1,610 matches
-
brațe chiar și la masă. Seara l-am culcat lângă mine având grijă de el ca de un copilaș. Dimineața mi s-a părut ciufulit și neîngrijit. L-am băgat în cadă să-l spăl și să-l aranjez. Se îmbibase cu apă în așa fel că nu mai puteam să-l ridic. Abia atunci realizasem ce trăsnaie am făcut. L-am lăsat la uscat în balcon câteva zile, în cele din urmă fiind nevoită să-l arunc. Când a văzut
MONALISA BASARAB. UN OM FOARTE BUN ŞI FRUMOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367928_a_369257]
-
și tangibilă a sufletului ei de albină perenă și consecventă propriului crez literar, presărat câte puțin în fiecare rostire atinsă de lumina argintie a versului. ÎNTRE VERDE SI ALBASTRU-(Ioana Voicilă Dobre) găsește loc suficient pentru a-și declama gândurile îmbibate de iubire, precum și pentru a-și întinde cearceaful violaceu-liliachiu al așteptării și speranței. Gâlgâie vara aici, ca într-o felie de pepene spintecată, proaspăt și se scutură petalele florilor de nu-mă-uita, pregătindu-se să-și nască bobițele năzdrăvane ale rodirii
CARTEA CU PRIETENI (VI)- ION BUCIUMAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367351_a_368680]
-
amintesc vara, când deja eram mai mare, aveam vreo 12-14 ani și mă duceam la secerat cu fratele cel mic al mamei, care conducea secerătoarea bunicului și avea la îndemână un bici lung, împletit din fâșii de piele argăsită și îmbibate cu păcură. El mă făcea să simt lungimea și usturimea provocată de acest bici, când mă lovea în timp ce mergeam călare, în fața boilor și mai mă prindea somnul, din cauza legănatului și a soarelui care la prânz dogorea din ce în ce mai tare, iar caii
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
nu l-a mai îndurat, niciodată! Noroc că am împrumutat de la rudele care mă însoțeau la pescuit niște haine uscate, că altfel nu mai ajungeam sănătos acasă. Bătea un vânt tăios de trecea și prin hainele uscate, darmite prin cele îmbibate cu apă. Oricum, nu am mai reușit să mă ocup cu pescuitul în continuare, ci cu tremuratul de frig și încălzitul cu vinul adus pentru delectare pe malul Dunării, în timpul partidei de pescuit, așa cum obișnuiesc mai toți pescarii de prin
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
adevărata față, fiindcă adeseori o prostie este tot atât de greu de combătut ca și o idee corectă. Umorul nu există în lucruri.Există însă în modul în care le privim.Nu este reflectarea lor pasivă.Este activ, ca și mânia.Este îmbibat însă de-o renunțare la orice reacție violentă. Recația se restrânge la exaltarea acelor elemente care sunt respingătoare din punct de vedere etic,amorale și deformate,urâte din punct de vedere fizic, astfel încât să pară ridicole.Care este acest ceva
DIALOGURI PRIVILEGIATE-ALEXANDRU FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367378_a_368707]
-
așezată cu grijă peste scheletul lui abstract, un arheu elibert în carnea cuvântului și fugit din măduva scheletului realității. Aceste poeme-tablete sunt o formă de purificare, dar și o povară ontologică, o boală congenitală, tradusă prin viziuni ale splendorii malefice, îmbibate de profetism:”Sălbatic este și dansul de nuntă și mătcile nu știu mai nimic din somnul în care zace războinicul ca într-o cămașă de zale zornăitoare “.( Vremuiește vremea).Extazul e o formă de supliciu, iar durerea un mijloc de
METAFORA CA MOD DE EXPRIMARE A VIBRAŢIILOR EULUI LA MELANIA CUC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366886_a_368215]
-
amintesc vara, când deja eram mai mare, aveam vreo 12-14 ani și mă duceam la secerat cu fratele cel mic al mamei, care conducea secerătoarea bunicului și avea la îndemână un bici lung, împletit din fâșii de piele argăsită și îmbibate cu păcură. El mă făcea să simt lungimea și usturimea provocată de acest bici, când mă lovea în timp ce mergeam călare, în fața boilor și mai mă prindea somnul, din cauza legănatului și a soarelui care la prânz dogorea din ce în ce mai tare, iar caii
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
nu l-a mai îndurat, niciodată! Noroc că am împrumutat de la rudele care mă însoțeau la pescuit niște haine uscate, că altfel nu mai ajungeam sănătos acasă. Bătea un vânt tăios de trecea și prin hainele uscate, darmite prin cele îmbibate cu apă. Oricum, nu am mai reușit să mă ocup cu pescuitul în continuare, ci cu tremuratul de frig și încălzitul cu vinul adus pentru delectare pe malul Dunării, în timpul partidei de pescuit, așa cum obișnuiesc mai toți pescarii de prin
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
de formă fixă. La capătul ei, poetul e un altul, o ființă ce a încăput într-o respirație, un arheu eliberat din chinga realității. Poezia însăși e o formă de purificare, dar și o povară ontologică, congenitală, tradusă prin viziuni , îmbibate de profetism: “Sărac anotimp într-ale poeziei: de-atâta vreme n-am mai visat! ;/ împăienjenit de tristețe, și /cine trebuia să fiu am uitat;/ galbenă, vârsta mă arde, suav,/ în steaua mea pierdută-n lume; / albul ei mă strigă din
CONSTRUCŢIA POETICĂ-MOD DE A LĂRGII ARIA EXPRIMĂRII EULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366959_a_368288]
-
din micuța localitate montană. Vă veți întreba atunci (sunt sigur !), de ce scriu, folosind timpul prezent, de el, adică de Răducu. Foarte simplu. Pentru că Răducu trăiește. El nu a murit sfâșiat de dulăii hrăniți zilnic cu kilograme de carne macră, crudă, îmbibată în sânge proaspăt, hrană care le întreține potențialul de agresivitate pentru a-l aduce în prim plan. Iar cetățeanul Remus Fabian, un individ c-un suflet larg, în fiecare seară, ca de obicei, pune câte un pachețel cu mâncare pe
POVESTEA LUI RĂDUCU (SAU CE SE POATE ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA RĂMÂNE SINGURĂ ACASĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367520_a_368849]
-
ajungă vorbele... Se mira mamă-sa: Copiii de azi! Știu atâtea... Cum să-i spun ce vrea s-audă? Cum?! * Piciul întreabă azi, întreabă mâine... Îl surprindea acum plângând cu poza bunicii în mână. Așa se culca. Așa se trezea, îmbibând cu roua dorului său fotografia. Și lacrima sărată lucra asupra chipulului de pe hârtia lucioasă... Timpul trece. Curand se face anul de când n-o mai are pe Buni. El duce mai departe suferința, lăsând râușoare de lacrimi pe chipul drag din
LEAC DE DOR de ANGELA DINA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367735_a_369064]
-
pături groase, codrii care rămâneau în urmă. Luna care, pesemne, nici ea nu voia să vadă carul sărăcăcios al odraslelor domnești, purtate ca prizonieri ai osmanlâilor, se ascundea după nori și apărea doar la intervale mari de timp. Făcliile pămătufurilor îmbibate în păcură, aprinse de curând, luminau fețele obosite ale oamenilor. Mlaștinile și bălțile, parte din ele secate, se lungeau de o parte și de alta a drumului greu, anevoios. De vornicul Bucioc, fost om de încredere al Movileștilor, care acum
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
această pâine unică? Un singur trup făcut din mulți. Gândiți-vă că pâinea nu se face cu un singur grăunte, ci cu mai mulți. În timpul exorcismelor, voi erati intr-un fel, sub piatra de moară. În Botez voi ați fost îmbibați cu apă, Duhul Sfant a venit în voi, precum focul ce coace coca. Fiți ceea ce voi vedeți și simțiți ceea ce voi sunteți. Cât privește cupa, frații mei, amintiți-vă cum se face vinul. Multe boabe atârnă într-un ciorchine; dar
DESPRE CASATORIE SI EUHARISTIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366932_a_368261]
-
tristă, în care decorul s-a schimbat sub întunecată zare, iar timpul nu se mai definește ca odinioară. Deși nu mi-am ales naționalitatea, cred că aceasta mă definește. Una plină de contraste, plină de rău dar și de bine, îmbibată de un gri ce dacă ai răbdare, putere și perseverența, e străpuns ucigător de un curcubeu dătător de speranță, dragoste, adevăr și victorie, virtuți fără de care nu ne-am defini ca popor. Sigur că nu am pleca niciodată din fruntea
UMBRITĂ DE VEACURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367265_a_368594]
-
de deasupra ochiului sângerase ușor și era mânjită prin păr și pe față de sânge. Pe brațe avea vânătăi, urmele degetelor acelor bestii. Sub unul din sâni era o zgârietură mai profundă care sângerase și când Anca a apăsat ușor pansamentul îmbibat cu dezinfectant ea a tresărit puternic gemând de durere. Ștefan se apropie îngrijorat văzând acea reacție și-i zice fetei sale în șoaptă, căci până atunci el fusese tot timpul cu urechea atentă afară la eventuale zgomote: - Dumnezeule Anca! Nu
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
Dă un bip, când ai nevoie de mine, că am pus telefonul să vibreze! Zicând acestea, Ștefan iese și Anca începe să curețe ușor fața rănită a fetei, care începuse să se agite neliniștită, apoi îi apropie cu precauție tamponul îmbibat de spirt de nas. Desire se agită și începe să strănute și să se zbată, gemând de durere, foarte posibil provocată de rana de sub sân. La un moment dat deschide ochii înspăimântată și Anca îi acoperă gura cu o batistă
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
corpul și fața. Eram probabi, desfigurat. Mă istoveau dureri cumplite, mă lovise crunt în gură cu cizmele și-mi mișcaseră mai mulți dinți, gingiile din față erau sparte. Bâjbâind pe întuneric, am muiat batista udă și sfâșiată în bucăți mici îmbibate de sudoare și cocoloșire nestăpânită pentru a-mi mai tempera pornirile, când mă aflam încă la interogatoriu. La ora 4 dimineața, o nouă confruntare avea să mă aștepte. Victima a rămas aceeași, s-au schimbat doar mardeiașii, probabil frate cu
INVITAT LA COOPERRATIVA...VIGILENŢEI DE PARTID ŞI DE STAT ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364733_a_366062]
-
Nu am vrut să strig la Gică după ajutor, ca să nu devin ridicol, însă nu mai era mult până s-o fac! Partea din plastic a treningului, umplută cu aer, plutea ca un balon în jurul corpului, însă căptușeala din bumbac, îmbibată cu apă se îngreunase și trăgea de mine la fund. Când m-am văzut la mal, mi-am tras sufletul puțin, apoi am aruncat pantalonii și bluza de pe mine, povestindu-i pățania colegului meu. Mirat, Gică mă asculta și nu
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
în engleză, franceză, spaniolă sau germană. Ajunseseră să vorbească chiar amestecat. Și tot se înțelegeau... atât de bine... „sau așa mi se pare mie”, gândi Iulian. Conversațiile cu femeia îi creau o stare de extaz inexplicabilă. Exprimările ei poetice erau îmbibate într-un romantism, care atrăgea chiar un bărbat cu inima de piatră. „Fata asta știe ce zice, sau mai bine spus, ce scrie”, medită Iulian. Ar fi dialogat cu ea tot timpul, dar nu era posibil. Ajunsese chiar la orele
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
primăvară Și note umede din noi Vibrează peste amândoi”(Peisaj muzical). Sufletul îndragostit rezonează cu natura înveșmântată de sărbătoare, în acordurile fastuoase ale nunții florilor de tei: “La cununia florilor de tei Am învățat să prind mireasma lor Să mă îmbib cu-al pasiunii dor Să zbor în larg, având desăvârșirea ei”(Cununia florilor de tei). Sentimentul trecerii inexorabile a timpului care nivelează trăirile este, pentru poetă, un prilej de a decanta noi sensuri ale vieții, care fac posibilă apropierea de
POETA DIN BASARABIA de MARIA STOICA în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349055_a_350384]
-
această pâine unică? Un singur trup făcut din mulți. Gândiți-vă că pâinea nu se face cu un singur grăunte, ci cu mai mulți. În timpul exorcismelor, voi erati intr-un fel, sub piatra de moară. În Botez voi ați fost îmbibați cu apă, Duhul Sfant a venit în voi, precum focul ce coace coca. Fiți ceea ce voi vedeți și simțiți ceea ce voi sunteți. Cât privește cupa, frații mei, amintiți-vă cum se face vinul. Multe boabe atârnă într-un ciorchine; dar
CATEVA REFERINTE DESPRE CARACTERUL COMUNITAR AL SFINTEI EUHARISTII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349141_a_350470]
-
de fiorul cosmic al elementelor. “Îmi e ființa / o minune/ și-așa minune / curg încet /spre începutul lumii, / al vieții și al morții./ „Ochii muritori” mai cred în minune, în faptul că nu totul se transformă în pământ sterp, negru, îmbibat de putreziciune, că o parte a spiritului trebuie să-și păstreze amprenta divină și să dăinuie , să strălucească și să răsară în fiecare seară pe bolta înstelată:“Sunt stea/ și-n fiecare seară / o să răsar/ să dăruiesc/ torente de lumină
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
nonculori aerul incert îmi doarme ca un șarpe fără piele la piept crater siliconat avid de iubiri consumiste inspiră oxigen din lobul tău drept lumina difuză îmi șoptește erezii mă dezbrac de sentimente ca de niște aripi conabii cu mâinile îmbibate de verde instanțe supreme ale magmei din mine împart harul cuvintelor spânzurate dintre toți orbii cetății singur ochiul meu (ne)văzător simte mirosul de moarte gura mea s-a tăvălit în sângele sărat al zilelor amare nu (re)cunoaște cuvinte
(LOG)OS DIAFAN de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349430_a_350759]
-
Cu ele în lumina ochilor și-n izvorul sufletesc a ajuns o iubită interpretă de muzică folclorică românească. Ea cântă pădurea înaltă și legănată sub coapsele cerului, livezile lungi dăruitoare de roadele îndulcirii sau înveselirii, câmpurile ca fețe de pernă îmbibate cu aromele ierbii și florilor; ea cântă peisajele argeșene înfrunzite, arămite sau învelite în mantii de hermină, petrecând argeșeanul pe plaiuri, de la intrarea până la ieșirea din fiecare anotimp. Și mai cântă viața sufletească a argeșeanului, aninată între bucurie și supărare
ELISABETA TURCU. DĂRUIREA DE SINE ÎNTRU SLUJIREA TOTALĂ A FOLCLORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1254 din 07 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349840_a_351169]
-
Sfinții din icoane parcă te arată cu degetul, parcă-ți azvârlă în față reproșuri învinuitu-te cu sau fără motiv. Nu sunt de vină bieții pictori care i-au zugrăvit ci energia negativă emanată de un popă fără har care îmbibă întregul sfânt locaș cu necredința și fățărnicia sa. Există deci o strânsă corelare între omul bun sau rău și îndeletnicirea sa. Nu degeaba românii au o zicală: „omul potrivit la locul potrivit” În consecință să corectăm încă odată titlul capitolului
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 7 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347988_a_349317]