814 matches
-
admiratorilor săi și plecă să exploreze tabăra. Marlena observă că În afară de gemeni și bătrâni, puțini erau Îmbrăcați În costumele tradiționale pe care le vedeai la spectacolele de dans și muzică. Să fi fost acesta un trib autentic și nu unul Îmbrăcat ca să pară tradițional? Pânzele pe care bărbații și femeile le purtau Înfășurate În jurul capetelor aveau În mod clar un scop funcțional și nu unul decorativ. Păreau niște prosoape murdare turcești Înfășurate fără a ține cont de cum arată. Iar femeile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
trei deputați ai Centrului Catolic. Ședința solemnă de deschidere are loc la 2 septembrie 1921. Se face apelul. Și, ajungîndu-se la cei trei deputați catolici, se strigă un nume: Antonio de Oliveira Salazar. Un bărbat de vreo 30 de ani, îmbrăcat sobru, se ridică și rostește: "Prezent!". Are figura calmă, ochii senini și mișcările lente, ponderate. Ascultă cu multă atenție dezbaterile acestei prime ședințe parlamentare la care ia parte. Dar de atunci nimeni nu i-a mai zărit chipul în Adunarea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o mișcare în mulțime; o clipă mai târziu, apăru o jumătate de duzină de călăreți ce îi veneau în întâmpinare, cu toții la pas; aceștia se opriră curând înaintea lui Richelmus. Bărbatul ce conducea grupul, pe la patruzeci de ani, grizonat și îmbrăcat elegant, dar fără armură, schimbă câteva cuvinte cu heraldul, apoi se îndreptă către el. — Salutare, Aulus Sebastianus! exclamă, întinzându-i palma deschisă, după obiceiul roman, și măsurându-l cu o privire iute, scormonitoare, ce nu lăsa să se piardă nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
astai...!” Confirmarea spusă de Nando o mai liniști oarecum. După felul cum era Îmbrăcat arăta Îngrozitor. Hainele mototolite, murdare, cămașa șifonată mai mult jegărită, iar barba Îi crescuse ca niciodată. Tony Pavone de regulă În asemenea situații, nu pleca așa Îmbrăcat neglijent la unele Întâlniri de afaceri - după spusele lui. Desigur, Carla nu credea o iotă mai ales privindu-l cum se bărbierea să fie proaspăt, schimba cămașa și lengeria de corp, se Îmbrăca cu costumul de haine cel mai bun
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
bolnăvicioasă, Tony Pavone În loc să se ducă acasă unde era așteptat, se amestecă În această lume pestriță Încercând să tragă cu urechea, asistând chiar la unele afaceri mărunte. La un moment dat, se apropie de el un bișnițar nespus de elegant Îmbrăcat, radiind În jurul lui un plăcut miros de parfum franțuzesc, acest produs se putea cumpăra numai din magazinele cu vânzare În valută, cu condiția să dovedești cu acte proveniența banilor, șoptindu-i confindențial. „Cumpăr și vând bancknote occidentale...Cu ce vă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
astronomic...! A doua zi, având suplimentar În memorie multe alte amănunte, fără emoție se prezentă la Secretariatul instituției și unde secretara Îl conduse la o ușă pe care nu scria nimic. Înăuntrul Înăperii află un individ Între două vârste, protocolar, Îmbrăcat civil și recomandându-se Colonel ce oricum nu-i reținu numele. Acesta Î-l În invită să stea pe un scaun zâmbindu-i malițios. Avu răbdare să parcurgă În fugă invinuirile inculpatului Lct.Col. Tudose Ion, după care se adresă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fost umită de cât de puternică îi era dezamăgirea. Apoi, fără nici un avertisment, Connolly i-a ieșit în față. Părea mai tânăr și mai mic decât de obicei în acea seară, zice ea. Și ca de obicei, era prea subțire îmbrăcat. S-a arătat surprins că a văzut-o venind. Era sigur, zicea el, că va lua plasă. Sheba i-a explicat serios că venise doar pentru că era îngrijorată de tonul din biletul lui. Nu era nici o speranță ca între ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
trupul subțire ca o carte, dar numai mușchi, așa cum fusese și taică-su. Te referi la tatăl meu ? a întrebat el. Tatăl meu a murit la ferma lu’ bunicu’. Nu-i așa ? Soțul lui Alice, John, care arăta extrem de nefericit îmbrăcat în smoching, a trecut pe lângă Alice fără nici un cuvânt și-a ieșit pe balcon. Unul dintre New York-ezi a mormăit ceva legat de un proces de calomnie. Jina s-a întrebat cine oprise muzica. Eu zic s-o împușcăm, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pentru sentimentalismele lor. Dacă nu împușca destui elani vara și toamna, iarna el și Helena mureau de foame. Simplu și concis. Ellis și-a armat pușca. Sezoanele de vânătoare erau pentru oamenii care aveau acces la supermarket-uri. Nici un isteț îmbrăcat în haine simandicoase n-avea să-i spună lui că sezonul la elani începea abia în septembrie. Sezonul începea în ziua în care Ellis ieșea la vânătoare. Și lasă să vină după el cei de la protecția peștilor și vânatului; lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mă mint și chiar de atunci am început să îmi ascund sentimentele față de ea. Am luat un carnețel din valiză și scriind în el tot ce simțeam, am priceput că istoria avea să se repete. Trist și deznădăjduit am adormit îmbrăcat, ascunzându-mi printre așternuturi primele lacrimi. M-a trezit Marius clătinându-mă de umăr ușor. Mai e până la noapte...hai, scoală că te așteaptă Creața să mergeți împreună la masă! Mi-era greu să înțeleg de ce mă mai așteapta, dar
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
din mijloc, Îmbrăcat Într-o pufoaică și care era beat mort. Cel din stînga, un tip solid cu o bărbie puternică, mă sfredeli cu privirea de sus pînă jos, dar nu zise nimic. Poate-mi căuta și el insigna. Cel Îmbrăcat În pufoaică plîngea Înăbușit, cu suspine, strigînd: — Saké! Saké! Hei, tu! Mă aflu printre cei dispăruți, dați În căutare. Nevastă-mea a scris la primărie să fiu găsit neapărat. — Nu-ți mai bate tu capul atîta! spuse cel mai, mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
reluat întrebarea, încăpățânat și enervat. „Zi, de ce n-ai învățat?” Paul a tras aer în piept și cu o respirație a spus tot, tot, umilindu-mă! „Da’, tovarășu’, când am ajuns ieri acasă s-a luat curentu’, și-am adormit îmbrăcat și m-a sculat mama la 5, când a plecat la servici, să stau la coadă la lapte, și-am fost ultimu’ care a luat, dacă vreți vă arăt, tovarășu’?” „Și eu am fost, tovarășu’!” „Și eu am fost, tovarășu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
răsfăț, dar retrăgându-mă, ochii îmi căzură pe plăcuța avertizatoare de sub fereastră: „NE pas se pencher en dehors” - „Nu vă aplecați în afară”, apoi în italiană, germană, rusă. „Așa ceva, îmi spusei, trebuie ținut minte toată viața.” - Alo, domnu’! „apostrofă unul îmbrăcat orășenește, pe altul care părea localnic al câmpiei, stai ca la dumneata acasă, ai blocat trecerea! Cel care vorbise căuta zadarnic să-și facă loc, târând după el un geamantan întărit la mijloc cu sfoară. Abia acum observai, cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de afaceri și românii stabiliți in Chile. La Ministerul Relațiilor Externe, am fost primit de adjunctul ministrului, un general amabil, corect, stilat! Nu-mi aduc aminte să fi întâlnit, cât am stat în Chile, un general gras, transpirat, obosit, neglijent îmbrăcat. Toți erau supli, eleganți, proaspeți! Era poate și asta o politică! Am purtat cu el o discuție degajată, afirmându-se de ambele "părți" interesul pentru relații corecte, pentru dezvoltarea legăturilor economice și culturale. M-a asigurat de sprijinul său și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
cuteza. Culi n-avea poftă să vorbească; a îmbucat de puține ori și s-a dus în fundul odăii, întinzându-se în patul cel mare pe o coastă, cu tâmpla rezemată în palmă. Vânătorul s-a simțit trudit și a adormit îmbrăcat un somn; după aceea a ieșit afară, dinaintea casei de vânătoare. Luminile încă ardeau în casa de sus și în cea mică. Nana Floarea se afla afară singură, între tăceri neclintite, privind cerul senin și fără lună. Bolta era spuzită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe care avea s-o fluture, veselă și triumfătoare, pe sub nasul musafirilor, semn că mireasa era fecioară, că soțul era potent și că sărbătoarea putea începe. Ritualul mi s-a părut interminabil. Încă de dimineață, femeile care se ocupau cu îmbrăcatul, pieptănatul și epilatul miresei, printre care Sara cea de neînlocuit, se agitaseră în jurul Fatimei, dându-i cu suliman roșu pe obraji, cu negru pe mâini și pe picioare, desenându-i între sprâncene un triunghi și încă unul sub buza de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
galbenă pentru soare și strălucire și viață și cea albastră pentru nesfârșit și calm și eliberare atunci când mi-o doresc. Viață într-o sticlă galbenă, moarte albastră ca cerul, albastru rece ca oțelul, a spus el. Era teribil de prost îmbrăcat, cu o mantie sărăcăcioasă, de neguțător ambulant, și o uriașă desagă peticită, cu desene pe ea, și s-a întors, dând să plece. I-am zis că am un frate pe nume Născut-din-Moarte iar astăzi este ziua când devine bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
târî afară din bar și se prăbuși imediat lângă zid. Capul i se legăna ușor. Oricine l-ar fi văzut l-ar fi considerat un om în ultimul stadiu de epuizare fizică și mentală. Și, în plus, atât de prost îmbrăcat, se gândi Elfrida. Atât de murdar. — Domnule, rosti ea cât de ferm reuși. Capul lui Vultur-în-Zbor se întoarse în direcția ei. Femeia... era femeia aceea frumoasă... da, uite măgarul... Nu înțelegea însă ce voia de la el. Domnule, insistă Elfrida, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
trăncănea domnul Grenville, dar nu mă interesează. Eu doar spun, „da, domnule...“, „nu, domnule...“, „trei sacoșe pline, domnule...“ Dar eu deja împingeam ușile rotative atâtde puternic încât s-au învârtit în spatele meu ca roata Sfintei Ecaterina. Să urmărești pe cineva îmbrăcat în costum bleumarin, în oraș, la ora prânzului, era o sarcină care punea piedici și celui mai bun detectiv. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru culoarea blondă a părului lui Simon. Am zărit pe cineva care semăna cu el dispărând la stânga înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ani de zile o anunță că o părăsea pentru alta, fiindcă ea era ca un cîmp părăginit și sterp care nu rodea, fiindcă nu era femeie. În absența lui Zacarías (pe care Îl luase drept un emisar al cerului, căci, Îmbrăcat sau nu În negru, era un Înger luminos - și cel mai frumos bărbat pe care Îl văzuse ori Îl visase vreodată), Jacinta vorbea cu Dumnezeu de una singură, pe la colțuri, fără să-l vadă și fără să spere că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a Întors cu două tăvi ticsite cu mezel, sandvișuri și diferite feluri de bere, Fermín Îi plasă un dublon sănătos și Îi zise să păstreze restul. — Dom’ șef, Îl vezi dumneata pe individul acela pe la masa de lîngă fereastră, acela Îmbrăcat ca Pepe Grillo, cu capul vîrÎt În ziar ca Într-un cornet? Ospătarul Încuviință cu un aer complice. — Ai să-mi faci hatîrul să te duci și să-i spui că inspectorul Fumero Îi trimite mesaj de urgență să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ușă strigând: „Deșteptarea, bă!“ Bat În uși și le trântesc de perete, forfota unei dimineți obișnuite dintr-un internat se aude crescând În urma lor. — Și tu, Radule, deschide fereastra, nu vezi că pute aici ca-n grajd? Radu, adică cel Îmbrăcat În pijama, se duce și deschide fereastra. Înainte de a ieși din cameră, cu mâinile În buzunare, Grințu mai Întreabă: — Și ăsta unde-i? — Care ăsta? zice Radu. — Meșteru, Popescu, spune pedagogul arătând cu o mișcare a capului spre patul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
spectatori normali ar putea fi făcute de Înțeles aceste poveși și sentimentele cu care le Însoțea Grințu? Despre Popescu, supranumit Meșteru, Grințu aflase târziu că e și el dintre copiii orfani. Se Îmbrăca Îngrijit și cu gust, avea haine de Îmbrăcat În lipsa uniformei și tot felul de obiecte personale care nu puteau fi cumpărate cu banii de la Leagăn. Spunea că se duce vara și muncește cu calul și cu țapina În pădure și face rost de bani, apoi că primește din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
vag spre stânga. Dacă ai nevoie... Privi rapid spre Isabelle, care vorbea cu Elisa și Începu să pășească prudent peste picioare și genți de mână ca să ajungă la mine. Contrasta izbitor cu Leo cel flamboaiant și cu Philip cel meticulos Îmbrăcat, fiind cumva mai masculin și mai vulnerabil În același timp. Când se prăbuși În fotoliul de piele de lângă mine, mi s-a părut că nu mai era aer În cabina de lux. —Bette, Începu el, vorbind atât de Încet Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de manevre periculoase. În fiecare dimineață, dificultatea bărbieritului aproape îl face să plângă, dar cu toate acestea, o duce la bun sfârșit. Este doar una dintr-o sută de alte mici bătălii pe care le duce într-o zi obișnuită. Îmbrăcatul începe cu scuturarea pantofilor, pentru a îndepărta scorpionii, apoi cere să i se aducă altă lenjerie dacă din neatenție i-a scăpat vreun articol de îmbrăcăminte pe podea sau l-a contaminat cu o picătură de ulei de păr, operații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]