9,813 matches
-
a lui Harry Brauner, venit la Bienala de la Veneția în 1966, la doi ani după eliberarea sa din închisoare (12 ani) în calitate de coparticipant (împreună cu soția sa Lena Constante) în lotul procesului Pătrășcanu. Locuiau, tustrei, în aceeași pensiune. Harry Brauner �ne îmbrățișa, lăcrima, rîdea, ne mulțumea. Se difuzase la "Europa liberă" o cronică a mea despre Victor Brauner și făcuse asupra "autorităților" de la București o atare impresie încît - zicea el - îi dăduseră viză fratelui său să vină la Veneția�. Ciudat lucru, Brauner
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
aceeași cameră închiriată, care �era și rămăsese insula sigură a lui Jonathan într-o lume nesigură, reprezenta reazemul său stabil, locul său de refugiu, iubita lui, da, iubita lui, căci seara, cînd Jonathan se întorcea acasă, ea, cămăruța lui, îl îmbrățișa drăgăstos, îl încălzea și îl apăra, îi hrănea trupul și sufletul, era întotdeauna prezentă cînd avea nevoie de ea și nu-l părăsea niciodată�. Pentru a răsplăti o astfel de fidelitate, Jonathan intenționează să �eternizeze relația dintre ei� - cumpărînd odaia
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
tentativă de asasinat urmată de una de sinucidere. Rezolvarea epică a conflictului de suprafață, prin arestarea și apoi internarea lui Parry, nu închide cu adevărat problema; prin contrast cu �comprimarea narativă a povestirii�, în care după plecarea poliției cuplul se îmbrățișează, în viața reală �stresul susținut are un efect coroziv asupra sentimentelor�, constată Joe. Relația axată pe un echilibru elegant între viziunea feminină și cea masculină asupra existenței (o preocupare mai veche a lui McEwan, vizibilă și în Cîinii negri) iese
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
animați de o tînără economicos îmbrăcată. De la poze li s-a tras celor doi. Scandal în presă, scandal la televiziuni pornind de la ideea - ce-i drept adevărată - că țara arde de rău ce-i este și oficialitățile se energizează lăsîndu-se îmbrățișate de animatoare nici goale, nici îmbrăcate. Și unul și celălalt dintre ulterior nefericiții îmbrățișați în poze au declarat apoi că o făcură în timpul lor liber, nu ca oficialități. Dl Mihăescu a mai precizat că s-a dus la Hustler, ca
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16182_a_17507]
-
Scandal în presă, scandal la televiziuni pornind de la ideea - ce-i drept adevărată - că țara arde de rău ce-i este și oficialitățile se energizează lăsîndu-se îmbrățișate de animatoare nici goale, nici îmbrăcate. Și unul și celălalt dintre ulterior nefericiții îmbrățișați în poze au declarat apoi că o făcură în timpul lor liber, nu ca oficialități. Dl Mihăescu a mai precizat că s-a dus la Hustler, ca artist. Întîmplarea a avut o epică și întorsături de situație mai ales la guvern
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16182_a_17507]
-
pe geam. Ne salutaserăm, iar șoferul dezamăgit, o pornise. Acum, printr-o străfulgerare, îmi aduc aminte de Midovschi. Un camarad, însă pilot. Da, el fusese la Vințu... Întîlnindu-ne întîmplător la București, după 1960, îl văd pe stradă pe Midovschi, ne îmbrățișăm, intrăm într-o cîrciumă și îmi povestește bînd bere că a făcut 16 ani de pușcărie, acuzat ca spion. Pilot de linie, un timp, după război, pe linia Milano-Paris-Bruxelles. Abia acum îmi aduc aminte de Midovschi! Care fusese cu nemții
Război și pace by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16258_a_17583]
-
tip de cultură, nu este lucru primejdios și neatractiv? Cultura română vrea să se plaseze în "sincronie firească" (nu deliberată) - folosesc expresia dumneavoastră - cu cea occidentală. Se pune însă întrebarea: ce fel de cultură occidentală? Occidentul nu este un monolit, îmbrățișează o diversitate de aspecte. Hai să repet ceea ce am tot căutat să argumentez de mulți ani. România (și nu numai ea, ci multe alte țări, învecinate sau ba) ar face o fatală eroare căutând să imite servil o imagine oarecare
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
Iliescu noblețea formulei sapiențiale supreme n-am mai văzut de pe vremea când vreo doi senatori de azi se înghionteau pentru un loc cât mai central la bucile lui Ceaușescu. Dacă până și un post de televiziune creat pe bani occidentali îmbrățișează cu atâta nerușinare obiceiuri levantine, cred că dezastrul e mai gros decât ne imaginăm! În ce-l privește pe Ion Iliescu lucrurile sunt destul de limpezi - cum să reformezi un dinozaur comunist care și atunci când vorbește despre junețea sa de dansator
Bazinul carbonifer-securist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16327_a_17652]
-
Carvalho, autor a 11 volume eseistice și filozofice, ultimul fiind Imbecilul colectiv în care denunță așa-zisa înțelepciune convențională și ceea ce se înțelege astăzi prin "politically correct". Cartea recomandă o unică revoluție pe care intelectualii ar avea dreptul să o îmbrățișeze: eliberarea inteligențelor de ideologie. Spre deosebire de concepțiile filozofice occidentale (Locke și urmașii lui spirituali) care proclamau supremația individului și a percepțiilor sale, în viziunea asiatică scumpă anumitor spirite de pretutindeni, EUL se cufundă în masă, se topește în infinitul ei și
Abdicarea inteligențelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16347_a_17672]
-
știe să zâmbească la ideile pe care le susține, pentru că în lumea burtos-danubiană astfel de valori n-au nici un fel de trecere. La noi, intelectualul de bodegă și demagogul de tribună, care în public te spurcă iar în privat te îmbrățișează "cu muci", cum zice Caragiale, sunt preferați cuiva ai cărui pori emană civilitate, politețe, competență, farmec și dorință de a construi o țară la antipodul balcanismului jegos în care ne zbatem larvar. Tony Judt, celebrul analist politic new-yorkez, directorul lui
Soia și ciocanul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16385_a_17710]
-
margini în Rică Venturiano, dublată mai întîi de agresivitatea timidului și pe urmă de disperarea vinovatului. Dintr-un motiv sau altul, Ștefan Iordache pleacă de la "Nottara" și se stabilește la Teatrul Mic. Un alt om, cu alt tip "de nas", îmbrățișează speranța ce devenise certitudine, în special cu Hamlet-ul lui Cernescu și începe să-i construiască statutul de vedetă. Dinu Săraru a mizat pe aura pe care o vedea formîndu-se în jurul numelui lui Iordache. Și a cîștigat. Și teatrul românesc. Cine
Farmecul generalului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16414_a_17739]
-
vrăji sau magii. Pune un diamant pe creștetul unei femei care doarme. Se poate astfel cunoaște dacă femeia este credincioasă ori necredincioasă bărbatului ei. Dacă se va trezi din somn tresărind, ea este infidelă; dimpotrivă, dacă e castă, își va îmbrățișa bărbatul cu afecțiune, trezindu-se din somn. * Roiala ca de fluturi a femeilor la țară, mai ales, în jurul mortului, la priveghi, atracția lor mai puternică decît a bărbaților. Două fete urîte, dizgrațioase, cu figuri diforme, de vreo 16-18 ani, ținîndu-se
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
stînga Generalul. Cel ce făcuse, cîteva zile la rînd, valuri, prin demisia din fruntea armatei. Cînd șalupa începuse să ia serios apă. Și cînd era tocmai bine de sărit în altă șalupă. Moment realmente teatral: amicii, înecîndu-se în emoție, îl îmbrățișează pe eroul zilei și tot declamă aferați: Ce caracter! Ce caracter! Mă desprind neutru. Întrebîndu-mă naiv cum dracu' trădarea are, și ea, nevoie de caracter. O știre la BBC, care, dacă n-ar fi, în realitatea ei, lugubră, ar suna
Suplicii by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16500_a_17825]
-
lungă sau mai scurtă, mai veche sau mai nouă. Chipul și glasul de astă-seară vor trezi imaginea păstrată de fiecare, vor fi clopoțelul ce va scoate la iveală o comoară păstrată cu sfințenie". Gheorghe Cozorici a surîs și m-a îmbrățișat. Nu mult după întîlnirea de la Tîrgu Mureș a murit. L-am ascultat, așadar, spunînd Scrisoarea a III-a pentru ultima oară. Avea o asemenea emoție, ca la prima întîlnire cu acest text. Se lupta cu el descoperind parcă alte și
Șoaptele lui Firs by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16512_a_17837]
-
aur și argint. O ascunse apoi, din nou, bine și se simți stăpînă pe sine. Se apropie de ceilalți țigani și muncea alături de ei, dar cu un spor deznădăjduit. O răsucire de mîndrie avu cînd un fecior de țigan o îmbrățișă. Realiză pe dată distanța enormă care o desparte, totuși, prin naștere, de ceilalți țigani. Continua să muncească, trezindu-se, cîteodată, cîntînd vechi cîntece țigănești de tabără. O stăpînea gîndul răzbunării pe ucigașul părinților ei. Era, socotea, rostul ei în lume
Vrerea destinului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16575_a_17900]
-
tulburător, o vînă teatrală și dramaturgică remarcabilă pentru arta contemporană, o analiză asumată, trepidantă și pasională asupra structurilor umane. A fost o încîntare să citesc acest volum, tradus bine și, uneori, chiar cu "patimă". M-am gîndit ce regizor va îmbrățișa în mod benefic unul din textele Yasminei Reza și mi-am imaginat chiar și o bijuterie spectacologică. Din păcate, nu a fost înghesuială. Probabil că există, undeva, și argumente pe care nu le pot aproba sau combate pentru simplul motiv
Eros și Thanatos by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16579_a_17904]
-
totalitare abolit, mai poate fi îndreptățit comportamentul de "rebel". Nu cumva e o prelungire nefuncțională, un atavism psihic deranjant? N-ar fi mai bine să ne dezechipăm și să surîdem tot timpul aidoma unui fost președinte ale țării noastre, festiv îmbrățișați de acolada consensului? Din păcate nu, deoarece noua conducere a obștii românești a reprezentat "o perioadă haotică, în care abandonarea explicită a materialismului dialectic și istoric ca ideologie de stat a fost dublată de o proiectare în prim-planul vieții
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
astea, culmea ironiei!, se întâmpla să fie televizate tocmai când o seamă de celebrități de carton se planificaseră să ne spună înțelepciuni pe vreun cutare post de televiziune... Așadar, era nevoie de-un respiro chiar și pentru semi-sobra Mariana Bitang îmbrățișându-și elevele cu tandrețea unei mame fericite... Ce nevoie avem noi de chestii din astea ? Pe cine impresiona faptul că întreaga populație a țării lăcrima când, în cine știe care colț de lume, tricolorul se înălța - datorită acestor minunate și plăpânde făpturi
Stoica, Grigoraș și Vieru sau distrugerea lotului feminin de gimnastică al României by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11892_a_13217]
-
acestei apropieri de miracol. Fire dinamică și reflexivă, pămînteană și eterică, animată de rigori gospodărești și pulverizată în reverii și în imprevizibile combinații onirice, așa cum ușor se poate observa și din confesiunile și din reflecțiile sale scrise, Gheorghe Ilea a îmbrățișat și un vast perimetru al manifestărilor plastice. Nefiind înteresat de un limbaj anume, ci de forma optimă prin care poate dialoga cu lumea din jur și, mai apoi, prin care își poate dezvălui credibil propria lui lume fabulatorie, afectivă și
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
mai groasă, mai insensibilă, așa a spus mama, de aceea ea poate lua o cratiță de pe foc fără ștergarul de bucătărie, dar dacă eu mă ating de urechile cratiței mi se fac imediat bășicuțe. Trebuia să mă Țin de el îmbrățișându-l din spate peste burtă, avea burta atât de mare că mâinile mele nu se întâlneau în față. Mirosea a transpirație. Am evitat să stau prea aproape, dar când am pornit mi s-a făcut un pic frică, el îmi
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
rușine de tot, îmi dădeam seama că s-a întâmplat ceva ce la vârsta mea nu ar fi trebuit să se întâmple, că el era vinovatul, până la urmă a pornit motocicleta și ne-am întors. Nu îmi venea să-l îmbrățișez pentru a-mi Ține echilibrul, dar l-am Ținut de cămașa transpirată cât am putut de tare, înfricoșată să nu cad la vreo curbă a drumului. Tot nu erau copii pe-afară, ce bine că nu erau, îmi era tare
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
deși urmase doar cinci clase primare ("Caietul" său, deși evident purtînd un retuș stilistic, constituie un manuscris prodigios), nu era mai puțin o făptură pasională, îngenuncheată de greutăți, azvîrlită în lotul unor "dureri înăbușite". Iată acolada duios-absolutorie prin care o îmbrățișează postum fiul său: "Măritată de către autoritarul ei tată, la mai puțin de cincisprezece ani, cu un bărbat mult mai vîrstnic decît ea, cizmar dintr-un alt sat, ea avea o legătură cu un băiat de vîrsta ei. Se simțea gata
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
fost scris de-a lungul lui 1868 și al primăverii lui 1869. Se cuvine să reluăm neezitanta opinie a lui Paul Cornea: "Ele ilustrează o renovare a artei lui Alecsandri, care nu atinge doar domeniul verbului sau al prozodiei, ci îmbrățișează tema, organizarea poematică și viziunea, prin urmare însăși structura liricii sale. (...) Din zbuciumul atâtor ani de căutare și interogații se naște o operă durabilă, unitară, de un modelaj exemplar. Era o izbândă a poeziei românești, dar și o victorie pe
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
destin ce s-a dorit tot timpul împreună. În noi același cântec doar dintr-un corn răsună, suntèm când foarte mult, când prea puțin. Văzându-ne iubirea, că frați ne socotim, zeii-au dorit, în marea lor iubire, să ne îmbrățișeze râvnita nemurire ca printre constelații să trăim. Anatol Covali Referință Bibliografică: Poeme / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1530, Anul V, 10 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382668_a_383997]
-
isteață dar și tare năzdrăvană. Sper să aibă și ceva noroc! Mâncară la cârciuma unde domnul Alexandrescu era cunoscut și tratat cu multă atenție. Mai băură o bere rece, după care trecură pe la gazda Mariei să le salute. După ce își îmbrățișă tatăl, tam-nisam Maria îl luă pe Mache de smocul de păr din față și îi zise: - Bine ai venit, Mache! Cei de la liceu nu ne dau voie să ne plimbăm pe bulevard și pe cheiul Ialomiței, decât însoțite de părinți
MOȘ MACHE CAP.III,DRUMUL SPRE ÎNĂLȚIME de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382646_a_383975]