39,491 matches
-
vol. 33, nr. 3, September 1972, p. 268. 74 Marie Nelson, „Biheste is dette”: Marriage Promises in Chaucer's Canterbury Tales, în „Papers on Language & Literature”, spring 2002, vol. 38, nr. 2, p.167. 75 Ibidem. 36 cele ale soției. Preotul chaucerian este un simbol al autorității, târgoveața întruchipează imaginea vie a experienței de viață. Autoritatea vremii are un vădit caracter masculin, de aceea, de cele mai multe ori, experiența, trăirea directă și nemijlocită a evenimentelor dobândește o latură pur feminină. Legătura dintre
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
rostesc chiar niciuna, poemul este fragmentat, iar ordinea nu poate fi foarte riguros restabilită și nu avem un deznodământ bine conturat. Cu toate acestea o închidere se simte din însăși derularea acțiunii operei: noaptea se apropie, iar hangiul îi cere preotului să se înscrie în maniera istorisirilor ascultate până atunci, cu toate acestea, preotul refuză să se bazeze pe ficțiune sau pe poezie, preferând o predică în proză, a cărei tematică o reprezintă păcatul și căința.104 Aceasta este urmată de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
restabilită și nu avem un deznodământ bine conturat. Cu toate acestea o închidere se simte din însăși derularea acțiunii operei: noaptea se apropie, iar hangiul îi cere preotului să se înscrie în maniera istorisirilor ascultate până atunci, cu toate acestea, preotul refuză să se bazeze pe ficțiune sau pe poezie, preferând o predică în proză, a cărei tematică o reprezintă păcatul și căința.104 Aceasta este urmată de cuvintele „Heere taketh the makere of this book his leve” 105 și de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
are curajul rostirii adevărurilor pe nume, este dominată de acel ésprit fort care-i permite să ia în glumă evlavia simulată sau frivolă 521, iar uneori simte dorința să se distanțeze, anticipând laicizarea din epoca Renașterii. „Pornirea și ura împotriva preoților și călugărilor nu sunt decât reversul unui atașament și al unui respect general și profund.”522 Considerăm că primele trei povestiri din capodopera boccaccescă sunt grăitoare în acest sens. Decameronul se deschide cu istorisirea sfârșitului lui Ciapelletto, un om deosebit de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de a-și urma vocația sacerdotală, dedându-se întru-totul plăcerilor vieții, autorul încercând să ofere un tablou cât mai realist, nota puternic anticlericală apropiindu-l pe Giovanni Boccaccio de spiritele laice renascentiste: „de la cel mai mare până la cel mai mic preoții păcătuiau cu toții prin desfrânări trupești; și nu doar întru cele rânduite de fire, ci chiar și-n desfrânarea sodomiei, fără a cunoaște frâul pocăinței ori al rușinii [...] îi cunoscu pe toți drept lacomi și bețivi, robiți pântecelui ca dobitoacele și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
modul său de viață și de gândire, ci este pregătit să accepte noul, ineditul și, mai ales, omul sub toate fațetele sale. Este, am putea spune, o lume „ecumenică”. „Pentru Boccaccio, cea care aduce prejudicii și constrânge este Biserica. Călugărițele, preoții, asceții și toate fracțiunile din interiorul catolicismului sunt ținte ale unei satire nemiloase sau ale unor diatribe sincere, nu doar din cauza corupției lor, ci datorită imposibilității de a practica virtutea. Chiar și în viețile laicilor, Biserica ocupă o poziție antagonică
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
are un ibovnic și este descoperită de celelalte maici. Acestea o pândesc și o pârăsc stareței, percepută de toate drept „sfântă și bună cum e pâinea caldă”536, care însă, în momentul acela, se afla în chilia ei cu un preot și din greșeală și-a pus pe cap nu vălurile, ci izmenele 534 G. Boccaccio, op. cit., vol. I, p. 59. 535 Ibidem, vol. II, p. 355. 536 Ibidem. 146 bărbatului. Limbajul stareței, deși neredat în mod direct, nu este nici
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
arzătoare ale copilei. Adusă în cetate, Alibech se va căsători și va povesti cum îl slujise pe Dumnezeu în deșert, devenind subiect rizibil pentru întreaga comunitate. Tot de ridicol ține și credulitatea unui om simplu care își încredințează soția unui preot, don Gianni din Barolo, de o viclenie aparte, ce pretindea că are puteri miraculoase și ar fi putut-o transforma în iapă. Descrierea ritualului acestei metamorfozări este presărată cu aluzii licențioase, căci totul nu era decât o încercare de a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Gabriel, la cărbunii pe care a fost martirizat sfântul Laurențiu) și ipocrizia sfaturilor sau a predicilor, acapararea nejustificată a bunurilor străine și neaprecierea valorilor umane atunci când ele se fac vizibile la alți semeni, învoirea directă la fraudă (VII. 6 - un preot consimte să fure un porc) sau chiar profanarea de morminte (II. 5). Remarcăm însă și cazuri când prostia este cea reliefată în mod evident: un călugăr („greu de cap, sărmanul” 552 ), dând crezare vorbelor iscusit întocmite ale unei femei, devine
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
morale de care acesta dă dovadă. Din suita pelerinilor care se îndreaptă spre Canterbury fețele bisericești nu puteau lipsi, deși grupul pestriț este atât de laicizat și de dezinvolt în tot ceea ce întreprinde, încât este greu să ne imaginăm că preoții, maicile, călugării sau frații nu au împrumutat ceva din impudoarea, truculența limbajului sau înclinațiile lumești ale celorlalți călători. Descrierile pe care naratorul ni le oferă, cu generozitate am putea spune, deoarece este foarte atent la detalii și surprinde acele amănunte
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
destăinui tainele pline de înșelăciune ale stăpânului, ava fugind de rușine din mijlocul grupului în momentul în care este deconspirat. Sluga dezvăluie auditoriului curios metodele folosite de alchimiști în căutarea obținerii aurului și aduce în prim plan și imaginea unui preot naiv, dar lacom, care, din dorința de parvenire, va fi înșelat de un asemenea alchimist. Vânzătorul de iertăciuni va dezvălui, cu nonșalanță, felul în care îi păcălește și îi convinge pe oameni de necesitatea cumpărării iertării divine în vederea unei vieți
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
aceasta ficțională, iremediabil pierdută din punct de vedere moral în aparență, nu este total malefică, bunătatea și cinstea, virtutea și onoarea își mai găsesc încă loc, chiar dacă firav, alături de elementele pur profane. Portretul pe care îl face naratorul chaucerian unui preot modest, dintr-un târg obscur, vine să sublinieze că resurse de puritate mai există, ele trebuiau doar descoperite și cultivate. Acesta era învățat, sărac, de o modestie aparte, răbdător și milos, îngrijindu-se în mod deosebit de enoriașii săi pe care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
vocație, care nu căuta slava proprie, ci îndreptarea reală a celor vinovați de păcate, față de care manifesta o blândețe unică, dovedindu-și astfel realele calități duhovnicești și certificând concluzia naratorului: „Mai bun pe lume popă cred că nu-i”560. „Preotul, desigur, reprezintă un ideal, și chiar dacă se mișcă prin lume, sfințenia îl diferențiază de ceilalți.” 561 Giovanni Boccaccio debuta în colecția sa de povestiri cu un exemplu negativ, al corupției și venalității, portretul celui mai rău bărbat - ser Ciapelletto, însă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
divinității, dar se manifestă prin natura fragilă și neajutorată a unei femei.767 Povestea lui Melibeus reprezintă „o alegorie morală elaborată, în proză, care este prea transparentă, aproape ilizibilă prin simplitatea repetițiilor sale plate. Are multe în comun cu predica preotului, pe care muribundul Chaucer a decis să o poziționeze în finalul a ceea ce redactase din Povestirile din Canterbury.”768 Ca în orice parabolă, firul epic este simplu: în timp ce Melibeus era plecat la război, trei dușmani mai vechi i-au pătruns
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
la o trecere de la iraționalitate la rațiunea ce conduce spre bine. Plină de tact, adoptând totdeauna un ton conciliant, această donna angelicata devine un simbol al rațiunii înseși, înzestrată cu înțelepciune și bunătate. Povestirea lui Melibeus, ca și cea a preotului, din finalul capodoperei chauceriene, vine să certifice faptul că scriitorii medievali puteau fi și empatici în legătură cu nevoile feminine, le puteau recunoaște deschis meritele, chiar dacă le considerau inferioare și supuse bărbatului prin însuși actul genezei biblice, „operele lor tind mai curând
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
doctrină, aceea a supunerii obediente în fața divinității. Răbdarea Grizildei poate fi respinsă ca neveridică sau poate fi admirată ca o eroică posibilitate umană. „Povestirea avea nevoie de Prologul târgoveței, o extremă pe care să o contrabalanseze, dar și de Povestirea preotului pentru a aduce lucrurile pe un făgaș normal.”809 Aceasta este povestirea care l-a impresionat până la lacrimi pe Petrarca, după citirea selectivă a Decameronului, realizând chiar și o traducere a ei în latină, și care, conform celor afirmate de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
opoziție care să îi dezvăluie trăirea intensă a dragostei pentru 962 George Lyman Kittredge, Troilus, ed. cit., p. 112. (trad. n.) 963 Robert O. Payne, op. cit., p. 8. 260 Cresida, pe care mai mult o conceptualizează. Pandar, un fel de preot al unei religii a iubirii, este văzut tot într-o lumină comică, el are darul de a transforma multe scene, ce s ar dori intime sau pline de pasiune, în adevărate farse. În opera lui Boccaccio, Il Filostrato, Criseida era
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ca unse cu var / Lucesc zidiri, ruine pe câmpul solitar./ Și țintirimul singur cu strâmbe cruci veghează / O cucuvaie sură pe una se așează / Clopotnița trosnește, în stâlpi izbește toaca,/.../ Biserică ’n ruină / Stă cuvioasă, tristă, pustie și bătrână /.../ Drept preot toarce-un greer un gând fin și obscur, / Drept dascal toacă cariul sub învechitul mur...” Așa se vede lumea din cerdacul casei lui Eminescu de la Văratic, într-un ianuarie fără zăpadă. Vedeți că nu e vorba de o biserică din
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
spațiul sacru. Amintesc doar că iconografia aferentă acestui poem (acuarela lui Ary Murnu, de pildă) înfățișează o ruină imensă din zid sau piatră. Este, dimpotrivă, o construcție mică din lemn: „Biserică ‘n ruină / Stă cuvioasă, tristă, pustie și bătrână (...) Drept preot toarce-un grier un gând fin și obscur, / Drept dascal toacă cariul sub învechitul mur.” (Ca să fie cari, nu poate fi vorba de ciment sau cărămidă: trebuie lemn; aici se referă la câlții care leagă fresca de peretele cioplit al
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
mai puțină lume știe, cred, despre episodul din 1886, când, abia ajuns la Mânăstirea Neamț (8 noiembrie, de Sfinții Mihail și Gavril), Eminescu a cerut să fie spovedit și împărtășit. S-a păstrat până în zilele noastre un fragment din însemnarea preotului care a a oficiat (datorăm editarea acestui fragment d-lui Prof. Paul Miron): „Pe ziua de sf. Voievozi în anul 1886 m-au chemat la M-rea Neamțu, la bolniță, și l-am spovedit și l-am împărtășit pe poetul
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
pătrunsă de o solemnitate duioasă și sinceră, tocmai prin simplitatea ei. Flori, în profuziune, coroane, buchete și jerbe. Un dric mic, tras de doi cai neacoperiți, forma tot aparatul de doliu. Slujba religioasă a fost oficiată, numai de un singur preot. La Biserică a vorbit Maiorescu, arătând cine a fost Eminescu pentru literatura românească și scoțând în relief marele său talent, care s-a manifestat în grupul „Convorbirilor literare”. în fața Universității a luat cuvântul Grigore Ventura prim-redactor al „Adeverului”, în numele
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
la un copil nu se întărește moalele capului, până nu va putea zice piatră" 256. Dacă un copil suferă de junghiuri, femeile din Bucovina iau "ața" de la cânepa de vară, toarsă "întors", dintr-un fuior ce a fost la crucea preotului, cu care a umblat la Bobotează, pe la casele oamenilor, stropind-o cu agheazmă, "leagă locul" unde are copilul junghiuri și afumându-l cu petica în care s-au șters ouăle roșii, rostește: "A ieșit cuconița, / Bosconița. / Boi mândri a înjugat
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
alte părți, rămurelele de prun se rup în două și se aruncă peste casă, pentru prosperitate 338. În ajunul nunții, sau la împlinirea unui an de la căsătorie, în Transilvania este obiceiul "pomului (mărului) de cununie" care se sărbătorește, în prezența preotului, nașilor și a rudelor, printr-un praznic ce se dă de pomană la 12 săraci, "pentru ca să aibă ei și familia celor căsătoriți, pe cealaltă lume, un pom pe care să se odihnească". Pomul se așează în pământ și se împodobește
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
om, cu mai multe puncte, se crede că fata se va mărita cu un om bogat, "cu stare"; dacă nu se formează puncte în jurul chipului de om, sortitul va fi om sărman; dacă se formează biserică, viitorul soț va fi preot, dacă se formează pădure, bărbatul va fi pădurar etc.360 "Ursitul" se mai află și cu ajutorul banului care este aruncat în sus, deasupra unei strachine cu apă neîncepută, adusă de la o fântână. Dacă banul aruncat sare din apă e semn
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pentru primenirea morților, căni sau cofițe pline cu apă proaspătă, împodobite cu flori, mai ales cu busuioc, legate la torți cu ață (strămătură) roșie, împreună cu o lumânare.389 În a doua zi de Duminica Mare, în Bucovina, întreaga comunitate, împreună cu preotul, merg la câmp ca să stropească holdele cu apă sfințită pentru a fi rod bogat în anul respectiv.390 De Rusalii, apa are puteri apotropaice și este utilizată în descântecele de iele: "...Voi, șoimanelor! / De-ți fi / Din miez de noapte
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]