463 matches
-
atât de mare încât aproape că nu-l vezi pe cel de lângă tine. Îți spun eu cum e: bei cu sete și frică, în înghițituri mari, ca să-ți dai seama că încă mai exiști și nu ești singur. Bei compulsiv, îmboldit de fiorii fricilor noastre ancestrale: de întuneric, de singurătate, de frig, de moarte. Spre seară eram pulbere și-am făcut pipi pe hărțile de istorie și geografie, „numa’ așa, ca să fim siguri că suntem deasupra determinismului istorico-geografic”. Și eram, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
șoptind „Zi ceva !” — Ah... Samantha. Eddie își drege glasul stânjenit. Am fi foarte fericiți dacă ai accepta să rămâi la noi. Suntem foarte încântați de serviciile tale și oricare ar fi așteptările tale salariale le vom... împlini. Trish îl mai îmboldește o dată în coaste. Le vom depăși. — Și îți vom plăti și asigurare medicală, adaugă Trish. Amândoi mă privesc cu speranță și nerăbdare. Mă uit la Nathaniel, care dă ușor din cap a „De ce nu?” Mă copleșește cel mai ciudat sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
parte din hrana acestuia; astfel, copilul va fi la fel de chipeș ca el, cu aceeași siluetă zveltă, cu aceleași trăsături nobile și regulate. Omar se oprește din mestecatul migdalelor rămase, privind cum se Îndepărtează necunoscuta. Deodată, un urlet ajunge până la el, Îmboldindu-l să se grăbească. În curând, se află În mijlocul unei mulțimi dezlănțuite. Un bătrân cu lungi mădulare scheletice e deja la pământ, cu capul gol, cu părul alb În dezordine pe o țeastă de un cafeniu Închis; de furie, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vadă călărind În preajma mea, asta va risipi impresiile de-aseară. În mulțimea adunată În vecinătatea reședinței, Omar crede că o recunoaște pe hoața de migdale, ascunsă sub umbra unui păr. Încetinește pasul, o caută din ochi. Dar Abu Taher Îl Îmboldește: — Mai iute, nenorocire ție dacă hanul ajunge Înaintea noastră! IV — Astrologii au spun-o de la Începutul veacurilor, și n-au mințit: patru orașe sunt născute sub semnul răzmeriței, Samarkandul, Mecca, Damascul și Palermo! Niciodată ele n-au ascultat de cârmuitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
s-a luminat privirea. Dau din cap. Nu te teme, spune el, n-o să-mi bag gheara în gât că ești fericită. Știu să mă comport și eu cum trebuie. Drept răsplată, îl sărut pe frunte. — Hai la piscină! îl îmboldesc. Pune-ți slipul. O să coborâm și-o să ne distrăm. Nu te las aici să zaci și să te simți ca naiba. Nu pare să se lase convins prea ușor, dar eu mă simt puternică acum, că am certitudinea că lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Îmi plăcea munca mea, aveam colegi buni, nu voiam să fiu șef de tură. Toți colegii mei îi disprețuiesc pe șefii de tură. Eu voiam ca lucrurile să continue ca și până atunci, fiindcă eram mulțumit. Dar Maureen mă tot îmboldea, mă tot împingea, zicea că eu am mai multă școală decât ei și că trebuia să mă asigur că mi se recunosc meritele; îmi spunea că sunt un ratat, că nu știu ce-i cu mine, apoi a început să arunce cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
c-o să-mi dați dreptate! Vai, voi bărbații că tare vă mai țineți, spuse înciudat Ileana, împingându-și afară cumnata. Hai, să te duc acasă! Și cele două femei porniră grăbite de vântul ce se zbenguia printre baticele lor înflorate, îmboldind și pașii urătorilor. Se țineau strâns să nu lunece pe omătul preumblat de cetele de băiețandri, care pocneau din bice și spintecau văzduhul cu chiotele tinereții primenite și cu clinchete clopoțeilor, împodobiți cu brad și busuioc. Sărbătorile de iarnă trecură
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
coada ochiului la mine, și mă miram stupid că unii oameni pot să umble atât de liniștiți pe stradă. Ceasul blestemat arăta unsprezece și Mihaela nicăieri. Dispăruse în neant, unde era, ce făcea, ce gîndea? Am alergat înapoi în casă, îmboldit de o nădejde absurdă. Poate ― ziceam ― s-o fi întors între timp (deși n-ar fi fost chip să se întoarcă fără s-o zăresc.) Degeaba! În odăile lipsite de prezența ei se cuibărise pustiul. Niciodată n-am simțit mai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
moment, fu reconfirmat că în el era cum nu se poate mai prezentă râvna unică de a scrie cât mai mult și cât mai bine, altoită cu cicatricile lăsate de vicisitudinile vieții sale de până atunci, la amintirea cărora era îmboldit să muncească întrun ritm și mai intens, și mai distrugător, zi și noapte, continuu. Lucra atât de mult, încât adesea uita și de mâncare, și de somn, căci, în procesul de creație, nici foamea și nici somnul nu există, iar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
la prânz, Secoh, sosit cu întârziere, explică: - S-a dus la amiralul Paleol. Gosseyn îl studia pe preotul care își ocupa locul la masă. În vârstă de patruzeci de ani, cu o figură ce-i trăda complexitatea pasiunilor care-l îmboldiseră să lupte pentru a cuceri rangul înalt la care ajunsese. Dar mai era ceva După felul în care Secoh i se adresa lui Enro în ziua în care Ashargin era pus la detectorul de minciuni, părea îndoios ca seniorul gardian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și Irina, din inconștiență, eu din nemernicie. Deseori mi se întîmpla să mă plictisesc cu Irina, dar asta nu ne oprea să fim mereu împreună și să ne părăsim cu greu. Neputința de a o avea în voia mea îmi îmboldea dorințele. De îndată ce nervii se discordau, temerile de a nu fi descoperiți veneau, și mai ales plictiseala de a rămâne cu ea când nimic nu mă mai tenta, cu tot trupul fraged și gol de lângă mine. Atunci nu știam ce să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ce părere ai de toată situația asta de care v-am vorbit?" Burlan stătea rezemat moale cu șalele de pupitrul băncii din spatele său, cu o lucire de panică în privirea sticloasă. Se străduia să rămână în picioare. "Ei! l-a îmboldit instructorul, iritat. N-ai nicio părere?" Eu cred că... a îndrăznit Burlan. Și a rămas cu vorba-n vânt. Ia s-auzim! a spus cu asprime instructorul. Crezi că ce?" Cred că n-ar trebui... a încercat Burlan să continue
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să se încline. Apoi uitau de fișa personajului, fiind obsedați exclusiv de probleme ca numărul de replici, durata rolului, numărul de gros-planuri. Doris Arthur s-a întors în State și lucrează de zor în căbănuța ei închiriată din Long Island. Îmboldit de o pornire romantică, mi-o imaginam pe micuța Doris printre rablele ei alămite și măsuțele pe rotile, cu o căciulă din blană de raton și pantalon de doc, trăgând la pompă, reparând acoperișul, cu vreo șase cuie și două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de netrăit. În suferință, te agăți de El ca de un colac de sal vare, iar la bucurie îngenunchezi să-I mulțumești, golit cu totul de cuvinte. Mie îmi lipsește solemnitatea gândirii lui Sergiu, sunt mai jucăușă. — Cum așa? am îmboldit-o. — Mă joc cu viața ca un copil. Când pierd, sunt inconsolabilă, când câștig, mă bucur nebunește. Dar ce facem atunci când îi pierdem pe cei iubiți? Ne fabricăm alte jucării de alinare: eventual paradisul, de unde ei ne veghează mai departe
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
-i dea ascultare. Toată lumea zâmbea: Augustinienii care stăteau de gardă pe chei, marinarii care duceau micile bărci pe țărm; doica cea pricepută visa o viață pe Palatinus, dacă moștenitorul avea să se nască repede, și număra săptămânile și ciclul lunii. Îmboldită de senatorul Silanus, deveni tot mai intrigantă și mai neliniștită, în timp ce Gajus, care îi suporta prezența cu un zâmbet complice, se dedica soției sale, inventând o mulțime de jocuri, și Claudilla râdea, și râsul ei umplea vila. Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
înțelege mai repede decât ei, fiindcă viața lor depinde de putere.“ Și răspundea la saluturi cu acea bunăvoință spontană care făcea parte din farmecul lui, părând rodul tinereții nevinovate, însă pe care și-o formase în anii de umilință sufocantă. Îmboldi calul s-o pornească la galop de-a lungul golfului, spre Baia, tot mai repede, pe măsură ce se îndepărta de locuința lui Tiberius. Îi veniră pe buze îndemnul și numele adresate, cu ani în urmă, îndrăgitului mannulus pe care îl lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sine puterea. După ce îi adună pe toți, într-o dimineață porni pe Via Appia, aflată în partea de sud a Romei, cu o mică escortă fără însemne imperiale. Îl amuza gândul că, astfel, foarte puțini aveau să-l recunoască. Își îmboldi frumosul cal să urce panta. Nu se despărțise de el de la Misenum, când răspunsese imediat la numele - Incitatus, „cel dezlănțuit“, „cel iute“ - acelui mannulus pe care trebuise să-l abandoneze pe malurile fluviului Rhenus pe când era copil. Calul acesta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
despre un om întors din morți sub chipul unui catâr. Trebuie să învețe ceva pe cineva, ca să-și poată salva sufletul. Spiritul unui om ocupând corpul unui catâr. Îmi sună din nou pagerul; de la poliție sunt, mântuitorii mei, care mă îmboldesc spre mântuire. Probabil că supraveghează cineva locul ăsta - ori poliția, ori administratorul. Pe jos, împrăștiate peste tot, sunt fragmentele unui gater, călcate în picioare. Sunt și ruinele unei gări, stropite cu sânge uscat. Primprejur, o clinică stomatologică e risipită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să i se contureze o idee. Cu chibzuință a ajuns în Holul de onoare. Lângă un pult era iarăși acea fată. I-a zâmbit, apoi, cu un șarm de invidiat, copilul a căzut într-un somn adânc. S-a trezit îmboldit de trei flăcăi. Copilul a cântărit ceva în mintea lui, apoi și-a cerut scuze. A ajuns în Salonul florilor. S-a așezat pe un taburet. Flori de Ixora parcă-l chemau la ele. S-a speriat, dar s-a
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lovit, pînă ce ea mi-a dat drumul. Uneori, noaptea, i se Întîmpla să revadă lungile plete brune, sîngele care curgea pe obraz, ochii verzi care se Închideau pentru totdeauna... Începu să plîngă. - Și te-ai Întors la castel, Îl Îmboldi iarăși Ryan, fără menajamente. - Da... Își trase cu zgomot nasul. Tata m-a expediat la culcare spunîndu-mi că se ocupă el de toate. Se făcuse deja ziuă cînd s-a Întors. Mi-a spus... PM Înghiți În sec cu dificultate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fi ieșit din biserica crimei. Chipul torturat al mozaicarului Îi stătea din nou dinaintea ochilor și parcă Îl chema la acțiune, de parcă i-ar fi fost rudă care Îl obliga la răzbunarea sângelui. Cu siguranță, conștiința era cea care Îl Îmboldea: ca prior al Florenței, nu era oare ca un tată pentru concitadinii săi? Sângele lor nu era și al lui? Trebuia să acționeze fără preget, fără să menajeze pe nimeni, urmând tot ceea ce Îi sugerau rațiunea și conștiința. Își făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
despre care ți-am vorbit. — Nu cea cu fata și hipnotizatorul? — Nu, cu totul alt subiect... Unul care mă urmărește de multă vreme, dar pe care n-am avut curaj să Îl abordez. Cuvintele tale de data trecută m-au Îmboldit. După plecarea ta, am stat treaz jumătate din noapte, făcându-mi Însemnări. O să fie destul de lung - un roman, nu o povestire. — Sunt Încântat, Îi spuse Henry sincer. — Abia aștept să Îți arăt câte ceva din el. Dar deocamdată e prea devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
piatră - Maud“, citi el cu voce tare. Un motto cam abraziv pentru ziua mea - deși știu că am o privire fixă. Dar tu știi ce Înseamnă „a gorgoniza“, Monty? Copilul roși. Nu, domnule. Dar știi cine era Gorgona, Monty, Îl Îmboldi tatăl. — Aa, Gorgona, repetă băiatul. Era un monstru care te transforma În stană de piatră, dacă se uita la tine. Foarte bine! Excelent! exclamă Henry impresionat. Deși cred că această creatură era de sex feminin. Duse caietul până la pupitrul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și a adormi, legănat de șoapta stinsă a valurilor spărgându-se de țărm. Șederea la Osbourne se dovedea a fi, după cum Îi scrisese lui Anne Ritchie, atât productivă, cât și reconfortantă. Îi era dator cu o scrisoare, dar ceea ce Îl Îmboldi să o scrie era asociația mentală pe care o făcuse Între Norris și Leslie Stephen, cumnatul ei după prima căsătorie. Încheie, semnă și lipi plicul, pe care Îl dădu recepției hotelului, pentru a fi expediat. Tocmai Îi sosise un mesaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Au terminat Teatrul, au trecut la Grădina Botanică. Au culcat Opereta la pământ și i-a arvunit cheresteaua la niște tâmplari. Între timp, niște betoniști vâna ca-n Pampas și împărțise dihăniile de la Circ, prin ogrăzile de la niște cooperatori, care, îmboldiți de foame și de proasta educație, tăiase deja și belise pe niște crocodili și vârâse spaima în inimile la mai multe șopârle. Și-și împinsese hărnicia până într-acolo că garase și singura girafă vie din România, sub turla șubrezită
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]