38,651 matches
-
adosate incintei interioare. Ansamblul este construit în cea mai mare parte din piatră de carieră (calcar), înecată în mortar. Pe alocuri este folosită și piatra de râu, iar în jurul multor deschideri (ferestre sau guri de tragere) s-a utilizat cărămida. Poarta de intrare, galeria de apărare ce încununează turnul porții și cadrele deschiderilor de la cămări sunt din lemn. Incinta exterioară sau zwinger-ul, are un diametru maxim de cca 70 m. Datorită înălțimii sale (cca 3 m) pare deosebit de scundă în comparație cu celelalte
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
mare parte din piatră de carieră (calcar), înecată în mortar. Pe alocuri este folosită și piatra de râu, iar în jurul multor deschideri (ferestre sau guri de tragere) s-a utilizat cărămida. Poarta de intrare, galeria de apărare ce încununează turnul porții și cadrele deschiderilor de la cămări sunt din lemn. Incinta exterioară sau zwinger-ul, are un diametru maxim de cca 70 m. Datorită înălțimii sale (cca 3 m) pare deosebit de scundă în comparație cu celelalte elemente de fortificație. Curtina se sprijină pe mai multe
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
se află un bastion semicircular. Incinta interioară este cea mai impozantă cu cei 7m înălțime. Traseul său descrie un oval alungit pe direcția NE-SV, cu diametru maxim de cca 50m. Pe diametrul scurt este fortificată cu două turnuri: turnul porții (NV) și un turn de apărare (SE). În partea de nord, incinta se sprijină pe trei contraforturi masive din beton armat, instalate în urma lucrărilor de restaurare. La turnul de apărare din SE (h=cca15 m), de formă prismatică (plan rectangular
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
încununat cu un acoperiș piramidal. După pierderea rostului militar al cetății, în acest turn aerat și rece se păstra slănina. Din acest motiv mai este cunoscut și sub numele de turnul slăninii (Fleischerturm). Cu cei cca. 24 m înăltime, turnul porții reprezintă una din dominantele verticale ale ansamblului. Intrarea în curtea interioară se face pe la parterul acestui turn, acoperit cu o boltă semicilindrică. Spre exterior, între două contraforturi mascate parțial de zidurile barbacanei, se află lăcașul de culisare al hersei (grilajul
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
una din dominantele verticale ale ansamblului. Intrarea în curtea interioară se face pe la parterul acestui turn, acoperit cu o boltă semicilindrică. Spre exterior, între două contraforturi mascate parțial de zidurile barbacanei, se află lăcașul de culisare al hersei (grilajul de poartă). Accesul în interiorul turnului se face printr-o scară de piatră, sprijinită pe un arc amplu de zidărie, care conduce spre intrarea de la etajul întâi. De aici, pe scări de lemn se urcă până la galeria de apărare de la ultimul etaj, protejată
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
fost construită. Destinația inițială a spațiului a fost de depozit pentru familiile nobiliare rezidente în donjon. Accesul se făcea exclusiv printr-o scară practicată în grosimea zidului, care cobora de la etajul întâi. Astăzi intrarea este directă, din exterior, printr-o poartă deschisă la inceputul secolului XX în peretele nordic. Poarta este protejată printr-o copertină de țigle, sprijinită pe două picioare masive de zidărie. Pivnița este aerisită printr-o deschidere îngustă practicată în peretele sudic. Etajul întâi era camera de locuit
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
depozit pentru familiile nobiliare rezidente în donjon. Accesul se făcea exclusiv printr-o scară practicată în grosimea zidului, care cobora de la etajul întâi. Astăzi intrarea este directă, din exterior, printr-o poartă deschisă la inceputul secolului XX în peretele nordic. Poarta este protejată printr-o copertină de țigle, sprijinită pe două picioare masive de zidărie. Pivnița este aerisită printr-o deschidere îngustă practicată în peretele sudic. Etajul întâi era camera de locuit, dotată cu un șemineu ale cărui urme sunt vizibile
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
pe arhitectul Halmai Andor pentru elaborarea unui proiect pentru o nouă sală. Datorită unui efort susținut teatrul este redeschis pe data de 1 octombrie 1885, redevenind unul dintre principalele lăcașuri de cultură ale orașului. Pe fațada principală, deasupra celor trei porți așezate sub trei arcade, se ridică șase pilaștri masivi cu capetele în stil corintic; ei susțin un triptic în formă de triunghi. În interior a fost așezat basorelief intitulat "Construirea socialismului", realizat din piatră artificială, cu o lungime de 19
Teatrul Clasic „Ioan Slavici” () [Corola-website/Science/322735_a_324064]
-
circulară și dispunea de un donjon romanic. În secolul al XV-lea cetatea este vândută, devenind proprietatea comunității. Donjonul romanic a fost transformat în turn-clopotniță, i s-a adăugat o nouă incintă fortificată și a fost construit un turn de poartă cu două etaje, numit și „turnul slăninilor”. În timpul înaintării spre Alba Iulia a oștilor lui Mihai Viteazul, în anul 1599, după victoria de la Șelimbăr, ca urmare a faptului că populația Gârbovei s-a opus rechizițiilor impuse de starea de război
Cetatea Greavilor din Gârbova () [Corola-website/Science/322730_a_324059]
-
(1984) (titlu original "Heechee Rendezvous") este un roman science fiction al scriitorului Frederik Pohl, fiind o continuare la "Poarta" și "Dincolo de orizontul albastru". Acțiunea se petrece la aproximativ două decenii după cea din primul roman. Cartea a fost nominalizată la premiul Locus în 1985. Robinette Broadhead este un milionar căsătorit cu probleme de sănătate, dar se simte vinovat să
Întâlnire cu Heechee () [Corola-website/Science/322743_a_324072]
-
Poarta (1977) (titlu original "Gateway") este un roman science fiction scris de Frederik Pohl. Cartea a câștigat premiul Hugo pentru "Cel mai bun roman" în 1978, premiul Locus pentru "Cel mai bun roman" în 1978, premiul Nebula pentru "Cel mai bun
Poarta (roman) () [Corola-website/Science/322742_a_324071]
-
în 1978, premiul Nebula pentru "Cel mai bun roman" în 1977, și premiul John W. Campbell în 1978. Ea este prima din saga Heechee, fiind urmată de mai multe continuări și fiind adaptată într-un joc pe calculator în 1992. Poarta este un asteroid (sau, poate, inima moartă a unei comete) construit de Heechee, o rasă extraterestră demult dispărută. Heechee au lăsat în urma lor aproape o mie de nave spațiale, multe dintre ele funcționale, care sunt folosite într-o loterie extrem de
Poarta (roman) () [Corola-website/Science/322742_a_324071]
-
nu s-a mai auzit de niciun om care a reușit să modifice setările. Majoritatea programărilor duc navele în zone nefolositoare sau letale, dar câteva conduc la artefacte Heechee și planete locuibile care îi îmbogățesc pe pasageri (și pe Corporația Porții, care administrează asteroidul în numele unui cartel al țărilor). Navele au trei formate standard, care pot transporta maxim unu, trei sau cinci oameni, împreună cu echipamentul și destulă mâncare pentru a face față călătoriei. Fiecare navă are un lander necesar vizitării planetelor
Poarta (roman) () [Corola-website/Science/322742_a_324071]
-
celorlalte obiecte descoperite. Robinette Stetley Broadhead — numit Robin, Rob, Robbie sau Bob, în funcție de circumstanțe și de de starea lui de spirit — este un miner pământean care a câștigat la loterie, căpătând suficienți bani pentru a cumpăra un bilet dus către Poartă. Ajuns acolo își pierde curajul, amânând cât poate plecarea în călătorie, până când rămâne aproape falit. Deși îngrozit, pleacă în trei călătorii. Prima nu îi aduce nimic, iar în a doua face o descoperire prin intermediul unui experiment neautorizat, lucru compensat de
Poarta (roman) () [Corola-website/Science/322742_a_324071]
-
pleacă în trei călătorii. Prima nu îi aduce nimic, iar în a doua face o descoperire prin intermediul unui experiment neautorizat, lucru compensat de penalizarea pe care trebuie să o plătească pentru nava avariată în cadrul procesului. În a treia călătorie, Corporația Porții încearcă altceva: trimite două Cinciuri, unul după celălalt, către aceeași destinație. Bob se îmbarcă împreună cu Gelle-Klara Moynlin, o femeie de care se îndrăgostise pe Poartă. La capătul călătoriei lor, descoperă cu groază că au ajuns în zona de atracție a
Poarta (roman) () [Corola-website/Science/322742_a_324071]
-
care trebuie să o plătească pentru nava avariată în cadrul procesului. În a treia călătorie, Corporația Porții încearcă altceva: trimite două Cinciuri, unul după celălalt, către aceeași destinație. Bob se îmbarcă împreună cu Gelle-Klara Moynlin, o femeie de care se îndrăgostise pe Poartă. La capătul călătoriei lor, descoperă cu groază că au ajuns în zona de atracție a unei găuri negre, fără a avea destulă putere ca să se elibereze. Unul dintre ceilalți pasageri vine cu un plan disperat: toți oamenii să se înghesuie
Poarta (roman) () [Corola-website/Science/322742_a_324071]
-
încercarea de a elimina tot echipamentul care nu e strict necesar, Bob rămâne blocat singur în nava greșită atunci când vine momentul separării, însă nava sa va fi cea aruncată înapoi, în timp ce restul echipajului cade în gaura neagră. Bob revine la Poartă și se îmbogățește, deoarece, ca singur "supraviețuitor", primește bonusurile întregului grup. El se simte vinovat pentru că a supraviețuit, părăsindu-și colegii - în special pe Klara - și începe o terapie cu un program freudian pe care îl numește Sigfrid von Shrink
Poarta (roman) () [Corola-website/Science/322742_a_324071]
-
pur și simplu s-a întâmplat cu ajutorul corpului lui Yuzuki. "Posedare": Când Ai a fost "moartă", aceasta posedase corpul lui Yuzuki Mikage, pentru a avea un vasal în scopul îndeplinirii datoriei sale de Fată a Iadului, însă mai târziu când Poarta Iadului a fost deschisă pentru un timp, datorită Festivalului Celor 6 Lanterne, ea părăsește corpul lui Yuzuki și pare aparent "înviată". "Creare de iluzii": Înainte să ia o victimă în Iad, Ai adesea creează iluzii pentru a-și teroriza țintele
Ai Enma () [Corola-website/Science/322757_a_324086]
-
nefiind abilă să prezică confruntarea ei cu Băiatul Iadului, Gilles de L'enfer. "Înviere": Când a fost îngropată de săteni, ea s-a "ridicat" din lumea morților pentru a-și incendia satul. De asemenea, în timpul Festivalului celor 6 lanterne, unde Poarta Iadului a fost deschisă temporar, ea părăsește corpul lui Yuzuki și pare să fie reînsuflețită. "Pirokinezie": Ai incendiase întreg satul cu o singură mișcare a mâinii. De asemenea, Ai distrusese templul contruit de Sentaro cu o lovitură explozivă (ucigând preotul
Ai Enma () [Corola-website/Science/322757_a_324086]
-
delictul și un proces public îl condamnă la moarte prin sfârtecare, pedeapsa aplicată regicizilor. Execuția are loc la Lyon, în prezența regelui și a curții regale, iar câte un sfert din trupul său este atârnat la fiecare din cele patru porți ale orașului. Astfel Henric devine delfin al Franței și va fi viitorul Henric al II-lea. Moartea lui Francisc a fost unul din evenimentele cele mai întunecate petrecute la curtea lui Francisc I. În acele vremuri unii presupuneau că fusese
Francisc al III-lea, Duce de Bretania () [Corola-website/Science/322783_a_324112]
-
(în ) au fost create de către împăratul Augustus, în anul 7 î.Hr.. La început, aceste regiuni nu purtau decât un număr, dar, încet-încet, ele au primit câte un nume. Prima regiune a Romei își trage numele de la una dintre porțile "zidului servian", Porta Capena, care se află la intrarea în Roma, venind pe Via Appia. Situată la poalele muntelui Caelius, această regiune se întinde de la Colosseum până la zidul lui Aurelian, între Via Appia și Caelius. În nord, se află regiunea
Cele paisprezece regiuni ale Romei () [Corola-website/Science/322809_a_324138]
-
Mihai „Mișu” Ionescu (n. 19 noiembrie 1936, Ploiești, România - d. 19 ianuarie 2011, București) a fost un fotbalist român, activând pe postul de portar. A apărat poarta Petrolului vreme de 13 ani (1960-1973) cucerind cu echipa fanion a Ploieștiului trofeul „Cupa României” în anul 1963 și campionatul național în 1966, strângând un număr de peste 750 de meciuri oficiale și amicale, dintre care 256 în primul eșalon, 9
Mihai Ionescu () [Corola-website/Science/322013_a_323342]
-
a fost desemnat în anii 1962, 1965 și 1966 cel mai bun portar din Campionatul României, iar în 1965 și 1966 a primit drept recompensă cupa decernată de ziarul „Sportul popular” celui mai bun portar al campionatului românesc. A apărat poarta echipei ploieștene în celebra victorie contra formației FC Liverpool din 12 octombrie 1966 (3-1). S-a retras de pe gazon în cadrul unei festivități organizată de oficialii Petrolului, atunci când un stadion întreg l-a ovaționat și i-a mulțumit pentru tot ceea ce
Mihai Ionescu () [Corola-website/Science/322013_a_323342]
-
din această preocupare a dispărut atunci când o ploaie torențială a căzut în bazinul hidrografic al fluviului Volta. În 2010, a fost înregistrat cel mai înalt nivel de apă care a fost atins vreodată la baraj. Acest lucru a necesitat deschiderea porților de inundații, și pentru mai multe săptămâni, apa a fost vărsată din lac, provocând unele inundații în aval. Barajul a fost conceput în 1915 de geologul Albert Ernest Kitson, dar nu au fost elaborate planuri până în anii 1940. Barajul oferă
Barajul Akosombo () [Corola-website/Science/322022_a_323351]
-
Mohamed Atta a stat la clasa business pe locul 8D împreună cu Abdulaziz al-Omari care stătea pe locul 8G și Suqami pe 10B. Waleed al-Shehri și Wail al-Shehri stăteau la clasa întâi pe locurile 2B și 2A. Aeronavă a plecat de la poarta B32 și a decolat de la aeroprtul internațional Logan la 07:59 de pe pista 4R cu 14 minute întârziere. Comisia 9/11 a estimat că deturnarea a început la 08:14, cănd piloții s-au oprit a răspunde la cererile centrului
Zborul 11 al American Airlines () [Corola-website/Science/322092_a_323421]