716 matches
-
nici nu vroia să audă. Jubila În sinea lui de isprava făcută făcând semn muncitorilor să părăseacă cimitirul, Încercând să ajute la strângerea uneltelor de lucru. Exasperat, Tony Pavone distruse Încuietoarea cu aceeași lovitură de târnacop, repezindu-se la preot, Îmbrâncindu-l către ieșire. „Băgas’ar dracul În barba ta de preot idiot...! Pleacă de aici afurisitule, În caz contrar, te amestec cu betonul și te torn În aleele cimitirului...!!” A doua zi dimineața, Șeful Șantierului i se adresă. „Bine domnule
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu urmări imprevizibile! Refuză!! “Domn’colonel,Îmi cereți imposibilul...! Eu cred În Puterea lui Dumnezeu și nu doresc ca blestemul unui om nevinovat să-mi lovească familia!! Fac orice Îmi cereți dar, asta nu...!!” Lct.Col.Tudose Ion, urlă, o Îmbrânci, Înfricoșând-o. “Târfa dracului...! Paștile măti de idioată...! Eu Îmi storc mintea cum să te scap de pușcărie iar dumneaiei face pe filosoafa...! Dece n’ai tras linie la sfârșitul acestei zile de lucru...? Ei bine, vrei să-ți spun
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
caraghiose poziții pe verticală, Încât efectiv ce-l mai mic spațiu Între corpurile omenești era eliminat! Deci, arestații timorați la maximum ca să se poată Îmbrăca trebuia să se miște să se aplece să facă mișcări și astfel Începură să se Îmbrâncească, lovindu-se Într-o hărmălaie În care Întradevăr te pufnea râsul...! Același Liber, ordonă. „Drepți. Nimeni nu mai mișcă....! Încă nu sunteți gata...? Zbieră. Mă nenorociților, asta-i Pușcărie, nu sală de antrenament: vreți să pun bătaia pe voi...!!” Mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dreptul halucinantă unii arânjară saltelele În timp ce majoritatea dădură buzna la toaletă unii să aprindă țigările iar alții ocupară cele patru poziții de eliminare a excrementelor cu puternice crampe stomacale În timp ce restul cu pantalonii pe vine așteptau să le vină rândul, Îmbrâncindu-se și Înjurându-se Între ei: W.C.-urile turcești nu corespundea puhoiului de oameni În nevoie...! Programul ordonat se termină cu o rapiditate uimitoare. Imediat Liberul șef de cameră, Îi alinie de-a lungul paturilor Într-o tăcere de priveghe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
tribunal. Legați În cătușe doi câte doi,iar când se aflau la câțiva pași de intrarea În duba miliției ce-i transporta la tribunal, se produse Îmbulzeală. Unii deținuți mai din urma convoiului, s-au repezit la intrarea dubei, vociferând, Îmbrâncind, lovind cu coatele pentru intra primii...! Această busculadă, le oferi milițienilor motiv de a se repezi asupra tuturor lovind cu bastoanele de cauciuc, la nimereală, Înjurând și lovind fără osteneală. Tony Pavone fu și el gratificat cu unele lovituri și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
unde loveau, se forma o umflătură a mușchilor de mărimea unei mingi de tenis iar durerile...căteva zile erau, interminabile...! Abea mai târziu, atunci când fură Îmbarcați În dubele Închisorii Tony Pavone Înțelese, dece unii s-au repezit să urce primii Îmbrâncind pe cei din jurul lor pentru a apuca loc pe cele două bănci de lemn din interiorul dubei În momentul când mașina se puse În mișcare iar el cu celălalt arestat legat de el la câte o mână, fură nevoiți să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
elipsoidă. Am văzut că se vând inimi mobile, Poți răcni la ele, ți se va răspunde, elefantul le ignoră, cățelul se miră, se vând și capete mobile pentru cei cu permis de port-cap. M-am trezit, era întuneric, Cineva mă îmbrâncise pe scări, Cineva mă ținea de brațe, altul Mă lovea cu sete în burtă. Afară, striga un bețiv, afară. Strigau alții mai treji. La mine strigau? De ce? Pentru ce? De unde această beznă? Orice beznă are o cauză. Bezna din tine
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ridice lumea? Aiurea, oare eu ce văzusem în piață? Trebuia să mă ascund și după aia să plec din țară. Atât. Constantin mi-a povestit mai târziu că s-a dus acasă, și-a trimis soția și copilul la țară, îmbrâncindu-i, fără să le spună ce-a făcut, unde-a fost. Apoi s-a dus în baie, s-a tuns la „zero” și s-a așezat pe un scaun, în balcon, toată noaptea, să-i vadă când vin să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în felul ăsta. Sunt singurul care încă se mai bucură de oarecare favoare în ochii florentinilor. Dacă, de pildă, vărului meu Giulio, vreau să zic papei Clement, i-ar da prin minte să vină astăzi aici, ar fi huiduit și îmbrâncit. De altfel, o știe foarte bine. Dar nu e asta patria voastră? — Ah! prietene, Florența e o iubită ciudată pentru Medici! Când suntem departe, ne cheamă înapoi zgomotos; când îi venim alături, ne blestemă. — Astăzi, ce dorește oare? Păru îngrijat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-i îndruma pașii. Nimeni n-ar fi băgat de seamă ceva neobișnuit la cei doi bărbați. Traversau drumul, îndreptându-se spre ulițele înguste ale satului, ca doi prieteni care se sprijină unul pe altul după o beție. — Aici. Bărbatul îl îmbrânci spre o ușă. Intrară. Bărbatul închise repede ușa în spatele său, îl împinse pe Valerius la perete și-i puse pumnalul la gât. — Din clipa asta să-ți ții gura. Pentru totdeauna. Altfel... Agită pumnalul. — Ne-am înțeles? — Spune-mi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Ai văzut-o? — Pe cine? a întrebat Vânătorul, dornic de vorbă. Măgarul răgea tot mai tare. O femeie a ieșit pe una din ferestrele Casei. — Plecați de-acolo! a strigat ea. Huliganilor! — Pe toți sfinții, oprește-te! a țipat Vultur-în-Zbor, îmbrâncindu-l pe Vânător la o parte de lângă măgarul priponit. — Bine, a spus moale Vânătorul. Oricum e dezgustător de neplăcut. — Atunci de ce...? — Eu încerc totul de două ori, a spus Vânătorul, ca și cum ar fi recitat o litanie, scuturându-se disprețuitor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
la cei patruzeci și ceva de ani pe care îi avea, cu păr des și negru, David Stronge care își întindea gâtul ca să îi audă ce spun, iar în spatele lui, Charles de Groot și James Rattray-Potter. Mai multă lume se îmbrâncea în spatele lor, dar astea erau fețele pe care le-am văzut, cele pe care credeam că le-ar fi văzut Bill. Ghemuit lângă mine, încă aplecat peste pieptul lui Bill, era celălalt om din grupul lui Fine. Apoi, trupurile începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Toată lumea a căzut de acord că Spania pierduse un mare om, un bărbat ilustru cu viziune asupra viitorului, un gînditor ce nu se temea de acțiune. Fumero i-a preluat postul cu mîndrie, conștient că făcuse bine atunci cînd Îl Îmbrîncise, fiindcă Durán era cam bătrîn pentru această meserie. Lui Fumero, bătrînii - deopotrivă cu infirmii, țiganii și pederaștii - Îi făceau silă, cu sau fără tonus muscular. Uneori, Dumnezeu greșea. Datoria oricărui om integru era să corijeze aceste mici neajunsuri și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să rămâi numai în mine și nu i-ai lăsat Împăratului Verde nici dubletul tulburătoarelor fragi al despărțirilor din lumea cocotierilor și cocteilurilor, turnate în pahare de gheață ! În magazinul de jucării ai tresărit surprinsă vizitând potecile timpului; m-ai îmbrâncit neînduplecată în șura cu trifoi prea mirositor și floricelele multicolore din poiana stejarilor întunecați și nu mi-ai dat drumul decât să răsuflăm peste oceanele înghețate! Ai încurcat pașii șlefuiți de timp și am zburdat împreună, departe de Verde Împărat
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
Culturistul șarjă, năpustindu-se la gâtul lui Danny. Ușa cabinei se deschise și Mal Considine se repezi înăuntru. Thad Green urlă o serie de comenzi imposibil de auzit. Danny își ridică genunchii, răsturnând scaunul. Mâinile polițistului sugrumară aerul. Mal îl îmbrânci, apoi începu să lovească cu pumnii. Boxerul îl trase deoparte, apoi afară, pe coridor. Strigătele de „Danny!” se auziră dublate de ecou. Green se intercală între scaun și monstru, zicând „Nu, Harry, nu!”, de parcă ar fi certat un câine monstruos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
era asurzitoare, cu puțin sub nivelul de gălăgie. Trompetistul, contrabasistul, bateristul, pianistul și trombonistul erau negri și purtau cămăși albastre cu dungi. Saxofonistul alto era Coleman, fără barbă, iar un bec albastru pâlpâia exact în ochii tăticului Reynolds. Mal îl îmbrânci ușor pe Buzz și-i spuse tare în ureche: — Claire și Loftis sunt la bar. Într-un colț discret. Buzz se răsuci pe călcâie, îi văzu pe cei doi, apoi aproape că țipă pentru a se face auzit: — Coleman nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
doar felul În care erau Încălțați ienicerii. Vreme de aproape un ceas piața rămase nemișcată, În așteptare, asemeni unui tablou cu personaj colectiv, pictat de Gentile Bellini. Apoi mișcarea se reluă. Gărzile pregătiră din nou culoarul de trecere pentru sultan, Îmbrâncind În lături mulțimea. Cerșetorul se afla la câțiva pași de poartă, iar loviturile ienicerilor fură mai puternice În zona aceea, căci oamenii erau Înghesuiți prea aproape de traseul stăpânului lumii. Coada unei sulițe ajunse la el, dar nu-l atinse, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de lecturi susținute, în timpul nopții. Și-a făcut prieteni indieni, a fost invitată în casele acestora la masă, simțind o plăcere sălbatică să stea pe jos și să mănânce cu mâinile. S-a dus pe plajă să urmărească festivalul Ganpati, îmbrâncită de credincioși, care cufundau idolii imenși Ganesha în mare. Intrase în sanctuarele templelor, încercând să deslușească în întuneric formele mânjite cu ghee ale zeităților. Într-un an, în timpul sărbătorii Holi, Andrew ieși în curte și-și înfruntă nevasta care rânjea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lucrurile încep cu toată seriozitatea. Bagajele sunt urcate sau coborâte pe scări. Băieții mai mici sunt azvârliți și goniți din dormitor la baie, de acolo la capelă, la micul dejun, la sala de clasă, în timp ce băieții mai mari care-i îmbrâncesc și-i gonesc, sunt trimiși la cinci mile distanță pe câmp, învățați să facă instrucție cu puști de lemn sau aliniați unii în fața altora și instigați să iasă din anonimat și să sară la bătaie. Haosul este susținut de diriginții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în mii și mii de licurici; Tot ce privești e fără formă, Doar niște umbre ici și ici! Dar spre amiază încetează Și soarele încet apare; Totul în jur se luminează, Copiii ies cu mic, cu mare Aleargă, sar, se îmbrâncesc Și până-n noapte stau afară; Eu stau la geam și-mi amintesc, Pe când eram copil la țară... Parcă mă văd cum stau la masă, Alături de părinții mei; Mâncam friptură, nu prea grasă, Mămăliguță și mujdei! Mă văd cu frații în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pună ordine În univers. „Domnule”, făcea viitorul Repetent, „bătrânul a fost monumental. Am dormit și-am stat cu rândul la coada din fața ambasadei trei zile și trei nopți. Se ținea drept, cu privirea ascuțită și parcă și țiganii - care se Îmbrânceau ca toți dracii și se luau la Înjurături și la pumni - Îi arătau respect și-l ocoleau. Colonelul purta costumul de bun, pălărie pe cap, pantofi lustruiți În picioare și de pe umeri până sub genunchi Îi atârna un palton cenușiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
coatele și genunchii ca să-și salveze echipa de la gol. Cei doborâți de mine cereau totdeauna lovitură de pedeapsă, jocul se Întrerupea și Începeau Îndelungi ciorovăieli. Îi lăsam pe ceilalți din echipă să se certe, să se scuipe și să se Îmbrâncească. Eu mă trăgeam deoparte, șchiopătând demn, ca și cum mă străduiam din răsputeri să-mi ascund greaua durere pricinuită de loviturile suferite. Aveam - cred - sau voiam să am pe chip mândria molcomă a soldatului ce-și Îndeplinise misiunea cu asupra de măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din cer și de pe pământ să-mi fie martori! Păi, am primit atâtea favoruri de la dumneavoastră... m-ați ridicat, dintr-un om care purta numai zdrențe și o singură sabie... — Gura! — Vă rog, dați-mi drumul. — Sigur că da! îl îmbrânci Nobunaga. Ranmaru! Apă! strigă el, cu glas sonor. Ranmaru umplu un vas cu apă și i-l aduse. Când Nobunaga luă apa, ochii săi păreau să arunce flăcări. Umerii i se cutremurau cu fiecare respirație. Mitsuhide, însă, se retrăsese, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de a trebui să folosească o stratagemă pentru a traversa acel biet șănțuleț și se apucară să împingă liniile din fața lor. — Atacați! Atacați! Ce mai așteptăm? — Luați zidurile cu asalt! Întrecându-se pe negândite să cucerească mai întâi intrarea, îi îmbrânceau în lături pe cei nehotărâți, doborându-i chiar la pământ. Câțiva oameni din față fură împinși în șanț, în timp ce atât cei căzuți, cât și cei de sus scoteau strigăte de luptă. Apoi, în mod vădit intenționat, trupurile și mai îndepărtate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
omenești și sări spre baza zidului cu acoperiș. Altul îi urmă exemplul. — Trecem peste ei! Urlând și împungând cu lăncile, oamenii traversară și, în curând, ajunseră să se agațe de acoperișul zidului. Războinicii învălmășiți în fundul șanțului se zbăteau și se îmbrânceau ca peștii încercând să sară dintr-un iaz. Ostașii de deasupra călcau în picioare spinările, umerii și capetele propriilor lor tovarăși. Unul după altul, aceștia erau sacrificați jalnic pentru oribila goană prin mocirlă. Dar, datorită distinsului lor serviciu nevăzut, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]