939 matches
-
Acasa > Poezie > Oglindire > ÎN PUPILA LUI GOYA Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2262 din 11 martie 2017 Toate Articolele Autorului ÎN PUPILA LUI GOYA De ani și ani îmbătrânitul timp și-mpleticește pașii ca să străbată anevoios întunecimea și-aceleași strigi reîntoarse din neant ne bântuie iar monoton până când cuprinși de lehamite ne facem semnul crucii și le-nsemnăm la întâmplare cu pecetea violetă în deșarta speranță de a putea vedea
ÎN PUPILA LUI GOYA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375637_a_376966]
-
straniu, uneori grafica unor asemenea crochiuri urbanistice amintește de stampele citadine proprii poeziei simboliste și de întreg imaginarul sugestiv al acestora, ca în „Efemeride 5”, de pildă, poem cu discrete, persuasive ecouri din lirica bacoviană: „Plouă cu tristețe/ peste orașul îmbătrânit,/ mor arborii/ pe marginea străzii/ în orașul/ cu oameni triști/ umbre/ ce se aventurează în cotidian,/ curge șiroaie/ peste asfaltul negru/ de supărare/ la un colț de stradă/ un bișnițar zgribulit/ încearcă/ să-și vândă marfa...”. Aproprierea, deocamdată timidă, de
O INSPIRATĂ SCHIMBARE DE REGISTRU EXPRESIV de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374196_a_375525]
-
adevăr, omul ce trăise treizeci de ani alături de ea se dusese, își aminti cât de mult îi plăcuse acestuia mașina, cum o îngrijea, cât de mulțumit și mândru de ea fusese! După divorț, o lăsase baltă ca pe-o iubită îmbătrânită și inutilă! Îl văzuse conducând o altă mașină, dar crezuse că era doar la volan... Când își luase inima-n dinți sunându-l ca să-l roage să-și ia mașina, o refuzase vorbindu-i de BMW-ul achiziționat după Revoluție
CAPITOLUL 8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378620_a_379949]
-
trimiteam prin poștă la UNESCO (nu știu dacă au și ajuns!) pentru ca bunicii noștri să nu își vadă casele de la țară, cu gospodării rodnice, demolate. Au venit însă alte timpuri și alte capete luminate iar satele noastre, cu populația decimată, îmbătrânită, devin amintiri din copilărie...Tradițiile dispar pentru că în căminele culturale de la sate, multe lăsate de izbeliște, se fac discoteci și se ascultă manele, fondul de carte din biblioteci este în stare jalnică, atelierele meșteșugărești ca și meseriile tradiționale au dispărut
“BĂCANII” – O REVISTĂ DE CULTURĂ NECESARĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377766_a_379095]
-
semne mari", "cifre de maur", "singur semn", "cifră ne-nțeleasă". În fond, toată această varietate de metafore, de "codri de simboluri"41 precum le-a numit Baudelaire, pregătește parcă, susținerea unui vers important: "Pe ce domnim?... pe cifre și pe semne" (Îmbătrânit mi-e sufletul din mine). Dar e sigur: "hieroglifa" ne este adresată, prin vreme, scrisul ei ne vorbește, ca și cum re-interpretîndu-1 i-am reda semnificația avută, însăși viața, într-un "nou asalt spre ceruri". Dintre inițiați, foarte important pentru tema noastră
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
recitaluri pe scenă. Nu în iarbă. De abia cînd am pus portretul Virginiei Woolf în expoziție, între celelalte, mi-am dat seama că, de fapt, deși îi semăna perfect, n-o pictasem pe marea scriitoare: chipul acelei femei, de-acum îmbătrînite, era al mamei mele. La trei zile după vernisaj, cineva s-a apropiat și mi-a spus: formidabil! e chipul mamei mele. În preajma închiderii expoziției, altcineva mi-a mărturisit cu voce gîtuită de mirare: cum se poate! e portretul mamei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o reparație. Pentru liniștirea cît de cît a conștiinței, e oricum o reparație. Am revenit, așadar, la Cumpătu. Dar, stai, și aici... Cînd, seara, pun capul pe pernă, mă întreb: În casa cui stau samavolnic? A cui e vilișoara asta îmbătrînită? Pentru că, uite, dincolo, în curtea cealaltă, vila în care ne-am găsit, ani de zile, precara liniște, e azi revenită celui în drept. Sau urmașilor lui. Nu știu. Și arată încîntător. Nu aș fi cel mai indignat ins al planetei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
saltimbancilor, dar care acum, aproape trist, somnolează indolent sub ultimul soare al anului. Miracolul stă la îndemînă. De-aici, de la cele cîteva sute de metri de deasupra nivelului mării, în aerul încă de vară, peste cîteva minute, urcîndu-mă în telefericul îmbătrînit (și el), mă aflu dintr-o dată la două mii de metri. Unde-s bătrîneii nordici, cu perișorul lor vopsit albastru, galben, verde, părăsind cabina nou-nouță și răspîndindu-se ca popîndăii pe platoul de pe care nu se topise încă ultima zăpadă: oh, yes
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în fioroasa tulburare-a roților Întunecatului Urthona. Tunete, Cutremure de Pămînt, Focuri, Potopuri, Se veselesc unul spre altul; glasurile lor cu strășnicie zguduie Abisul, Îngrozitoarele lor chipuri grijă-avînd de morile temute. Era acolo gerul sur, 815 Și palida-i soție, îmbătrînita Neaua; asupra focurilor ei veghează, Clădesc a' lui Urthona Vetre. Natură geme-n beznă Și Oameni sînt sortiți la mohorîtă contemplare-n noapte: Se răsucesc fără odihnă pe paturi ale suferinței; în ale creierului lor străfunduri Simțind cum scrîșnesc Rotile
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dovedește a fi tipic englezesc. Fenomenul nu putea să apară ca atare decât În sânul unei lumi obosite, blazate, Încremenite (ipocrit) Într-un fel de inerție a convenționalismului, a rigidității, a unei legi morale „prea strâmte”. O lume bătrână și Îmbătrânită. O rasă - spune tot Barbey - „limfatică, palidă, rece”. Or, Franța și temperamentul ei „nervo-sangvin” sunt cu totul altceva. Adevărat, Franța va Încerca să imite dandysmul, dar ceea ce Îi izbutește În veacul al XIX-lea nu-i decât o „maimuțăreală”, crede
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
că toți tinerii vor să ajungă „filfizoni”. Traducem prin acest omniprezent cuvânt, urmând litera dicționarelor noastre, o Întreagă pleiadă de porecle: daims, cocodès, gommeux, pschitteux, petits crevés, gants jaunes. În fond unul și același lucru pentru a numi niște bărbați Îmbătrâniți prematur, storși de osteneala nopților nedormite, a alcoolului, a bolilor venerice. Cel care le face un portret necruțător degeneraților e un vechi Leu, Nestor Roqueplan, ziarist notoriu și director al Variété-ului. Așadar, un bărbat care a trăit din plin dandysmul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Brummell, așa cum a eșuat cu Bonaparte: apropiere care amintește cuvintele lordului Byron, pomenite deja. În fine, Încă un succes, și mai original: o altă femeie, Lady Stanhope, amazoană arabă, care fugise de civilizația europeană și de rutina englezească - acest circ Îmbătrânit, unde ești silit să te Învârți În cerc mereu - ei, bine, doamna aceasta, spre a-și ațâța senzațiile după atâtea primejdii și libertate În deșert, după atâția ani de absență, nu și-a adus aminte, dintre toți civilizații lăsați acasă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
strălucise ca o rază a inteligenței celor mai iluștri bărbați din această țară deasupra fariseismului Înalt, a convenționalismului Înghețat și mincinos, nu a luminat decât fulgurant, căci mumia sentimentului religios și formalismul au continuat să domnească din străfundul mormântului lor Îmbătrânit. Totul s-a Încheiat, iar societatea aceea frumoasă, al cărei idol fusese Brummell, a murit, pentru că el Îi fusese doar expresia celor lumești, a relațiilor de pur divertisment. Nu vor mai apărea dandy precum Brummell; dar bărbați ca el, chiar
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Tatălui ceresc, în suprema-i bunătate (Cântecul apei, Troița, Dezmărginire), alternează cu icoana celui „ce s-arată puternic în moarte” (Molimă), care e inaccesibil omului păcătos într-o lume decăzută (Cuvântul Tău, Îngerul slavei), ori chiar cu imaginea unei divinități îmbătrânite, impotente (Călătorul); subsecvent, omul ia când un chip titanic, de colaborator al lui Dumnezeu la crearea lumii (Noul Adam), când chipul credinciosului comun, conștient de imperfecțiunea sa funciară, când pe al celui posedat de porniri satanice. Alte trăiri - dragostea de
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
dezaprobarea față de versurile lui Ion Minulescu, „afectate, superficiale, de o dubioasă originalitate, lipsite de emoție, distractive ca niște zurgălăi, colorate ca lampioanele de la serbările populare”. Urmează alte articole ale sale împotriva lui Paul Zarifopol, pe care îl găsește „posac, bănuitor, îmbătrânit și fardat”, a lui Mihail Dragomirescu, numit „duhovnic al țapilor” (Un nedreptățit: D. Mihail...), o diatribă împotriva lui Camil Petrescu (Tot despre „Noua generație”) și un articol denigrator la adresa „literaturii proletariatului” (Bluze albastre). La rândul său, Mihail Sebastian îl numește
CUVANTUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286628_a_287957]
-
unde tatăl ei este ambasador, tânăra turcoaică intră în conflict cu legile și obiceiurile care stăpânesc societatea turcească. În pofida informației bogate, a construcției reușite de tipuri orientale - sultanul, sfetnicii, imamii și eunucii răsăriți parcă dintr-un fantomatic Ev Mediu, cadânele îmbătrânite, timorate, lipsite de speranță -, cu toată veridicitatea atmosferei de serai și de harem, cartea suferă în plan literar. O altă categorie de scrieri ale lui B. ține de memorialistică. În închisorile turcești și Din lumea Islamului. Turcia Junilor turci (1922
BATZARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
ridicole, soldați în tranșee. Încercând să regăsesc urmele perechii imperiale, scotoceam acum în dezordine, amestecând paginile decupate. Țarul a reapărut pntru o clipă, călare, cu o icoană în mâini, în fața unui rând de infanteriști îngenuncheați... Chipul lui mi-a părut îmbătrânit, întunecat. Eu îl voiam iarăși tânăr, însoțit de frumoasa Alexandra, aclamat de mulțime, glorificat în strofe entuziaste. Numai la fundul cufărului am dat, în sfârșit, de urmele lui. Titlul cu litere mari nu putea să păcălească: „Gorie Rusiei!” Am despăturat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
vezi tu că-n Roma-ncep a locui aceste putrejuni a voinței? Nu vezi tu că-s sătui de lume - au avut-o toată ș-au văzut că nu plătește nimic? Romanii n-or mai fi acei ce-au fost, Îmbătrâniți, ei n-or păstra în ei Decât plăcerea să-și detroane regii. Și nu de ură, numai spre-a avea Un nou tablou în viața monotonă. Coroana cea murdară de atâtea Frunți ce-or purta-o, vile și-njosite, Soldatu-a vinde
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fi] neapărată - nu. {EminescuOpVIII 63} [CELSUS] [... ] Decebal... daca pîn-acum ] va fi sculat armia sa [... ] încerca și *** încă [ÎMPĂRATUL] [Ce să-]i dau? [CELSUS] Ah, e prea tîrziu! TEXTE AFERENTE 1 2254 [CELSUS] Romanii nu mai sânt ce-au fost odată, Îmbătrâniți, ei n-au păstrat în ei Decât plăcerea să-și detroane regii, Astă plăcere și nici supărarea De decăderea, servitutea lor. Coroana cea murdară de atîte Frunți ce-au purtat-o, vile, înjosite, Soldatu-o vinde cui se dizonoră, Zugrum-apoi cumpărătorul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de transferină este de 250 mg/dl. Transferina este distribuită în raport de 60/40 între spațiul extravascular și intravascular. Timpul său de acțiune este de 10 zile. Haptoglobina formează complexe cu dimerii de hemoglobină. In momentul în care hematiile îmbătrânite sunt lizate, hemoglobina este eliberată în plasmă unde este scindată în dimeri αβ. O moleculă de haptoglobină se combină cu doi dimeri (adică, cu echivalentul unei singure molecule de hemoglobină). Complexul hemoglobină-haptoglobină ajunge la ficat, străbate membrana hepatocitară și sunt
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
enterocitele se descuamează, fierul se pierde, de aceea aportul de fier prin alimentație trebuie să fie continuu. Zilnic, sunt necesare aproximativ 20 mg de fier pentru fabricarea unei noi molecule de hemoglobină, pentru a înlocui hemoglobina catabolizată în urma distrugerii eritrocitelor îmbătrânite. Acest fier este reciclat din catabolizarea hemoglobinei, transportat înapoi în plasmă sub formă de transferină de la fagocitele mononucleare la normoblaștii din măduva osoasă. Etapele eritropoezei Formarea eritrocitelor, plecând de la celula stem pluripotentă, parcurge următoarele etape: pronormoblast; normoblast bazofil, normoblast policromatofil
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
1 oră. 10.3. Distrugerea eritrocitelor Imbătrânirea normală și moartea eritrocitelor este în funcție de vârsta lor; modificările moleculare care stau la baza îmbătrânirii eritrocitare probabil determină alterări ale membranei eritrocitare. Fagocitele mononucleare din splină, ficat și măduvă recunosc și îndepărtează hematiile îmbătrânite. Hemoglobina, alte proteine și lipidele membranare fagocitate sunt catabolizate în interiorul fagocitelor mononucleare. Hemul este disociat de globină și este oxidat (într-o reacție catalizată de enzime microsomale de tip hem oxidaz cu ruperea structurii inelare a porfirinei și eliberarea de
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
au fost decât pretexte de-a parveni și de-a se îmbogăți. [9 decembrie 1882] ["ÎN SFÎRȘIT SENATUL... În sfârșit Senatul a scuturat amorțeala în care zăcea de atâția ani sub influența sirenei Brătianu. Un curent galvanic a străbătut membrele îmbătrînite ale acestui corp și, pentru prima oară, ne-a fost dat să-l vedem răspunzând cu demnitate și bărbăție la presiunile cutezătoare ale puterii centrale. Oricât s-ar masca faptul de cei interesați, este netăgăduit că votul de la 7 decembre
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
le cunoaște pe toate, pentru că zestrea lor fiziologică e din altă epocă a pământului și ochii lor fizici au fost epuizați de civilizația bizantină și nu mai pot ține pas cu dezvoltarea înainte a altor ochi omenești. La toate rasele îmbătrînite și decrepite miopia se va găsi des. Nu se pot altoi, pentru că uscătura nu se poate altoi. Sunt stârpituri morale, stârpituri fizice, stârpituri intelectuale, catâri etnici. fizic stârpituri, intelectual catâri, incapabili a pricepe ori a produce un adevăr, moralicește mlaștine
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
dezaprobator din cap: - Noroc că atacă cu viziera coborâtă și nu le poate vedea nimeni fețele. Nu-s prea entuziaști, bombăni din nou N'Gai Loon. Bella râse ușor și se întoarse să privească spre Maestrul Ordinului quinților. Era replica îmbătrînită a celor cinci elevi ai săi: mușchii vițoși se reliefau încă pregnant sub piele, iar mișcările sale aveau o fluiditate neomenească, greu de acceptat chiar și după ani lungi de conviețuire. Sprâncenele subțiri străjuiau ochii de un verde aprins, a
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]