4,030 matches
-
procurat, pentru fiecare, câte un autoturism dintre cele mai performante. L-a dotat, apoi, pe fiecare, cu cei trebuie unui turist de lux, pe deasupra - și membru al clubului redactorilor de agende turistice de lux. și au pornit la treabă. Ziua îmbrăcați ca niște turiști autentici, apăreau în localitatea stabilită. Parcau în același loc, mai ochios. Coborau. Se răsfirau. În mâna stângă, cu un caet de luat note și de schițat contururi; în dreapta - carioca, de care se folosea, presupusul membru al clubului
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Triumf. Cum vii, de la Casa Presei, către centrul marelui oraș. Au fost atenționate, de către organizatori, ca, astăzi, să nu fie acolo, la înjosita, dar, neânțeleasa lor îndeletnicire, de către cei mai mulți dintre oameni. Au fost receptive, cum sunt, totdeauna frumos și curat îmbrăcate și încălțate, cu scăunelul și băncuța după ele, iar pe băncuță cu tingiruca pe care, cine dovedește că are suflet de creștin în piept, își lasă,prinosul de milă. Le cunoaște, de multă vreme, o lume.Acasă, în minuscula cămăruță
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ei se opreau la o terasă și sorbeau, la fel de elegant, un coniac sau o bere, obligînd lumea din jur să-i comenteze admirativ. Minunată idee! Anacronică, din păcate! Căci azi, vezi actorii mer gînd pe bicicletă, cărînd plase cu zarzavat, Îmbrăcați cum se nimerește, frecventînd localuri ieftine...Păcat! Culmea! Visul lui Noica a fost să scrie...teatru! Dar cîți ne dramaturgi n-au visat asta - Creangă, spre exemplu! Sau Nichita Stănescu. Eminescu, a Încercat ( ne-a și lăsat texte cunoscute, care
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ca un sifilitic, pă pervaz. Cineva care voia să să răzbune. Cineva care știa el ceva...", făcu cu un subînțeles evident bărbatul, fixând-o pe duduia Monica. Contabila, grăsuță și mai în etate, se uită la tânăra zveltă și scump îmbrăcată, scăpându-i fără voie un zâmbet de satisfacție. Reuși să și-l reprime imediat, înainte ca să fie zărit de domnul director. "Cu tine vorbesc mai târziu", mârâi Ciucurel, făcându-i lui tanti Mery semn către ușă. Funcționara nu așteptă alt
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
iar contesa trăia aievea, ședea lângă mine și îmi scria la mașină textul. Mai era îmbrăcămintea. Cu puțină imaginație, o îmbrăcam rapid și imaginar, pe Iozefina în hainele contesei, chiar și când aceasta apărea numai în blugi sau cel mult îmbrăcată așa cum erau îmbrăcate la ora aceea toate femeile tinere. Chiar și când nu era îmbrăcată cu ea, rochia aceea, strânsă la mijloc, tot cenușie, făcea din înfățișarea Iozefinei un triumf al frumuseții celei mai modeste culori. Într-un cuvânt, eu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Muza departamentului: “Când toți sunt cocoșați, e o monstruozitate să te ții drept”. Balzac era, mi se pare, preferatul domnului General Epaminonda. “Epa nu plecase niciodată de acasă în fapt de seară. Obișnuia, într-adevăr, să iasă chiar și sumar îmbrăcat, înainte de masă, ca să hoinărească pe străzi până spre ora prânzului. Făcea ture prin tot orășelul, de cele mai multe ori confundând străzile, casele, stâlpii de telegraf și rătăcinduse. Vizita mai ales locuri de care l legau cele mai multe amintiri (și peste care cădea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
plecarea Catrinei? - o întrebat Ion Prispă crâșmarul.” „Ce să fac? M-am așezat pe un scaun și așteptam să se trezească cucoana. După un timp, aud mișcare în dormitor, semn că s-o sculat... Îndată în ușă, o apărut cucoana, îmbrăcată cam subțirel... Am sărit în picioare ca ars. <Vasilică!> <Poruncă!> <Fă un ceai și adu-mi-l aici! Da’ fuguța!> <Am înțeles!> Am făcut ceaiul cât de repede am putut și apoi - după regulele învățate - am așezat toate cele trebuitoare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
acest timp a intrat Măriuța, purtând ceaunul plin cu apă clocotită și sub braț o bucată de pânză albă. Când l-a văzut pe Hliboceanu - aproape despuiat - întins în crivat, i s-a tăiat răsuflarea. Întotdeauna l-a văzut numai îmbrăcat ca un haiduc: cămașă albă peste care se încolăcea chimirul lat plin de ținte strălucitoare, ciubote înalte și pălărie cu boruri largi. Pe umeri purta o jiletcă neagră de culoarea pantalonilor. Acum însă... După această clipă de descumpănire, Măriuța și-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
o furtună electromagnetică, l-a contrazis un ins subțirel. — Da, da, simțeam eu că mă-ncearcă reumatismul, a aprobat un grăsun măsliniu, care gâfâia de zor. — Taci bă din gură, nu vezi că ești beat? a sărit o doamnă bine Îmbrăcată. De când țara asta a-ncăput pe mâna emigranților, bagă apă-n benzină să-și scoată pârleala. — Emigranții n-au nici o vină, cucoană! a strigat un domn cu ochelari, ci vremea. Umiditatea crescută, de peste 105 la sută, a făcut ca amestecul carburant
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
seama că n-o să te ierte? Tonul ridicat al discuției noastre atrăsese câteva priviri furișe din jur. Metroul se apropia de stație, roțile deja scârțâiau pe șine propria variantă a pieselor cântate până nu demult de amicul meu. Doi bărbați Îmbrăcați ca niște critici literari se Îndreptau Încet spre noi. Când ușile s-au deschis, Vasea a sărit În picioare și, mai iute decât o făcea cândva veverița din creștetul său, a țâșnit afară. Indivizii s-au așezat pe două scaune
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Timișoara e măcel!”. Comandantul de pluton scapă arma din mână și începe să plângă: „Am familie, am copii, ce mă fac?!”. Spre miezul nopții se mai liniștesc lucrurile. Am fost trimiși la dormitoare cu tot echipamentul individual cu noi. Dormim îmbrăcați. Oricum adormim târziu. Au urmat 3 zile de relativă acalmie, perioadă în care zvonistica a proliferat. Izolați în unitate, cu rare contacte cu civilii, frânturile de informații erau umflate și răsumflate, și apoi sparte și iar umflate, încât la un
CADENȚE PESTE TIMP by Maior (r) Sergiu MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93205]
-
neapărat o cale de-a mă strecura afară. Imediat am început să-mi încropesc un plan de bătaie, n-am mai trecut nici pe la popotă, am sărit și peste jocul de șeptică de dinainte de culcare. M-am băgat în pat îmbrăcat așa cum mă vedeți, dar n-am reușit să adorm și cum s-a luminat am sărit la fereastră și am privit la garduri. Nu-mi venea să cred ce vedeam și am început să mă frec la ochi. Poate că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
bec care aruncă pe pereți o lumină rece ca gerul de afară, tot nu te-ai lăsat de prostii măi băiatule, te-ai costumat de parcă te-ai afla în fața unei lovituri ca-n filme, o să dăm de bucluc cu tine îmbrăcat așa. — Nu m-am putut abține și i-am făcut un compliment, o ține Sena pe a lui, o să vă spună dînsa cînd o să ne întoarcem, sper că n-o să mă înțelegeți greșit, vă transmite că ne așteaptă pe toți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
comunității, Curistule, îți mulțumim pentru asta, o să-i transmitem și lui Roja că domnul Președinte încă se mai gîndește la Bătrîn, că și acum mai păstrează o poză în care apar ei doi la Moscova pe vremea cînd erau studenți, îmbrăcați gros, fiecare într-o rubașcă, spune Dendé. Se află într-o zonă aerisită, pe o stradă care arată jalnic. Tot cartierul ăsta arată ca vai de capul lui, își spune, toată țara este mai rău ca după un război care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Președinte, numai așa poți să-ți faci o imagine corectă asupra unui eveniment la care n-ai fost martor ocular, zice. Sînt din ce în ce mai rău, începe să se gîndească Bătrînul, ridicîndu-se greoi din scaunul său cu rotile, dîndu-și seama că adormise îmbrăcat, simțind o amorțeală în tot trupul, făcînd cîțiva pași leneși în lungul holului, oprindu se în pragul sufrageriei. N-au fost în stare nici măcar să-și adune mizeriile înainte să plece, începe să adulmece aerul îmbîcsit al încăperii, să-și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
lucind de curățenie, un întreg spectacol numai de ochii lumii. Doar la asta fuseseră buni, cînd era nevoie de-a celebra vreo victorie sau realizare a clasei politice, erau cu toții scoși cu forța din mizeria zilnică, spălați, pieptănați, parfumați și îmbrăcați. Să ne rugăm lui Dumnezeu să mai dea un război mondial, începuseră să circule glume, ca să mai scăpăm și noi de condiția asta mizerabilă, de șmotru, de gudureală, de pîinea rîncedă. La al Doilea Război Mondial nici nu vrea să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
La radioul mașinii se auzea muzică Întreruptă din când În când de o ,,masă rotundă,, despre colesterol. În curtea În care am intrat, În care se aflau două rânduri de case gen vagon, mobila a fost cărată de doi vlăjgani Îmbrăcați ponosit, pe care mama Îi angajase cu o zi Înainte. Locuiam de-acum În ultimul corp de casă pe partea stângă a curții, lângă un chioșc de vară cu vopseaua verde scorojită În interiorul căruia se legăna În adierea vântului spânzurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
au rezemat-o de peretele vitrinei, iese capul pleoștit al unui câine, tovarășul lor de foame și vagabondaj. -Pe ce parte este Europa, nu vă supărați? se trezește Antoniu că-l Întreabă pe un tip cu mustață, prezentabil și bine Îmbrăcat, care, Înainte de-a intra În metrou, aruncă mucul unei țigări nu departe de picioarele lui. ,, Pe partea mătii, nenorocitule,, , Îi răspunde acesta coborând furios treptele. Antoniu râde, râs ce are gustul amar al realității În care se zbate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
intră În oase făcându-l să tremure și Îngreunându-i respirația. În curând va porni către stația de metrou, slujba lui de la care nu-și permite să lipsească. Șaptesprezece În cocioaba lui Ben a intrat o femeie de vârstă incertă, Îmbrăcată ca vai de lume, cu o căciulă verde, tricotată pe cap și o sacoșă pe care o târăște după ea. Antoniu o vede zilnic de aproape o săptămână. Semn că Ben se va descurca mai bine și, În existența lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
un artificiu al unui spațiu bolnav, ci, În mod evident se cântă la el. Un bărbat și o femeie, apropiindu-se amândoi de patruzeci de ani au intrat În apartament, și s-au grăbit să se așeze pe o canapeaua Îmbrăcată În piele albă pentru a-și aprinde și a savura câte o țigară. Pe măsuța de sticlă din dreptul canapelei, scrumiera primește docilă scrumul și mucul țigărilor. Sunt eleganți, o eleganță citadină, dar rafinată, și par personajele unei piese de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-De undea-i apărut lebădă sălbatică? Antoniu nu-și poate stăpâni bucuria. -Cred că mă confundați...se scuză zâmbind tânăra reporteriță. Haideți mai bine, să vorbim despre cerșetori și cerșetorie. De dimineață tot caut un cerșetor așa, mai prezentabil și Îmbrăcat mai curat. Însfârșit, l-am găsit...Să ne dăm puțin la o parte pentru a nu-i Împiedica pe cei care coboară În metrou sau pe cei care ies. -Dragă Plăcințica... -Nu vă supărați, dar mă numesc Genoveva. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
doresc să o fac. — Vă supărați dacă închid ușa? întrebă ea. Se sprijini cu spatele de ușă și mă privi insistent, iar chipul ei trăda o concentrare calculată. Purta un costum verde închis care cândva, probabil, fusese considerat elegant și, îmbrăcată astfel, parcă arăta mai puțin rău decât ieri, la gară. Își lustruise pantofii cu bot pătrat. Părul scurt, drept și unsuros, îi înconjura fața palidă ca de ceară, cu trăsături evreiești, ca o perucă tunsă. Ochii înguști semănau cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
defavorabilă a lunii, am descoperit că Dora se Îmbrăcase din nou. Stând pe pat În chimonoul ei de mătase artificială, Își aranja o eșarfă pe umeri. De ce... — Pentru că acum e rândul tău să fii dezbrăcat și al meu, să fiu Îmbrăcată. Ar fi timpul să Înveți ceva. Cu degetul Întins, nerăbdător, arătă pălăria. Jos, jos, jos. Apoi m-a rugat să mă duc În pat. Șșșt, Anton. Fii și tu mai cooperant. N-are nici un haz dacă ești mereu așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că cel care răspundea la Întrebările Cancelarului Sănătății era Alexander Knisch, Înregistrat la poliție, dar un Anton fictiv? Când Dora a sosit În acea după-amiază de februarie, Înfofolită Într-o haină de damă elegantă, cu o boa de vulpe, dar Îmbrăcată dedesubt ca un școlar (bleizer și pantaloni, pantofi de piele cu tocuri spaniole), i-am explicat că Încercam să-mi termin tema. Mi-era clar că ar fi meritat să completez paleta lui Froehlich cu Încă o nuanță, două. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a zis, „nici măcar geniala de Manetti nu poate nega că Wilms era Îmbrăcată Într-o manieră care nu corespunde unor obiceiuri decente. Sau poate crezi că se grăbea la un curs de croitorie când moartea a surprins-o, machiată și Îmbrăcată provocator? În cazul ăsta te voi dezamăgi. După cincisprezece ani petrecuți la poliție știu să citesc semnele astea. Și experiența Îmi spune că unele trăsături nu dispar niciodată. Viciile rămân vicii. Îmi pare rău s-o zic, dar curva tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]