1,358 matches
-
să vină la el acasă la ora 4, atunci va sosi și profesoara. La ora convenită secretara a sunat la poartă, imediat Mihai a poftit-o înăuntru. Toți trei s-au așezat în jurul măsuței din linving, aroma de cafea proaspătă îmbia la calm și pace. -Spune Crinuța despre ce e vorba? -Astăzi Zbierea s-a purtat ca un turbat, a dărâmat tot ce a găsit în cale, în plus, ieri a trimis un email la Căminul din orașul T să fie
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385345_a_386674]
-
de la Alba Iulia și plecăm grăbite. Gerul ne îmbujorează obrajii, dar eu sunt bucuroasă. Abia aștept să aud muzica militară, să admir parada militară. Trecem pe lângă o cafenea din care mirosul de cafea proaspăt măcinată și fiartă în ibric, ne îmbie înăutru. Îi cer mamei permisiunea să iau un covrig fierbite. Intrăm. Așteptând să mi se împacheteze deliciosul produs, privesc spre ecranul televizorului care din colțul încăperii ne aduce știrile. La mese câțiva bărbați savurează cafeaua. În jurul gâtului poartă drapele tricolore
GAVROCHE ÎN LITERATURA FRANCEZĂ ŞI ISTORIA ROMÂNIEI [Corola-blog/BlogPost/92494_a_93786]
-
poate fi clamat cu inocență poetică, dacă nu cumva chiar cu candoare juvenilă. La pag. 739, în dreapta gravurii Vigilanza (de la pag. 738), Sonetul CCCLIV (n.n. 354) cuprinde o strofă antologică: ,,Golgota urc, o alta se ivește,/ Strălucitorul meu pustiu te-mbie?/ Adam de-aș fi, m-aș strecura hoțește/ Și te-aș fura pe veci din Poesie!”. Fior metafizic are, indiscutabil, întregul sonet de la pag. 749 (CCCLIX), dar mai ales prima strofă, în prelungirea neostenitului Psalmist Tudor Arghezi: ,,Cel făr’ de
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
E fine de an calendaristic. O zi, precum toate celelalte. Nimic nu o deosebește de predecesoarele. Doar trezia ei sau trevzia noastră. Da, pentru că 31 din calendar (o zi de marți) înspre Anul cel Nou (o zi de miercuri) ne-mbie, astfel încât Ochiul de aici să privească spre Ochiul de dincolo, pregătiți și conștienți fiind (ne-o spune, cu înțelepciune, filosoful persan Omar Khayyăm): pleca-vom „pe aceeași poartă pe care am intrat...” Ea, ziua finelui din calendar e lucidă. Nu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92841_a_94133]
-
comun, mereu mai luminos pentru oamenii de pe cele două maluri ale bătrânului Istru. Ne adăpăm apoi sufletul, adăstând iarăși în binecuvântata poezie, de data aceasta pe vesuri curgătoare ca mierea, semnate de Floarea Cărbune, unde rima ceai-samurai și amintirea mamei îmbie pacea interioară. Rubrica dedicată cronicilor de carte ne răsfață cu două nume consacrate, unul din țară - scriitorul Al. Florin Țene și unul din străinătate - Adrian Erbiceanu, ambii mânuitori abili ai condeiului, unul prozator, altul poet. Aflăm despre “Inelul de Iarbă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92905_a_94197]
-
Caracal - cum a fost denaturată știrea transmisă pe cale orală, prin ,,telefonul fără fir”, din gură în gură. În realitate era vorba despre un car cu ,,ploști” - superbul vas din lemn ori din ceramică smălțuită, plin cu vin, din care sunt îmbiați să bea cei ce urmează a fi invitați la nunta din proximitate. Carul era plin cu ,,ploști” (pluralul de la ,,ploscă”) întrucât, în Capitala județului Romanați, tocmai în acea zi era târg săptămânal. Ce-i drept, municipiul Caracal e renumit prin
Oltenească, primăvara umorului românesc [Corola-blog/BlogPost/92930_a_94222]
-
zumzetul acela înfundat conținând în surdină clocotul unei lumi străvechi. Miros de pește proaspăt. O tejghea aranjată cu simț estetic, un soi de artă. Alături câțiva rechini imenși încremenit între tune, nesihat hanilus, calamari, creveți, crabi. Toată lumea ascunsă, a mării îmbie. Pești mari, pești mici, pradă și prădător expuși cu un preț scris de mână pe o bucată de hârtie. Alături cineva taie cu mișcări precise, între chirurgical și abilitate artistică de circ niște pești enormi pe un butuc de lemn
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93372_a_94664]
-
sufletul meu dorul meu căutând va umbla ca un nebun scormonind comorile lumii să ți găsească urma privirii Mângâierea din palme rodul atingerii care absoarbe chemarea din inimii desfătarea din carne dragul meu draga mea dacă știi tu pe cineva îmbie l să vină când e lumină să l văd de aproape s o simt de departe să cred că nu e poveste vrerea mea din speranță dorul meu de o viață să se împlinească cât încă în viață mai pot
EXTRAS DIN VEŞNICIA UNEI SPERANŢE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383163_a_384492]
-
nu te știam așe jingaș de feliușagu tău, mă! D-apoi hai să schimbăm între noi tănierele, că doară nu te-oi lăsa să te cermăluiești dintr-atâta, mă!” Neobișnuit de generos, ceea ce însemna că îl distrase scena, Bărbosu îi îmbiase pe comesenii de ocazie cu câte o cinzeacă de coniac din cele primite, care îi fuseseră așezate înainte pe fața de masă în carouri albe și albastre precum niște piese de șah în fața unui mare maestru, dar oamenii refuzaseră respectuos
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
Mult din negura neștiinței mele despre căsătoria lumească s-a risipit după ce v-am auzit. Forța ignoranței mele este însă mare și roiuri de întrebări mi se grămădesc pe buze, atrase de dulceața unor răspunsuri. — întreabă-ne, tinere preot - îl îmbie zâmbitoare doamna Potoțki. întreabă-ne căci nimic nu e mai plăcut decât să vezi cum o jună și puternică tulpină crește din amintirile unor tufe. — Iată ce aș dori să vă întreb, stimată doamnă: în momentul când v-ați căsătorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
timp, de sticlele și borcanele goale prisosind prin debarale. Din bucătăria naratorilor vine un indescriptibil miros de cartofi prăjiți cu salam de primăvară. Secolul al XVII-lea e departe, secolul al XXI-lea e aproape. Pe noptiera naratorilor, ispititoare, te-mbie să le citești două volume nou nouțe: unul de Sadoveanu, altul de Kundera. Totul respiră tihnă, seriozitate, optimism. în camera lor, copiii naratorilor își fac temele pentru a doua zi. Unul din ei își roagă tăticul să-l ajute puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
la adresa lui, se încăpățânase mereu să fie vesel și să profite de ocazie, plasând mereu câte o glumă pentru a se face simpatic oamenilor. În buzunarul caftanului de duminică avea mereu la îndemână și o pungă de caramele cu care îi îmbia câteodată generos pe semenii săi. Obișnuia să salute primul pe toată lumea, ridicându-și pălăria în aer și lăsând vederii calota albastră ca un capac pus de cer pe craniul lui. Dar numai când saluta o femeie tânără, numai atunci ridurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de „logodnica“ sau „mireasa“ papagalului, hotărât să aranjeze „nunta“. A scos-o pe papagalița albastră cu cap alb din colivia ei și a împins-o în colivia lui Sucki. Soțul meu fuma tot timpul și din norii de fum îl îmbia pe Sucki să se apropie de „mireasă“ și să-i facă felul. Sucki părea indiferent, parcă nici n-o văzuse pe „mireasa“ destinată lui. Era trecut de miezul nopții și cu siguranță nu era timpul potrivit pentru împerecherea papagalilor. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Terminaseră de mâncat, doamna Maria adusese de la bucătărie și un platou plin cu clătite umplute cu dulceață și unse cu smântână. Cristian se delectase cu de toate, lăudând fiecare fel. Simion se îngrijea să fie paharele pline și îl tot îmbia să cinstească. Nu prea avea spor cu dânsul pentru că inspectorul nu se atinsese nici măcar de cel de al doilea pe care i-l turnase bărbatul. Ei, dar văd că nu-ți place pălinca noastră! Ba da, dar eu nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mâna în buzunarul de la pantaloni de unde scoase un pachet de țigări boțit și o brichetă. Fumezi? îl întrebă el pe Cristi. Puțin, răspunse acesta, mai mult le pufăi decât trag în piept. În regulă, ia și tu o țigară! îl îmbie Pop. Nu, mulțumesc! E prea târziu acum. No, eu am de gând să trag un fum. Vezi să nu-i spui lui nevastă-mea! îl avertiză Simion. Dacă simte mirosul și pune între bări, declari că tu ai fumat. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
voie să bea cafea, dar Pop nu o băga în seamă. La fel cum făcea și cu țigările, acasă nici nu se atingea de băutura fierbinte dar la serviciu, departe de privirea ei, situația era cu totul alta. Te-aș îmbia și cu o guriță de pălincă dar e cam dimineață pentru o tărie. Nu că mi-ar păsa mie de asta dar te știu pe tine cât de simandicos ești. No, hai, că am glumit! Nu mai așteptă răspunsul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și tu ieri, când am fost la peșteră. Catârii pășteau liniștiți sub copaci, numai cu căpăstrul pe cap, fără alt harnașament pe ei. Calistrat se scotoci în buzunarul de la piept scoțând pachetul de țigări. No, pe tine nu te mai îmbii pentru că știu că nu-ți plac, spuse el, suflând fumul pe nas, fumează de ale tale dacă vrei. Din moment ce catârii erau acolo, însemna că Fritz nu plecase ori, dacă o făcuse, lăsase comoara pe loc, nu o luase cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
apus. Erau așezați tot pe bușteanul prăvălit din fața peșterii. De mai bine de jumătate de oră, Calistrat nu mai rostise nici un cuvânt. Fuma liniștit suflând pe nări fumul urât mirositor al țigărilor lui proaste. De data aceasta nu-l mai îmbiase pe inspector să se servească din pachetul lui. Lângă el se adunase o grămăjoară de chiștoace stinse, inspectorul numărase deja douăsprezece țigări fumate de bătrân. Toma își ținea tălpile apăsate pe pământ, așteptând febril să simtă tremurul ușor care preceda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vis? Oare și ăsta era tot vis, izul pămîntului care-i umplea nările amorțite de atîta somn și lîncezeală, mirosul reavăn al pămîntului și al ierbii, binecuvîntata suflare a luminii și a vieții care, după miasma mucedă a grotei, Îl Îmbia ca o mireasmă de măr? Oare și ăsta era tot vis? Binecuvîntata licoare a spiritului și a trupului său, străfulgerarea de care nu se Încumeta să deschidă ochii, pentru că-l pălea În frunte cu atîta silnicie, Încît văzul i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
n-aude, iar Fermín se abandona, Într-o vagă bîțÎială, ritmului de dans, punctînd intervalele de publicitate cu anecdote despre aventurile sale la Havana. Ușa prăvăliei era deschisă și pătrundea o aromă dulce de pîine proaspătă și de cafea, care Îmbia la optimism. În cîteva clipe, vecina noastră Merceditas, care se Întorcea de la cumpărături din piața Boquería, se opri dinaintea vitrinei și Își făcu apariția În dreptul ușii. — Bună dimineața, domnule Sempere, fredonă ea. Tata Îi zîmbi, Îmbujorat. Mie Îmi făcea impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
opri În prag. Ființa Își deschisese larg brațele, dezvăluindu-și Întreaga paloare a trupului. O mare pasăre fără pene. Așa trebuie să fie Îngerii care fac cunună de laude În Înaltul cerului, Își zise În sinea lui. Ființa se mișcă, Îmbiindu-l, veni spre dânsul, În nuditatea sa orbitoare, și Începu din nou să Îi mângâie fața cu o mână albă și rece ca zăpada. Atracția și repulsia Își luau locul una alteia. Moliciunea gestului și dulceața privirii erau ale unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ducă renii, Prin aer ud, tot mai la sud, Ea poposi pe mușchiul crud La Crypto, mirele poienii. Pe trei covoare de răcoare Lin adormi, torcând verdeață: Când lângă sân, un rigă spân, Cu eunucul lui bătrân, Veni s-o-mbie, cu dulceață: - Enigel, Enigel,Ți-am adus dulceață, iacă. Uite fragi, ție dragi, Ia-i și toarnă-i în puiacă. - Rigă spân, de la sân, Mulțumesc Dumitale. Eu mă duc să culeg Fragii fragezi, mai la vale. - Enigel, Enigel, Scade noaptea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
spre sfintele păduri Vor să-mplinești porunca? Dar încă nu te-nduri Și lași ținutul veșted al nunții de-altădată! Zorește, iar pe faldul ușor de hiacint Îmbracă-ntîi armura, și vechea ta mândrie Se-nalță spre uitatul regat, ce te îmbie, Statura ta turnată în luminos argint. Vei trece... Marii codri fremătători de plângeri, Înfiorați de cîte-un romantic hallalí, Își vor bolti frunzișul; o clipă vor cocli Și coif și scut, în jocul virilelor răsfrângeri; Zori neasemuite, apusuri de castele Aprinse
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Coboară iar toamna Elena Marin Alexe Coboară iar toamna pe ulița mea, Cu pasul ușor legănat, Cad frunze uscate-n lucire de stea Prin griul din nori alungat. În aer arome îmbie la joc, Tacit invită pământul, Iar turtele coapte miros busuioc, Iarba-și bocește veșmântul. E-un aer plăcut, amalgam de culori Și vântul colindă voios, Când raze de soare tiptil cad pe flori, El suflu-și ascunde milos. Sub vișin
Coboar? iar toamna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83374_a_84699]
-
să fie Foarte bine informat Pentru preoție. După ce-a fost preoțit, Nicolae pune Și mai mult preț pe postit Și pe rugăciune. Când părinții au murit, Foarte generos, El averea și-a-mpărțit Celor mai de jos. Arhiepiscop numit, Unchiul îl îmbie Pe nepotul său iubit Staroste să fie La o mare mănăstire, Sion botezata, Chiar de el, cu dăruire, Nou înființată. Unchiul vrea să se pornească Înspre palestine Locuri sfinte, să cunoască Și să se închine Unde chiar Mântuitorul Nostru a
SFINŢI ÎNDRĂGIŢI. SFÂNTUL NICOLAE (VERSIFICARE DE OLIMPIA SAVA) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364486_a_365815]