3,716 matches
-
cu două andrele formate din două raze smulse unui soare adus ceva mai devreme în scenă și tot așa până în final, când, după atâta joacă, se introduce și o notă de tristă filozofare. Mădălina Dan spune că cele patru fete îmbătrânesc (cam devreme credem noi), iar Maria Baroncea adaugă că îmbătrânesc degeaba (părere pesimistă pe care nu o împărtășim, dovada contrară fiind și acest spectacol și nu numai el), după care tot ea anunță: Sfârșit! Puține spectacole de la Centrul Național al
Caleidoscop coregrafic (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7185_a_8510]
-
adus ceva mai devreme în scenă și tot așa până în final, când, după atâta joacă, se introduce și o notă de tristă filozofare. Mădălina Dan spune că cele patru fete îmbătrânesc (cam devreme credem noi), iar Maria Baroncea adaugă că îmbătrânesc degeaba (părere pesimistă pe care nu o împărtășim, dovada contrară fiind și acest spectacol și nu numai el), după care tot ea anunță: Sfârșit! Puține spectacole de la Centrul Național al Dansului București au reușit să creeze spectatorilor o stare de
Caleidoscop coregrafic (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7185_a_8510]
-
de pe internet, în toate limbile pe care le cunoaște Cronicarul, actrița e născută în 1975, 5 octombrie. Ceea ce înseamnă 33 de ani sau, dacă preferați, 34 neîmpliniți. La Psychologies trebuie că e știut că ține de psihologia feminină să nu îmbătrânești prematur. Spirit colocvial Numărul din mai 2009 al Convorbirilor literare are consistența culturală cu care revista ne-a obișnuit de multă vreme. De la eruditul studiu al lui Gheorghe I. Florescu despre mareșalul Averescu ("Alexandru Averescu, omul politic") pînă la eseul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7193_a_8518]
-
mângâietoare vocabularul sărac, învățat pe drumul dintre școlile primare, și cu ce-i mai rămânea din brațe, împovărate cu bragă și cofetărie populară, mă strângea pitit subt urechea lui, cu gaura înecată de o vegetație creață de păr alb. Sudoarea îmbătrânită din zăbunul lui, cusut cu desenuri de plapumă, într-o ștofă imprimată cu motive de șaluri, îmi păru mireasma bunătății, și împărechierea mi-a rămas până azi, evocându-mi, cu mirosul oilor și al căciulilor, făptura pierdută de mult în
O sugestie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7215_a_8540]
-
filmările vor continua, scrie click!. Nu ne putem permite să o așteptăm pe Meryem”, a venit explicația oficială, urmată de bârfa că scenariul va fi modificat și acțiunea mutată peste 15 ani. Cu alte cuvinte, personajul interpretat de Uzerli va îmbătrâni și astfel va intra în film o altă actriță. În zilele următoare, avocații serialului se vor întâlni cu cei ai lui Meryem pentru o mediere a conflictului. Aflată în Germania, Meryem a ținut să-și liniștească fanii și să le
Suleyman Magnificul: "Hurrem", pe punctul de a fi dată afară by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72214_a_73539]
-
secretul e să fii un soft de femeie hipnotică / o moară vizuală care înoată prin aer cu elitre de aur / în jurul căreia milioane de chipuri înfloresc flou gaussien / (Ťe o concentrație mortală de sînge / în vinul ce sfîrîie și nu îmbătrînește singur, / cum o fotografie de epocă în memorialul compulsiilor omeneștiť) / mai departe e lagărul de concentrare a frumuseții / ce moare devreme în femeia cu elice și linkuri...ť " (înghițituri mici de beatitutine cînd dai click pe femeia hipnotică). Mareele verbului
Între natură și artificiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7222_a_8547]
-
o cheie uitată înlăuntrul unei legi/ un drum pavat cu aparate de radio vechi/ vântul trandafiriu cum o roză în fereastră/ soarele se transforma-n fulgi se destrama/ apa cotcodăcea se agita cum o găină/ etc. etc.// am obosit am îmbătrânit/ îmi umplu zilele cu extraordinara migală a melancoliei/ îmi restaurez amintirile cum o vastă pictură veche."(p. 36) Firește, viziunea biografistă nu ar fi fost completă fără o nouă evocare a Amarului Târg, reperul obsedant al liricii lui Gheorghe Grigurcu
De veghe în Amarul Târg by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8728_a_10053]
-
Raicu. Momentul în care le-am putut parcurge - inițial în paginile României literare, de la începutul lui 2003 încoace, apoi între aceste coperți de carte - vine cu nota sa melancolică, nostalgică. În acest sfert de veac, destinatarul a murit, expeditorul a îmbătrânit și noi înșine nu mai suntem copiii care-am fost. (Andreea, fata lui Emil Brumaru pe care acesta urma s-o ducă la grădiniță în toamna lui '80, e, dacă nu mă înșel, cu un an mai mică decât mine
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
Raicu. Momentul în care le-am putut parcurge - inițial în paginile României literare, de la începutul lui 2003 încoace, apoi între aceste coperți de carte - vine cu nota sa melancolică, nostalgică. În acest sfert de veac, destinatarul a murit, expeditorul a îmbătrânit și noi înșine nu mai suntem copiii care-am fost. (Andreea, fata lui Emil Brumaru pe care acesta urma s-o ducă la grădiniță în toamna lui '80, e, dacă nu mă înșel, cu un an mai mică decât mine
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
oameni de mânecă și de a le spune Ťfiți atenți că trăiți în timp, că el este ritmat de sărbători și dacă nu mai țineți sărbătorile atunci începe să se tulbure totul, fiți atenți cu obiectele care vă înconjoară. Ele îmbătrânesc și morť." Generoasă, simțea mereu nevoia de a dărui, în special tinerilor: "Eu am căpătat atîta în viața mea de la alții, încît port un fel de povară a lucrului primit, pe care trebuie să-l dau mai departe. Și, în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8801_a_10126]
-
pahar de vin. Era singurul din grupul nostru care mi se părea neschimbat. Ultima oară cînd ne-am văzut, la parastasul lui Nedelciu, la Cimitirul Bellu, n-avea nici burta bombată și nici aerul jigărit al bărbaților care încep să îmbătrînească. Rămăsese la fel cum îl știam din studenția mea: încărunțit și cu fața scrijelită de riduri adînci, țărănești. Sorin Preda și Costi Stan, colegii lui de facultate, îi spuneau George, ca și cum ar fi rostit un diminutiv. Probabil că atunci era
Mulţumesc, Gheorghe! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9906_a_11231]
-
vârstele personajelor ar răspunde vârstelor autorului, încărunțirea părului blond fiind împărtășită cu înțelegere și duioșie resemnată. În fapt, avem aici nu o punere în abis, dar un trompe l'oeil, o reduplicare înșelătoare a schemei. Căci, dacă omul trebuie să îmbătrânească, îndepărtându-se de pragul copilăriei și văzându-și odraslele crescând, literatura pe care o scrie prozatorul poate rămâne mereu tânără, indiferent de ravagiile pe care trecerea timpului le face pe obrazul personajelor. Între tematica acestor povestiri și pregnanța lor psihologică
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
care îi bat grăbite la ușă. "Fetele veneau dinspre sud, din Corint, / Trecuseră Dunărea pe biciclete de argint". Dar anii trec și bărbatul începe să simtă vîrsta, iar amanta lui cea tînără își face un rost în viață apoi, firesc, îmbătrînește la rîndu-i și moare. Numai fetele, fecioare și iubețe, / rămîneau la fel. Pîrîiau de tinerețe". Într-un final, așa cum au venit vor și pleca: "Furișate în curte, fetele din Corint / încălecară pe bicicletele de argint / fulgerînd din pulpele o clipă
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9954_a_11279]
-
tot în lume. Dacă ai bani (mulți bani!), poți recurge la operații estetice, la Ťfeișiăluriť, fitness-uri și alte finesuri; dacă nu, chiar și o dietă ruptă de prin reviste e bună... Ideea e că lumea nu se mai suportă îmbătrînind! Acest proces (firesc) este declarat Ťindezirabilť și Ťreversibilť. Apar formule gen Ť60 este noul 50, 50 este noul 40, 40 este noul 30ť... Ceasurile sînt date înapoi, într-un heirup general anti-vîrstă. De cine, și mai ales de ce, fuge toată
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9932_a_11257]
-
oricît de subliminal, e totuși numai un basm... Și atunci, care să fie explicația discriminării de vîrstă (Ťage-ismulť, cum se spune prin alte părți)? Disconfortul de a vedea chipuri care desfigurează frumosul basm auto-amăgitor? Protecția inconștientă împotriva terorii de a îmbătrîni, la rîndul tău? Teama de moarte? Cine știe... În orice caz, îmi permit o sugestie: uitați-vă atent la toate imaginile care ne înconjoară - de la televiziuni la reclame. Sînt oglinzile inocente ale acestei temeri. (a.l.ș.)" România literară, tolerantă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9932_a_11257]
-
ca de îngeri. Într-o zi, l-am urmărit cum vine aducând cu el o găleată, un hârleț și niște pomișori cumpărați din târg. Ce faci, bunicule, cu ei? Vreau să înnoiesc livada. Nu vezi că mai mulți copaci au îmbătrânit? Păi de ce mai plantezi acești pomișori? Crezi că mai apuci să mănânci poame din ei? Dragul meu, nepoțel! În viață trebuie să faci câteva lucruri frumoase, care să rămână după tine: să faci o casă, să sapi o fântână și
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
performanță sexuală sau câte puțin din toate, nu mai are importanță. În termeni psihiatrici, hebefrenia desemnează o formă de demență precoce. Etimologic vorbind, este vorba de refuzul de a-ți accepta bătrânețea. De data aceasta, bărbații sunt mai vulnerabili. A îmbătrâni înseamnă pierderea virtuților sexuale, capital major de încredere și de supremație. Cultura corpului (sport și regim în egală măsură) are ca rezultat o rezistență mai crescută la boli, întârzie trădarea cărnii, alungă - o vreme - umorile cenușii. Această forță devine credit
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
scris în negru/alb, ignorând împrejurarea că, fie și în sângeroasele zile ale anului 1946 se trăia totuși, nu totul era jaf, viol, moarte. Ca să nu mai vorbim că, în timp, regimul, odată asigurat, și-a pierdut din ferocitate, a îmbătrânit prematur, pierind într-o decrepitudine ce l-ar scuti de vreo condamnare. în Parlamentul României, condamnarea crimelor comunismului s-a produs cu prelungite tropăituri de copite în podele. Conțin vreo exagerare asemenea rânduri, vizând atmosfera din 1946?: Am lăsat curând
Libertatea - preț și folosință by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9027_a_10352]
-
Cosmin Ciotloș Complet independent de uluitoarea vivacitate a omului și de buna dinamică a editurilor, scrisul lui Radu Cosașu nu îmbătrânește niciodată. Fiecare primă lectură, fiecare fragedă reluare a volumelor sale mai vechi sfârșește, nediferențiat, într-o admirație intelectuală situată departe de malițiile obișnuite ale reconsiderării. Supraviețuirea, cuvântul care îi titrează episodic mai toate cărțile de ceva vreme încoace, se confirmă
Pururi tânăr by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9048_a_10373]
-
Europa), discipoli (mulți dintre tinerii muzicieni timișoreni fiindu-i pînă nu demult studenți) sau chiar și caractere (n-a obligat pe nimeni să facă într-un anume fel ceva, ci a deschis tuturor calea spre opțiunile proprii). Iar atunci cînd îmbătrînim noi înșine, îmbătrînesc și amintirile, iată vin colegi de breaslă care se încăpățînează să paralizeze timpul, clipa, turnînd în cupa unei cariere exemplare un strop de șampanie savuroasă, împreună cu alte amintiri proaspete, apetisante. Sînt cei ce din respect, vocație și
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
dintre tinerii muzicieni timișoreni fiindu-i pînă nu demult studenți) sau chiar și caractere (n-a obligat pe nimeni să facă într-un anume fel ceva, ci a deschis tuturor calea spre opțiunile proprii). Iar atunci cînd îmbătrînim noi înșine, îmbătrînesc și amintirile, iată vin colegi de breaslă care se încăpățînează să paralizeze timpul, clipa, turnînd în cupa unei cariere exemplare un strop de șampanie savuroasă, împreună cu alte amintiri proaspete, apetisante. Sînt cei ce din respect, vocație și talent sădesc nu
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
ca o cocă care crește, care crește și dospește, pînă cînd pare mulțumit. Dar, evident, de fiecare dată reia, și atunci poate intrăm în alt subiect, al procesului rescrierii, care, mai cu seamă pentru prozatori, dar și pentru poeți, pe măsură ce îmbătrînesc, după părerea mea, devine misiunea cea mai importantă. D.P.: Dar cînd traduci tu poezie, o scrii după aceleași reguli, ca și cum ar fi propria ta poezie? D.F.: Exact. O încep ca și cum ar fi propria mea poezie. Încerc și aici diferite variante
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
dacă pot spune așa ceva, cele mai multe voci îți produc o bucurie a solidarității care face punte peste moarte. Apar și exaltările - "un patriarh al culturii", îmi scrie cineva pe blog despre acest om care nu știa cum se conjugă verbul "a îmbătrîni" - și inevitabilele "cel mai mare", "cel mai important", "cel mai iubit" despre acest om care ura superlativele și clasamentele. Tot pe blog mi s-a atras atenția că Pittiș era mason și că, doar în ultima clipă s-a întors
Morți paralele by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9390_a_10715]
-
este mai degrabă tragic, ca în capitolul despre cuplul care așteaptă penibil, chinuitor, doar să treacă încă o zi, să treacă timpul, tocmai pentru că nu mai așteaptă nimic de la fiecare zi și pentru că "îți ia o groază de timp ca să îmbătrânești". Dar capitolul meu favorit este al 8-lea, cel cu demersul administrativ pentru schimbarea de cap, o mică piesă perfectă, de sine stătătoare, din mașinăria acestei lumi opresive. Nu știu dacă generațiile care n-au trăit comunismul vor decoda la
Povești pentru adulți by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9404_a_10729]
-
vei spune. Repet: - De ce? - Pentru că nu am găsit omul... Fiecare, așteaptă un Mesia al lui, în stare să-i simtă ființa de dincolo de cuvinte, de dincolo de oboseală, de replica la replică, de lovitura la lovitură, ființa de dincolo... Timpul trece, îmbătrânim, și e păcat că am avut doar curajul de a ne zâmbi, uneori, pe stradă, de a ne spune cuvinte în care nu credeam. Totul este, în esență, de natura cercului. Tot ce am făcut are ca rădăcină singurătatea, neîncrederea
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]