cu județul Călărași. Este străbătută de șoseaua județeană DJ401, care o leagă spre sud de Hotarele (unde se termină în DN5A) și spre vest de Valea Dragului, Vărăști, apoi mai
Comuna Herăști, Giurgiu () [Corola-website/Science/300436_a_301765]
-
23% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (94,83%). Pentru 4,27% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Marginea a județului Vlașca și era formată din satele Stăneștii de Jos, Stăneștii de Sus și Ghizdaru, având 3108 locuitori, trei biserici, o moară cu aburi și o școală mixtă. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Dunărea a aceluiași
Comuna Stănești, Giurgiu () [Corola-website/Science/300445_a_301774]
-
Vânătorii Mici este o comună în județul Giurgiu, Muntenia, România, formată din satele Corbeanca, Cupele, Izvoru, Poiana lui Stângă, Vâlcelele, Vânătorii Mari, Vânătorii Mici (reședința) și Zădăriciu. Comuna se află la marginea nordică a județului, pe malul drept al Argeșului și pe malurile Neajlovului, la limita cu județul Dâmbovița. Este străbătută de autostrada București-Pitești, pe care este deservită de o ieșire etichetată „Vânătorii Mici/Poiana lui Stângă”; precum și de șoseaua națională DN61
Comuna Vânătorii Mici, Giurgiu () [Corola-website/Science/300450_a_301779]
-
așezarea din Epoca Bronzului Timpuriu (cultura Glina III) aflată la 500 m de satul Vânătorii Mari spre Corbeanca; așezarea din secolul al IV-lea e.n. de „la Cazan”, la sud-vest de Zădăriciu; și o așezare din aceeași perioadă aflată în marginea nordică a aceluiași sat. Celelalte trei sunt clasificate ca monumente de arhitectură: biserica „Sfânta Treime” (1882) din Izvoru; conacul (secolul al XIX-lea), astăzi spital de pneumoftiziologie, din același sat; și biserica „Sfântul Gheorghe” (1842-1847) din Vânătorii Mari.
Comuna Vânătorii Mici, Giurgiu () [Corola-website/Science/300450_a_301779]
-
în județul Giurgiu, Muntenia, România, formată din satele Dobreni și Vărăști (reședința). Se învecinează la nord cu Frumușani, la vest cu Berceni, la sud-vest cu Vidra, la sud cu Colibași și la est cu Valea Dragului. Comună se află la marginea estică a județului, pe malul stâng al Șabărului, la limita cu județul Ilfov și județul Călărași. Este străbătuta de șoseaua județeană DJ401, care o leagă spre sud-est de Valea Dragului, Herăști și Hotarele (unde se termină în DN5A) și spre
Comuna Vărăști, Giurgiu () [Corola-website/Science/300449_a_301778]
-
așezare neolitica aparținând culturii Gumelnița și una din Epoca Bronzului (cultură Tei, faza III); așezarea din perioada Latène (secolele al III-lea-I î.e.n.) din Vărăști, la limita fostului sat Obedeni; o altă așezare neolitica a culturii Gumelnița, aflată la marginea de est a satului Dobreni, pe malul Șabărului; situl de la „Hotarul Cucoanei” (fostul sat Obedeni), cu așezări din perioada Latène și Evul Mediu Timpuriu (cultură Dridu); și situl de la Vărăști aflat la ieșirea din sat către Dobreni, în fosta albie
Comuna Vărăști, Giurgiu () [Corola-website/Science/300449_a_301778]
-
acest moment ne aflăm în situația "1", respectiv de la următoarea lovitură se pornește cu număr de puncte disponibile pe masa mai mare sau egal decât diferența dintre jucători." Dacă, în urma unui fault, bilă albă nu are traiectorie directă spre ambele margini ale niciuneia dintre bilele eligibile că bilă țintă, arbitrul anunță "free ball". Totuși, nu se anunță "free ball" dacă traiectoria bilei albe spre cel puțin una dintre bilele roșii este blocată numai de alte bile roșii. Dacă arbitrul a anunțat
Snooker () [Corola-website/Science/300452_a_301781]
-
cuptoare cu pâine, merinde, ceea ce se adeverește că aici era un centru de aprovizionare al romanilor, ale căror trupe treceau spre Pasul Vâlcan și Cohorta de la Bumbești-Jiu. Pe apa Șușița erau mori de apa unde se măcinau cerealele și pe marginea apei cuptoarele unde coceau pâinea romanii. După necesitățile administrative din ultimul timp comuna Vălari cu toate satele ei au fost arondate în comuna Stănești. Când a fost centru civic, aici era un local de primărie din lemn care a fost
Curpen, Gorj () [Corola-website/Science/300459_a_301788]
-
Vedea (în trecut, Arsache sau Parapani) este o comună în județul Giurgiu, Muntenia, România, formată numai din satul de reședință cu același nume. Comuna se află la marginea sud-vestică a județului, la granița cu regiunea Ruse din Bulgaria, pe malul stâng al Dunării. Este străbătută de șoseaua națională DN5C, care leagă Giurgiu de Zimnicea. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Vedea se ridică la locuitori, în scădere
Vedea, Giurgiu () [Corola-website/Science/300451_a_301780]
-
În 1861 devine comună, iar din 1872 se numește Arsache, după numele proprietarului de atunci al moșiei, doctorul și omul politic Apostol Arsache. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de "Arsache" sau "Parapani," făcea parte din plasa Marginea a județului Vlașca și era formată din satele Arsache (sau Parapani) și Bălării, având 2255 de locuitori. Funcționau în comună o școală cu 75 de elevi (dintre care 29 fete) și două biserici. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în
Vedea, Giurgiu () [Corola-website/Science/300451_a_301780]
-
variație de altitudine între 200 și 390 m. Orașul Mătăsari se află într-o depresiune subcarpatica față de „Subcarpații getici” din nord-estul acestei regiuni, dintre râurile Motru și Gilort-Olteț, învecinată cu alte depresiuni, cum sunt depresiunea Celei-Tismana, Padeș-Motru și în chiar marginea a ceea ce s-ar putea numi depresiunea Bujorăscului, acolo unde aceasta e impusă de vârfurile de lance ale luncilor dinspre miazăzi. Triunghiul format din localitățile Mătăsari-Motru-Ciuperceni este, din punct de vedere geologic, rezultatul unor formațiuni și straturi străvechi din epocile
Comuna Mătăsari, Gorj () [Corola-website/Science/300462_a_301791]
-
se retrăgeau să fi dorit să plece cu aceste mici tezaure și agoniseli ale celor care nu mai voiau să se întoarcă la Roma. Pentru a-și proteja micile avuții, romanii rămași și amestecați cu băștinașii traco-daci le ascundeau la marginea castrelor și a așezărilor fortificate. Așa s-a întâmplat, foarte probabil, și la Dobridor. C. Nicolaescu-Plopșor a găsit urme de locuințe daco-romane la Moțăței la Măgura Zarafului de pe Valea Coțobâțului care se află la numai 0,5 km de vatra
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
a Băileștilor, la 12 kilometri de Dunăre. De aici, în zilele senine, se văd munții Balcani. Altitudinea satului variază între 47 și 49 de metri desupra nivelului mării, în valea pârâului Balasan fiind de numai 43 de metri. Satul ocupă marginea unui platou cu marginile ondulate, margini care vin din direcția V-NV, dinspre Băilești și coboară ușor spre SE. Diferența de nivel dintre platou și vale este mică, de numai 5-6 metri. Prin această vale, cu o lărgime variabilă, punctul
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
kilometri de Dunăre. De aici, în zilele senine, se văd munții Balcani. Altitudinea satului variază între 47 și 49 de metri desupra nivelului mării, în valea pârâului Balasan fiind de numai 43 de metri. Satul ocupă marginea unui platou cu marginile ondulate, margini care vin din direcția V-NV, dinspre Băilești și coboară ușor spre SE. Diferența de nivel dintre platou și vale este mică, de numai 5-6 metri. Prin această vale, cu o lărgime variabilă, punctul cel mai îngust fiind
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]