560 matches
-
gen de eleganță... Cladova îl ascultase zâmbind, pe gânduri. - Deci, asta a fost la Veuve, l'inconsolée... - Și la Veuve, și Die traurige Witwe, și Jalea îi stă bine Electrei, și la Vedova... Obrazul îi tremură o clipă, și se îmbujora, ca și cum ar fi fost gata să izbucnească în râs, dar parcă și-ar fi adus brusc aminte de ceva, și se mulțumi să zâmbească, ridicând din umeri. Apoi apucă sticla și umplu amândouă paharele. Nu ar fi trebuit să intre
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
amintit, doar, că ai lucrat într-un laborator unde se puteau fabrica asemenea cerneluri. Nu numai că ai lucrat acolo, dar printre colegii și colegele d-tale de laborator se află și o anumită tânără, foarte frumoasă, care... Pantelimon se îmbujoră. - A fost greșeala mea, spuse. Nu eram făcuți unul pentru altul și ne-am despărțit. - Nu, nu mă refeream la asta. Îți aminteam doar că tânăra chimistă locuia în strada Luceafărului numărul 13, iar la 13 bis locuia Zevedei... Pantelimon
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
privesc - și nu vă ascult - decât pe d-stră!... - Nu, nu mă gândeam la asta, o întrerupse, continuând s-o privească și trecîndu-și batista dintr-o mână într-alta. Ești romîncă? Vreau să spun, ai trăit aici, în București? Fata se îmbujoră brusc. - Părinții mei sunt din provincie, dar eu am fost crescută aici. - Ah, deci am avut dreptate. Într-un anumit sens, ești străină, vii din altă parte?... Fata clătină din cap, zâmbind încurcată. În acea clipă, Antim observă cu emoție
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de la; Iași sau de la Ploiești. De aceea mă bucur că ne-am întîlnit. Fără să vrei, fără să știi, ai să-mi aduci o veste. Sunt foarte curios să știu: ce fel de veste? Ce noutate? Ce revelație? Fata se îmbujoră brusc, apoi zâmbi. - Eu, Maestre? - Nu zâmbi. Nu crede că sunt un bătrân maniac. Nu sunt nici chiar așa de bătrân, deși mă simt cam șubred de la o vreme, și sigur nu sunt maniac. Dar, asta a fost viața mea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
s-o povestească logodnicei, care, din motive greu de înțeles, s-a simțit jignită și l-a părăsit. Mi-e peste puțință să înțeleg ce s-a întîmplat, de ce s-a supărat fata... Fără să-și dea seama, Maria se îmbujorase. - Povestea, îți repet, e foarte simplă, continuă Antim ridicând ochii și privind-o, așa cum abia mușcase din al doilea sandwich și rămăsese încurcată, neîndrăznind să mestece. Într-un cuvânt, lucrurile se petreceau câteva secole în urmă, probabil în Evul Mediu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
două servitoare, trecând în revistă sâmbătă seara lenjeria proaspăt spălată a casei și alegând ceea ce avea să dreagă ea, cu mâna ei. Și alta poate încă și mai veche : maman, mestecând uriașa oală de dulcețuri și explicând - cui ? obrajii ei îmbujorați sub tulpanul scrobit - că nimeni nu este în stare să o privegheze așa cum trebuie... Iar eu, oare chiar atât de nevolnic am ajuns încât nu pot da de perete o ușă înțepenită ? Iată, totuși, că am deschis-o ! O boare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
en vogue roman rusesc al unui așa-numit Dostoiewski, pe care de curând l-a citit într-o proastă traducere germană). Un Alioșa Karamazov, dotat însă cu un binevenit simț practic, căruia ajunge să-i vezi obrajii lați și copilărești, îmbujorați la orice aluzie decoltată, ca să simți pe loc față de el încredere și simpatie. — Sigur, a trecut atâta vreme, încât pare curios să te mai interesezi de așa ceva ! Dar în regiment a fost o anume alertă, s-a crezut că atunci
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
copiii care îți fac pozne... — Pneumonia e boală de bătrâni, ți-am spus totdeauna să te ferești singură de frig ! Ți am spus să te îmbraci bine, să eviți oamenii gripați, să iei vitamina C, să bei citronade... Pe fața îmbujorată de febră, înconjurată de părul alb, decoafat, ochii ei mi-au părut deodată foarte albaștri... A avut o privire de vinovăție : pentru că, în loc să-mi ușureze viața, așa cum orice părinte este dator să o facă pentru copilul său, ea mai mult
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
am înfipt dinții în degetul mic, pe care îl ținea puțin depărtat. Ce tevatură ! Muti plângând de rușine că are un asemenea copil ! Toată lumea pusă la curent și comentând ! Iar bietul Papa, el, atât de palid de obicei, cum se îmbujorase, și ce glas nesigur avea ! Se simțea desigur ambarasat, un om atât de inteligent ca el nu putea să nu-și dea seama că fusese o mică criză de gelozie, din pricina lui !... Sperând că probabil așa va da mai puțină
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
apoi pare să-și piardă controlul și Începe să povestească cu detalii despre cum și-au tras-o de cinci ori la rînd În noaptea nunții, și o face de parcă ne-am cunoaște de o viață. Nevastă sau soție? E Îmbujorat și Îi lucesc ochii, n-are 19 ani, dar arată de 16, după accent aș spune că e de undeva dintr-o zonă rurală din sud. E frisonant să auzi cum Îi șerpuiește vocea prin ambien tul sonor monoton, condimentată
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
aventura cumpărării pălăriei. Știa că trebuie să se comporte cât se poate mai bine, că nu avea voie să facă vreun pas greșit. Și, mai presus de orice, nu trebuia să se trădeze. Când John Robert îi scria, Pearl se îmbujora pe sub culoarea ei tuciurie. Și când sosea la ele, Pearl roșea ca para focului, era emoționată, dar invizibilă și perfect eficientă. Îi îndrăgea instrucțiunile. Asta era tot ce-i putea el da, și însemna mult. Tremura în fața lui, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Cu toate mizeriile și nedreptățile ei, lumea e singurul loc unde putem spera să ni se facă dreptate. Înțelegeți acum toată încăpățînarea cu care mă agăț de orice îmi amintește de dumneavoastră? Ceva mai devreme, când spre pădure s-a îmbujorat cerul, aveam impresia că sânt la mare și că valurile izbesc mereu într-un semnalizator morse, ale cărui sunete nu știu să le tălmăcesc. Apoi m-a copleșit o mare emoție, uitîndu-mă cum se făcea ziuă. Parcă vedeam totul, cum
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
coperișului... ― Să nu cadă jos, în stradă, pe capul cuiva. ― Îi privește direct și personal. După un timp, s-a furișat pe poarta inimilor noastre ființa unui vals făcută numai din farmec și nostalgie. Mihaela, recunoscând bucata, tresări și se îmbujoră la față de plăcere: ― A, L'invitation à la valse de Weber, cântată de orchestra lui Stokowsky... S-o ascultăm... e minunată!... Într-adevăr, era o minune cântecul, o minune Mihaela, o minune întîmplarea care mi-o aruncase în brațe, o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cineva odată Îi spusese că e senzual, la trei dimineața și tot Într-un han. Aude pași pe scară; e Susan, care coboară fermecătoare, ca să-l Însoțească veselă la tradiționala petrecere din luna octombrie. Susan, asemenea vinului de Jerez, e Îmbujorată la față și Însuflețită și vorbește despre toreadori alintîndu-i cu diminutive, le spune pe numele mic cu o vibrație de duioșie În glas și ei se strîng roată În jurul ei cînd ajung la han, după corridă, cînd au biruit teama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de rotofei. Văzu pe cineva apropiindu-se de ea și atunci, rușinată și fermecătoare, se ascunse la pieptul lui, lipindu-se de cămașa de mătase și-l sărută pe obrazul proaspăt ras și dat cu cremă Yardley, cu pielea moale, Îmbujorată de entuziasm și cu un parfum viril care Îmbia la dragoste. „Gargajo Lopez del Perú!“, strigă rotofeiul Romero Îndreptîndu-se spre un bărbat mărunțel, un omuleț, o pocitanie Îngrozitoare care intrase În clipa aceea Îmbrăcat cu un costum vechi și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
s-ar putea să fie chiar zeflemitor și Susan, frumoasa Susan, care a deschis puțin geamul, cîțiva centimetri doar, fiindcă se sufocă de căldură, dar nici nu vrea să-și strice coafura, ia din nou În mînă petecul de hîrtie, Îmbujorată de rușine și răspîndind un parfum Îmbătător; În clipa aceea glasul ei, privirea și fermecătoarea șuviță care, conform programului zilnic, Îi cade pe ochi, Îl ajută pe Carlos să priceapă că stăpîna, femeia aceea milionară și bună, vrea să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să fim obligați să-i tragem o mamă de bătaie străinului, În tăcerea acestui coridor atît de lung și cuprinși de teama asta atît de minunată la ora cinci după-amiază... Manolo o săruta cu foc pe Cecilia, care-l Îmbrățișa Îmbujorată la față și număra secundele cît dura acel sărut fierbinte, dezlipindu-și pentru o clipă buzele pentru a respira, simțind că se sufocă uitîndu-se În ochii Ceciliei care se deschideau scăldați În lacrimi, Încărcați de lacrimi grele și strălucitoare, fîntîni adînci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
față cu ea e casa lui Moș Nicolae Pricop, mai încolo stă nenea Gheorghe Cizmaru, pe urmă vine Constantin Crăciun... Fiul uliței s-a oprit. În inima lui s-a aprins o flacără care arde și-i încălzește obrajii (mai îmbujorați acum), ochii (în care au apărut câteva mărgele cristaline)... “Ce-i, ce s-a întâmplat? Iar am greșit drumul?” “Nu, n-am greșit” “Ești sigur?” “Mai sigur ca niciodată” “Hm! Și până acum ai fost sigur și...” “Ce-i, Păulică
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
pe hartă. Mark începu să râdă. Cel puțin suna ca un hohot de râs, încetinit și greoi. Până și Bonnie tresări. Se bâlbâi și râse și ea. Nu mai găsea nimic de spus. Buzele i se strânseră, obrajii i se îmbujorară, iar ochii i se umplură de lacrimi. Sosise momentul când Karin trebuia să-i schimbe lui Mark pantofii și șosetele, vechiul ritual de stimulare a circulației, rămas din săptămânile în care fusese țintuit la pat, la care nu renunțase pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Napa și a trăit mult timp ca un indian. Amicul lui, Tom Rupp, i-a făcut rost de slujba de la abatorul IBP din Lexington. —IBP? Ea strâmbă din nas, mirată de ignoranța lui. —Infernal Beef Packers. —Infernal...? Fața ei se îmbujoră. Își lipi trei degete de buze și suflă peste ele. — Voiam să zic Iowa. Deși, știți cum e: Iowa, Infernal. Trebuie să te uiți mult și bine ca să vezi diferența. —Muncea într-un abator? — Nu omoară vaci sau din astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ea a luat deja de la el ce-i trebuia. Clatină din cap spre el și spune: —Neasistat, imposibil, aproape omnipotent și infinit de fragil... El se chinuie să localizeze cuvintele, scrise de cineva care a fost odată el. Fața ei, îmbujorată de acest gând, îl imploră să-și aducă aminte. Dacă toți suntem măsluiți, atunci toți suntem liberi. Liberi să ne strecurăm mințile prin ceea ce iubim. Ce de lucruri am mai putea afla cu toții despre râul ăsta. Ce de locuri ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
roșii, albastre deschis, verzi și galbene își treceau din mînă în mînă bere în butoiașe și sticle. Alergau la malul apei și cîntau cînd o echipă de aceeași culoare cîștiga. Feluri de carne rece și salate erau purtate de chelnerițe îmbujorate de efort. Ici și colo grămezi zăngănitoare de farfurii murdare. Se purtau discuții aprinse despre obstrucționarea adversarilor atunci cînd o barcă trecea dicolo de balize, despre schimbările din desfășurarea programului. Observatori studenți stăteau în fața mașinilor de scris și scriau liste
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
un creion și-l ascuți cu un cuțitaș. Lui Nicu îi plăcea să deseneze, dar până acum nu făcuse asta decât pe tăbliță și în zăpadă. Era prima dată că avea la dispoziție o foaie albă și un creion. Se îmbujoră și, opintindu-se ca atunci când căra un pachet greu, desenă cea mai caraghioasă vacă din viața lui și, fără să vrea, găuri hârtia în câteva locuri. Îi făcu ochiul acoperit de pata neagră ca la pirați, dar nu reuși să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
redactorilor, dar fata pufni în râs și-l apucă de bărbie, ridicându-i-o spre ea. Așa a putut el să vadă că nu arată deloc bine, în dimineața asta, un obraz crescut ca aluatul de cozonac, altul subțirel. Dar îmbujorată la amândoi. Pentru Nicu, chipul domnișoarei Iulia era ca farurile despre care scrisese nu demult în Universul, unul, la Tuzla, cu foc roșu, altul, la Mangalia, cu foc alb. Și la ea, când se-aprindea unul, când celălalt, fiindcă și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
speriat, când văzu că băiatul, alb tot de viscol, cară colivia cu o Pestriță foarte necăjită înlăuntru. Nicu arăta la fel de jigărit ca pasărea, sprâncenele i se uneau ca vârful săgeții și, cu tot frigul de afară, obrajii nu i se îmbujoraseră deloc. Nu-i place la mine nu m-a-ndrăgit io o iubesc cred că-i bolnavă i-e dor de casa ei! Vorbise ca din pușcă, fără pauze. Stai jos și trage-ți sufletul. Și portarul deschise ușa coliviei, o apucă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]