43,111 matches
-
Donelson a găsit câteva locuri potrivite, dar ele se aflau pe teritoriul statului Kentucky, pe atunci încă neutru. Mergând mai sus pe râu, pe teritoriul statului Tennessee, el a ales locul fortului ce avea să-i poarte numele pe valea Râului Cumberland. Colonelul Bushrod Johnson din Trupele de Geniu din Tennessee a aprobat poziția. Când a început construcția Fortului Donelson, Donelson a avansat spre vest de Râul Tennessee și a ales poziția Fortului Henry, și i-a dat numele senatorului din
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
Tennessee, el a ales locul fortului ce avea să-i poarte numele pe valea Râului Cumberland. Colonelul Bushrod Johnson din Trupele de Geniu din Tennessee a aprobat poziția. Când a început construcția Fortului Donelson, Donelson a avansat spre vest de Râul Tennessee și a ales poziția Fortului Henry, și i-a dat numele senatorului din Tennessee Gustavus Adolphus Henry Sr.. Întrucât Fort Donelson era pe malul de vest al Cumberlandului, el a ales malul estic al râului Tennessee pentru al doilea
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
avansat spre vest de Râul Tennessee și a ales poziția Fortului Henry, și i-a dat numele senatorului din Tennessee Gustavus Adolphus Henry Sr.. Întrucât Fort Donelson era pe malul de vest al Cumberlandului, el a ales malul estic al râului Tennessee pentru al doilea fort astfel încât o garnizoană să poată călători între ele pentru apărarea ambelor poziții, despre care credea că nu pot fi atacate simultan. Spre deosebire de fortul de pe Cumberland, Fort Henry se afla pe un teren jos și mlăștinos
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
despre care credea că nu pot fi atacate simultan. Spre deosebire de fortul de pe Cumberland, Fort Henry se afla pe un teren jos și mlăștinos, dominat de dealurile de pe malul celălalt. Ca avantaj, avea un câmp de tragere de 3 km în josul râului. Echipa de analiză chemată de Donelson, formată din Adna Anderson, inginer constructor, și maiorul William F. Foster din Regimentul 1 de Infanterie Tennessee, au obiectat hotărât la această poziție și au apelat la Colonelul Johnson, care însă a aprobat-o
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
și maiorul William F. Foster din Regimentul 1 de Infanterie Tennessee, au obiectat hotărât la această poziție și au apelat la Colonelul Johnson, care însă a aprobat-o în mod inexplicabil. Proiectul fortului era unul menit să oprească traficul pe râu, și nu să reziste la atacuri de infanterie de magnitudinea atacurilor tipice din timpul acestui război. Construcția a început în mijlocul lui iunie, cu oameni din Reginentul 10 de Infanterie Tennessee și sclavi, și primul tun a fost testat la 12
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
iunie, cu oameni din Reginentul 10 de Infanterie Tennessee și sclavi, și primul tun a fost testat la 12 iulie 1861. Dar după acest elan inițial, în restul anului 1861 nu s-a mai întâmplat aproape nimic deoarece forturile de pe Râul Mississippi aveau prioritate mai mare la resurse umane și de artilerie. Spre sfârșitul lui decembrie, au mai sosit oameni din Regimentul 27 Infanterie Alabama împreună cu 500 de sclavi. Ei au construit o mică fortificație pe malul opus al râului pe
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
de pe Râul Mississippi aveau prioritate mai mare la resurse umane și de artilerie. Spre sfârșitul lui decembrie, au mai sosit oameni din Regimentul 27 Infanterie Alabama împreună cu 500 de sclavi. Ei au construit o mică fortificație pe malul opus al râului pe Dealul lui Stewart, în raza de acțiune a artileriei Fortului Henry, denumind această redută Fort Heiman. În același timp, generalul Lloyd Tilghman a preluat comanda forturilor Henry și Donelson. La Fort Henry se aflau aproximativ , două brigăzi comandate de
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
Fort Henry se aflau aproximativ , două brigăzi comandate de coloneii Adolphus Heiman și Joseph Drake. Ei erau înarmați mai ales cu flinte vechi din Războiul din 1812. În Fort Henry se montaseră șaptesprezece tunuri înainte de bătălie, dintre care unsprezece acopereau râul și celelalte șase erau poziționate pentru apărare împotriva unui atac terestru. Erau două tunuri grele, un Columbiad de și un tun ghintuit cu proiectile de 12 kg, restul fiind tunuri neghintuite cu proiectile de . Mai erau și două tunuri pentru
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
terestru. Erau două tunuri grele, un Columbiad de și un tun ghintuit cu proiectile de 12 kg, restul fiind tunuri neghintuite cu proiectile de . Mai erau și două tunuri pentru proiectile de , dar nu exista muniție de acest calibru. Când râul era la nivel normal, zidurile fortului se ridicau la deasupra lui și aveau o grosime de la bază, fiind înclinate în sus până la o grosime de aproximativ la parapet. Dar în februarie 1862, ploile abundente au determinat creșterea nivelului râului, mare
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
Când râul era la nivel normal, zidurile fortului se ridicau la deasupra lui și aveau o grosime de la bază, fiind înclinate în sus până la o grosime de aproximativ la parapet. Dar în februarie 1862, ploile abundente au determinat creșterea nivelului râului, mare parte din fort fiind sub ape, inclusiv magazia de praf de pușcă. Confederații au aplicat și o altă măsură de apărare, unică la acea vreme în istoria militară: mai multe torpile (în terminologie modernă, un câmp de mine marine
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
militară: mai multe torpile (în terminologie modernă, un câmp de mine marine) erau ancorate sub suprafața canalului principal de navigație, fiind făcute să explodeze la atingerea unei nave în trecere. Măsura s-a dovedit ulterior ineficientă din cauza nivelului crescut al râului și a deteriorării carcasei metalice a torpilelor. În zilele de 4 și 5 februarie, Grant și-a debarcat diviziile în două puncte diferite, pe a lui McClernand la 5 km nord pe malul de est al Râului Tennessee pentru a
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
nivelului crescut al râului și a deteriorării carcasei metalice a torpilelor. În zilele de 4 și 5 februarie, Grant și-a debarcat diviziile în două puncte diferite, pe a lui McClernand la 5 km nord pe malul de est al Râului Tennessee pentru a tăia retragerea garnizoanei și pe a lui C.F. Smith pentru a ocupa Fort Heiman din Kentucky, cu scopul de a asigura căderea fortului. Bătălia, însă, a fost până la urmă una mai ales navală și s-a încheiat
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
au întors la Cairo cu fluierele șuierând, arborând drapelele confederate cu susul în jos. "Chicago Tribune" scria că bătălia a fost „una dintre cele mai complete și mai clare victorii din analele mondiale ale războiului.” Căderea Fortului Henry a deschis Râul Tennessee vaselor înarmate și de marfă ale Uniunii dincolo de granița statului Alabama. Imediat după capitulare, Foote l-a trimis pe locotenentul Phelps cu trei vase de lemn, "Tyler", "Conestoga" și "Lexington", într-o misiune în susul râului pentru a distruge instalațiile
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
Fortului Henry a deschis Râul Tennessee vaselor înarmate și de marfă ale Uniunii dincolo de granița statului Alabama. Imediat după capitulare, Foote l-a trimis pe locotenentul Phelps cu trei vase de lemn, "Tyler", "Conestoga" și "Lexington", într-o misiune în susul râului pentru a distruge instalațiile și proviziile de valoare strategică. Cuirasatele flotilei fuseseră avariate de bombardment și erau prea lente și prea greu manevrabile pentru această misiune, care includea urmărirea vaselor confederate. Raidul a ajuns până la Muscle Shoals, dincolo de Florence, Alabama
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
și proviziile de valoare strategică. Cuirasatele flotilei fuseseră avariate de bombardment și erau prea lente și prea greu manevrabile pentru această misiune, care includea urmărirea vaselor confederate. Raidul a ajuns până la Muscle Shoals, dincolo de Florence, Alabama, limita de navigabilitate a râului. Vasele Uniunii au distrus multe provizii și importantul pod al căii ferate Memphis & Ohio, la în amonte. Ei au capturat și mai multe vase sudiste, inclusiv "Sallie Wood", "Muscle", și un cuirasat în construcție, "Eastport". Navele uniunii s-au întors
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
Donelson, locul Fortului Henry nu este gestionat de Serviciul Parcurilor Naționale din SUA ca parte din Câmpul Național de Bătălie Fort Donelson. El este monument național parte din zona națională de recreație „Țara dintre Lacuri”. La construirea unui baraj pe Râul Tennessee în anii 1930, construcție ce a dat naștere lacului de acumulare Kentucky, restul Fortului Henry a fost permanent scufundat. Un mic reper de navigație departe de linia țărmului statului Kentucky marchează locul colțului de nord-vest al fostei fortificații. Fort
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 17 metri, în partea de sud-est a raionului Ismail, pe malul estic al lacului Catalpug. În dreptul localității se află Golful Hasan în care se varsă în lac râul Enica. El se află la o distanță de 50 km nord-est de centrul raional Ismail. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Hasan-Aspaga (în ), în acel an el fiind redenumit Perșotravneve. Prin Tratatul de pace de la București, semnat
Hasan-Aspaga, Ismail () [Corola-website/Science/318374_a_319703]
-
Această practică are origini îndepărtate, încă din societatea antică. Astfel, cutuma ce presupune că castitatea unei femeii este bunul familiei sale, datează încă din perioada domniei lui Hammurabi. În Codul lui Hammurabi, o femeie este încurajată sa se arunce în râu atunci când este acuzată de adulter, chiar dacă nu sunt aduse suficiente dovezi împotriva ei, pentru a-și demonstra nevinovăția. Lavinia, personajul feminin din piesa Titus Andronicus a lui Shakespeare, este omorâtă de tatăl ei, după ce a fost violată și mutilată. În
Crimă de onoare () [Corola-website/Science/318352_a_319681]
-
de sex masculin pentru a comite o astfel de crimă, în ideea că ucigașul va primi o pedeapsă mai mică decât cea cuvenită în acest gen de cazuri. Femeile erau ucise în diferite moduri. În Șanlıurfa fetele erau aruncate în râu și înecate, zdrobite cu tractorul, li se tăia gâtul în mijlocul cartierului sau puteau fi pedepsite prin diferite forme de împușcare. Dacă la sate fenomenul crimelor de onoare nu era privit cu reținere, la orașe se încerca o mascare aparentă a
Crimă de onoare () [Corola-website/Science/318352_a_319681]
-
câte 15 pe zi, trimise de frații și unchii săi. Derya spunea că erau echivalentul unei sentințe cu moartea. Măcinată de rușine și temându-se pentru viața ei, a decis să respecte dorințele familiei sale. Prima dată a sărit în râul Tigris, dar a supraviețuit. După aceea a încercat să se spânzure, dar un unchi a salvat-o. Apoi și-a tăiat venele cu un cuțit de bucătărie. "Familia mea mi-a atacat personalitatea și am simțit că făcusem cel mai
Crimă de onoare () [Corola-website/Science/318352_a_319681]
-
regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent români. Satul este situat la o altitudine de 20 metri, în partea centrală a raionului Ismail, pe malul vestic al lacului Catlabug. În dreptul localității se află un golf în care se varsă în lac râul Tașbunar. El se află la o distanță de 23 km est de centrul raional Ismail. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Erdec-Burnu (în ), în acel an el fiind redenumit Utkonosivka. La 16 noiembrie 1485, în apropierea satului
Erdec-Burnu, Ismail () [Corola-website/Science/318407_a_319736]
-
de 15 metri, în partea estică a raionului Ismail. El se află la o distanță de 55 km nord-est de centrul raional Ismail și la 4 km sud de gara de cale ferată Fântâna-Zânelor. Teritoriul acestei localități este traversat de râul Enica, care se varsă în Lacul Catalpug, în dreptul localității Hasan-Aspaga. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de
Pocrovca-Nouă, Ismail () [Corola-website/Science/318406_a_319735]
-
afectat forța de luptă de ambele părți în timpul întregii campanii. Deși unii dintre muncitorii coreeni s-au predat pușcașilor marini, mare parte din restul japonezilor și coreenilor rămași s-au strâns la vest de perimetrul Lunga de pe malul estic al râului Matanikau și au trăit hrănindu-se cu nuci cocos. La Taivu Point, la 35 km est de perimetrul Lunga, se afla și un avanpost naval japonez. La 8 august, un distrugător japonez din Rabaul a livrat 113 soldați pentru a
Campania din Guadalcanal () [Corola-website/Science/318411_a_319740]
-
În seara de 12 august, o patrulă americană de 25 de oameni, sub conducerea locotenent-colonelului Frank Goettge și formată mai ales din militari din serviciile de informații, au acostat cu varca la vest de perimetrul Lunga, între Point Cruz și râul Matanikau, într-o misiune de recunoaștere cu obiectivul secundar de a contacta un grup de militari japonezi despre care americanii credeau că este dispus să se predea. Curând după acostare, un pluton de trupe japoneze au atacat și au distrus
Campania din Guadalcanal () [Corola-website/Science/318411_a_319740]
-
aproape complet patrula americană. Ca răspuns, la 19 august, Vandegrift a trimis trei companii din Regimentul al 5-lea Marină să atace trupele japoneze concentrate la vest de Matanikau. Una dintre companii a atacat trecând sedimentele de nisip de la gura râului Matanikau în timp ce o alta a traversat râul la în amonte și a atacat forțele japoneze aflate în satul Matanikau. A treia a debarcat mai spre vest și a atacat satul Kokumbuna. După ce au ocupat pentru scurt timp cele două sate
Campania din Guadalcanal () [Corola-website/Science/318411_a_319740]