570 matches
-
rostogolea la picioare, roșu, roșu cu galben, roșu cu verde. Odată se întoarse cu iuțeală și privi peste gard. Era o fetișcană. Hei! Tu-mi arunci mere? Da. De ce? Așa. Avea cam 18 ani, o codană sănătoasă, cu pielea albă, îmbujorată la față, cu ochii jucăuși. Cum te cheamă? Carmen. Mulțumesc pentru mere. Când o să le am și eu pe ale mele o să mă revanșez. Numai atât? El se făcu că nu aude și-și văzu de treabă mai departe. Joaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și ce să facă și, în scurt timp, se înzdrăveni de-a binelea. Într-o zi, când lucra la verandă, îi spuse lui Carmen: Uite, aici vor sta soția mea și copiii când vor veni. Ești însurat? Desigur! Ea se îmbujoră și coborî încet pe potecuță. N-o mai văzu un timp. E atât de tânără, atât de tânără și fragedă! Se apucă mai abitir de treabă. Își dădu seama că avea nevoie de un câine, un câine mare. De unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
mă întreabă? Trebuie să plec la București, să văd ce se întâmplă. Dimineață o căută pe Carmen prin sat, o văzu și o întrebă: Vrei să ai grijă de Toni al meu, să-i dai să mănânce? Da, răspunse ea, îmbujorându-se. Mulțumesc. Eu plec și-am să mă întorc. Ai grijă de Toni! Se urcă în mașină și plecă. La București lucrurile s-au cam lămurit. Băiatul era hotărât, câștigase ceva bani la Londra. N-a vrut să spună ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
doamne rețineau atenția. Camelia se așeză în fața lui Petre, alături fiindu-i Mihai, care începu să-i șoptească ceva la ureche, Petre gândind că s-ar putea să-i înghită un cercel. Ea zâmbea, ochii îi străluceau de bucurie, se îmbujorase la față. Cameliei îi venea bine costumul albastru-marin, purta o garnitură de cercei și un colier de perle, iar pe deget un inel cu un safir superb. Alice nu mai prididea cu întrebările către Beatrice, iar Petre, care stătea lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
din sanie, au admirat caii din care ieșeau aburi, Petre a vorbit cu vizitiul să treacă să-i ia cam peste 3 ore și au pășit spre intrare. Ce intrare și ce primire! Cu halebardieri, cavaleri și trompeți! Beatrice se îmbujorase și admiră totul ca pe o poveste din 1001 de nopți. Au fost invitați să viziteze castelul și să-i asculte povestea. Fusese inaugurat în 1911, proprietar fiindu-i unul din cei mai bogați oameni ai României Principele Grigore Cantacuzino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ușurat, după discuția cu "organul". N-a fost ușor, dar simțea că proiectul "l-a prins" și că a început din nou să devină un om de afaceri energic și întreprinzător. Pe drum se întâlni cu Carmen. Tânăra era frumoasă, îmbujorată de ger. Bună ziua, domnule Petre, la mulți ani ! La mulți ani, Carmen. Încotro? Spre casă, domnul Petre. Mulțumesc pentru Toni și că ai avut grijă de casă. Ce faci mâine? Ce-am făcut și ieri, pe lângă casă... Badea Ion mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
E supărată, gândi Petre. Are o candoare fata asta, aduce puțin cu... Cu privirea ușor înrourată o petrecu până când silueta i se stinse în capătul uliței. Tată, o știi de mult pe fata asta? De când am venit aici. S-a îmbujorat toată când a vorbit cu tine și te-a privit într-un anume fel... E o fată bună. A avut grijă de casă și de Toni cât am lipsit, iar badea Ion e unchiul ei. Peste o săptămână se duseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
unde luam masa și auzind glasul superb al unei tinere chinezoaice, m-am dus pentru câteva minute să asist la spectacol. Era o puștoaică de 13-14 ani acompaniată de o chitară și audiată de turiști, care au aplaudat-o îndelung. Îmbujorată la față, la final a făcut plecăciuni 116 repetate de mulțumire celor care i-au apreciat meritele, apoi a fugit la mama ei, care o aștepta în mulțime. După ea un grup de tinere și tineri dansatori cubanezi au antrenat
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
două servitoare, trecând în revistă sâmbătă seara lenjeria proaspăt spălată a casei și alegând ceea ce avea să dreagă ea, cu mâna ei. Și alta poate încă și mai veche : maman, mestecând uriașa oală de dulcețuri și explicând - cui ? obrajii ei îmbujorați sub tulpanul scrobit - că nimeni nu este în stare să o privegheze așa cum trebuie... Iar eu, oare chiar atât de nevolnic am ajuns încât nu pot da de perete o ușă înțepenită ? Iată, totuși, că am deschis-o ! O boare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
en vogue roman rusesc al unui așa-numit Dostoiewski, pe care de curând l-a citit într-o proastă traducere germană). Un Alioșa Karamazov, dotat însă cu un binevenit simț practic, căruia ajunge să-i vezi obrajii lați și copilărești, îmbujorați la orice aluzie decoltată, ca să simți pe loc față de el încredere și simpatie. — Sigur, a trecut atâta vreme, încât pare curios să te mai interesezi de așa ceva ! Dar în regiment a fost o anume alertă, s-a crezut că atunci
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
copiii care îți fac pozne... — Pneumonia e boală de bătrâni, ți-am spus totdeauna să te ferești singură de frig ! Ți am spus să te îmbraci bine, să eviți oamenii gripați, să iei vitamina C, să bei citronade... Pe fața îmbujorată de febră, înconjurată de părul alb, decoafat, ochii ei mi-au părut deodată foarte albaștri... A avut o privire de vinovăție : pentru că, în loc să-mi ușureze viața, așa cum orice părinte este dator să o facă pentru copilul său, ea mai mult
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
am înfipt dinții în degetul mic, pe care îl ținea puțin depărtat. Ce tevatură ! Muti plângând de rușine că are un asemenea copil ! Toată lumea pusă la curent și comentând ! Iar bietul Papa, el, atât de palid de obicei, cum se îmbujorase, și ce glas nesigur avea ! Se simțea desigur ambarasat, un om atât de inteligent ca el nu putea să nu-și dea seama că fusese o mică criză de gelozie, din pricina lui !... Sperând că probabil așa va da mai puțină
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de tăcere. Aproape am rămas fără aer. Ce vrea să facem ? Ce ? Poate am putea să Începem să ne spunem unul altuia „iubitule“ și „iubito“, zice precipitat și stîngaci. Poftim ? zic fără nici o modulație În glas. Mă gîndeam doar... Se Îmbujorează și mai tare. Că o să locuim Împreună. E un pas foarte important. Și am constatat recent că noi nu prea folosim... cuvinte de alint. Mă holbez la el, alarmată. — Nu ? — Nu. — Aha. Iau o gură de cafea. Dacă stau bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
da. Se poate spune că e șef. — Ce porcărie. Lissy se Încruntă, rămînÎnd cîteva clipe pe gînduri. Și ce contează ? Ce importanță are dacă știe cîteva lucruri despre tine ? — Lissy, nu e vorba doar de cîteva lucruri. Simt că mă Îmbujorez ușor. Știe absolut tot. I-am spus că am mințit În CV În legătură cu nota de la un examen. — Ai mințit În CV În legătură cu nota de la examen ? repetă ea șocată. Vorbești serios ? — I-am spus că am pus suc de portocale la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
naiba, trebuia să fac un pic de ordine. — Rămîn În picioare, spune Jack cu un mic surîs. Ia o gură din ceea ce pare a fi whisky și Îmi privește camera fascinat. Deci asta-i camera ta. Lumea ta. — Da. Mă Îmbujorez ușor, deșurubîndu-mi glossul de buze. E un pic cam dezordine... — E foarte drăguță. Foarte primitoare. Îl văd cum se uită la pantofii stivuiți În cutii Într-un colț, la peștișorii cu clinchet atîrnați de lampă, la lănțișoarele agățate de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mama. Și știi ce mi-a zis ? — Ce ? zic cu inima cît un purice. Mi-a zis... că nici ei nu-i plac lucrurile croșetate. — Poftim ? Mă Întorc pe călcîie și o privesc În ochi. Și nici bunicii mele. Se Îmbujorează la față, și acum arată iar ca Katie pe care o cunosc. Și nici vreuneia dintre rudele mele. S-au prefăcut cu toții ani de zile, așa cum ai făcut și tu. Acum am Înțeles o serie de lucruri. Ridică ușor vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cineva odată Îi spusese că e senzual, la trei dimineața și tot Într-un han. Aude pași pe scară; e Susan, care coboară fermecătoare, ca să-l Însoțească veselă la tradiționala petrecere din luna octombrie. Susan, asemenea vinului de Jerez, e Îmbujorată la față și Însuflețită și vorbește despre toreadori alintîndu-i cu diminutive, le spune pe numele mic cu o vibrație de duioșie În glas și ei se strîng roată În jurul ei cînd ajung la han, după corridă, cînd au biruit teama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de rotofei. Văzu pe cineva apropiindu-se de ea și atunci, rușinată și fermecătoare, se ascunse la pieptul lui, lipindu-se de cămașa de mătase și-l sărută pe obrazul proaspăt ras și dat cu cremă Yardley, cu pielea moale, Îmbujorată de entuziasm și cu un parfum viril care Îmbia la dragoste. „Gargajo Lopez del Perú!“, strigă rotofeiul Romero Îndreptîndu-se spre un bărbat mărunțel, un omuleț, o pocitanie Îngrozitoare care intrase În clipa aceea Îmbrăcat cu un costum vechi și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
s-ar putea să fie chiar zeflemitor și Susan, frumoasa Susan, care a deschis puțin geamul, cîțiva centimetri doar, fiindcă se sufocă de căldură, dar nici nu vrea să-și strice coafura, ia din nou În mînă petecul de hîrtie, Îmbujorată de rușine și răspîndind un parfum Îmbătător; În clipa aceea glasul ei, privirea și fermecătoarea șuviță care, conform programului zilnic, Îi cade pe ochi, Îl ajută pe Carlos să priceapă că stăpîna, femeia aceea milionară și bună, vrea să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să fim obligați să-i tragem o mamă de bătaie străinului, În tăcerea acestui coridor atît de lung și cuprinși de teama asta atît de minunată la ora cinci după-amiază... Manolo o săruta cu foc pe Cecilia, care-l Îmbrățișa Îmbujorată la față și număra secundele cît dura acel sărut fierbinte, dezlipindu-și pentru o clipă buzele pentru a respira, simțind că se sufocă uitîndu-se În ochii Ceciliei care se deschideau scăldați În lacrimi, Încărcați de lacrimi grele și strălucitoare, fîntîni adînci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la ce anume ar detesta Lisa cel mai mult să primească și a concluzionat că niște cupoane M&S i-ar provoca dezgustul maxim. (Ally Benn purta numărul cinci la pantofi.) — Pentru Lisa! concluzionă Barry. La acel moment toți erau îmbujorați și amețiți, așa că ridicară paharele albe de plastic, stropind cu vin și cu bucăți din dop pe hainele lor în timp ce chicoteau și își dădeau coate, strigând „Pentru Lisa!“. Lisa a stat exact atât cât a fost necesar. Și ea aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Nici n-am vrut s-o fac; aș dori grozav de mult să fiți fericită. Sunteți fericită? Asta-i tot ce am vrut să vă spun. Fratele dumneavoastră, prințul L. Mâșkin.“ Citind această scrisoare scurtă și destul de alandala, Aglaia se îmbujoră deodată și căzu pe gânduri. Ne-ar fi greu să redăm cursul gândurilor ei. Printre altele, se întrebă: „S-o arăt cuiva?“ Parcă i se făcu rușine. Până la urmă, cu un zâmbet zeflemitor și ciudat, băgă scrisoarea în sertarul mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a apropiat de masă. Nu îndrăzni s-o privească, însă simți cu toată ființa lui că în această clipă ea îl privește și, poate, îl privește amenințător, că negreșit ochii ei negri sunt plini de furie și obrajii îi sunt îmbujorați. — Mie, Nikolai Ardalionovici, mi se pare că degeaba l-ai adus, dacă e vorba de băiețandrul acela tuberculos, care a izbucnit atunci în plâns și ne-a invitat la înmormântarea lui, observă Evgheni Pavlovici. A vorbit atunci cu atâta elocință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
decideți! Toți v-au așteptat, toți n-au așteptat decât fericita dumneavoastră inteligență... Prințul remarcă privirea drăguță, blândă a Verei Lebedeva, care se grăbea să ajungă și ea la el prin mulțime. Înaintea tuturor, îi întinse ei mâna; fata se îmbujoră de plăcere și îi ură „viață fericită începând cu această zi“. Apoi o zbughi la bucătărie; acolo pregătea gustările; și înaintea venirii prințului, de cum se putea desprinde de treburi pentru câteva minute, apărea pe terasă și asculta cu toată atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a insistat să mă așez din nou ca să mă odihnesc; i se adresă soției și aceasta, fără să-și părăsească locul, îmi spuse câteva cuvinte de mulțumire și prietenie. Era atât de fâstâcită, încât obrajii ei palizi, uscați chiar se îmbujorară. Am rămas, dar arătându-le în fiecare secundă, prin înfățișarea mea, că mi-e grozav de frică să nu-i deranjez (așa se cădea). În cele din urmă, căința ajunse să-l chinuie pe doctorul meu, am văzut asta. — Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]