491 matches
-
se uita în pământ. Pe dânsul l-au osândit la muncă silnică, zece ani; iar pe Anița au dus-o la spânzurătoare. Așa au hotărât; și când a venit Gavril Buzatu ș-a ridicat furca acolo, pe tapșan, s-a îmbulzit toată lumea din târg și de prin satele dimprejur, ca la un iarmaroc. N-aveai unde zvârli un ac. Soldați cu chivără, cum era pe atunci, stăteau și opreau grămădeala cu șpăngile puștilor. Ș-am văzut și pe bătrâni, pe părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
râsete - respirația colosală a orașului în care plutea praful stârnit de vântul amurgului. Străzi înțesate de lume. Stații de autobuz aglomerate. Mulțime îngrămădindu-se în magazine, cofetării, alimentare, restaurante, cafenele, ceainării. Așteptând ora de începere a spectacolului, la vreun cinematograf. Îmbulzindu-se spre și dinspre Gara de Nord. Din nou formând o masă informă în stațiile de autobuz, tramvai, troleibuz. Despicând norișorii delicați de praf. Învelindu-se în lumina filtrată de arborii parcurilor. Înaintând printre frunze ruginii sau îngălbenite ce pluteau nesigure, smulse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și glasuri nediferențiate care tăiau aerul cu cuțitul sau cu muchia palmei numai, în cuburi și paralelipipede uriașe, mai mari decât ar fi putut căra cu ele în graba cu care se retrăgeau. Se împiedicau și se călcau în picioare, îmbulzindu-se spre ieșiri, orice umbră căzută se transforma într-o prismă de aer pe care cei veniți din urmă o loveau cu piciorul, se opreau o clipă, o cântăreau din privirile nevăzute, o aburcau la subțioară cu lăcomie, dispărând dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Lana. — Ba-s chiar sigur de asta! Păi albii nu țin ei papagali și canari și-i to’ pupă? Așteaptă numa’ s-afle lumea ce fel de pasăre prezintă Bucuria Nopții. O să tre’ să pui portar la ușă. O să se-mbulzească toată lumea bună. Jones formă un nou nimbus de fum, care părea gata să explodeze. Darlene și pasărea asta tre’ să mai lustruiască doar număru’ pe ici pe colo. La naiba! Fata asta intr-acu’ în lumea spectacolului. Îi trebe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Înfiora de gîndurile sale, de cum răsucea firul amintirilor, care-i redeșteptau toate cele petrecute Înaintea acelui somn. 5. Și văzu lucirea făcliei care, aidoma unui astru, ardea deasupra capetelor lor, sub bolta grotei, și-și aminti freamătul mulțimii care se Îmbulzea să-i vadă, apoi tăcerea care se așternuse pentru o clipă, cînd Ioan, cuviosul păstor, Își va ridica mîinile spre cer, chemînd numele Domnului, ca apoi iar să se stîrnească zarva. Și dacă fusese doar vis? Dacă fusese doar visul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Sfânta Liturghie a fost urmată de slujba de sfințire a ramurilor de tei, ce amintesc simbolic, prin forma lor, de „limbile ca de foc“ venite peste primii propovăduitori ai creștinismului ortodox. Din păcate, nerăbdătorii iar și-au dat În petec, Îmbulzindu-se să intre În posesia crenguțelor Încă Înainte ca părintele Valeriu Moise să-și termine de rostit rugăciunea. O nouă dovadă că suntem credincioși doar cu numele și că predicile au fost rostite În van. Când vom Învăța să fim
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
ei recunosc trei suflete: PSIHI sau sufletul simțurilor; NUS sau sufletul inteligenței și PNEVNA sau sufletul mișcării și al vieții. CEREMONII LA MOARTE. În Grecia se atârnă la ușa casei unui bolnav ramuri de dafin și de acantă. Rudele lui, îmbulzindu-se împrejurul patului, adresau rugăciuni zeului MERCUR, conducătorul sufletelor. După ce moare, corpul lui se spală și se încununează cu flori, iar aproape de el se pune o turtă de făină și de miere spre a îmblânzi CERBEUL. I se mai punea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Vladimir din Vatra Dornei, membru onorariu al Societății Academice Studențești Junimea și al altor societăți. Pentru meritele deosebite și activitatea desfășurată în cadrul Bisericii neamului, mitropolitul Nectarie a primit o serie de ordine și distincții, cu toate că „la onoruri nu s-a îmbulzit, că-l oprea firea, de la muncă nu s-a dat înapoi niciodată căci aceasta îi era o necesitate a sufletului”: ordinul Coroana României în gradul de Mare Cruce și în cel de ofițer, cu ordinul Steaua României, în grad de
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Faceți loc! Dați-vă înapoi! Adăugă el pe un ton poruncitor. Îi trebuiră multe minute până să degajeze coridorul. Grosvenor era mulțumit de intervenția căpitanului. Dacă monstrul ar fi ieșit din cușcă și i-ar fi găsit pe oamenii aceia îmbulziți în fața ușii, ar fi putut să dea iama-n ei, omorându-i sau schilodindu-i pe mulți. Nici acum pericolul nu trecuse cu totul, dar era incomparabil mai mic. - Ce ciudat! Exclamă cineva. Parcă s-ar fi mișcat nava! Grosvenor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Măritului Hitissh că am venit din partea Maestrului Plabos. Frilul Hitisshului afișă o figură dezgustată și începu să apese meticulos pe clanță. — N-ai auzit de marele Plabos? făcu uimit Morminiu. Nici o reacție. Poarta începuse să se deschidă, iar dropșii se îmbulzeau să iasă.“ Toate aceste fabulații, lipsite de justificare estetică, par mai degrabă produsul unui delir decât al unui act de creație. Oricare dintre cititori poate continua citatul reprodus mai sus, lăsându-se în voia une imaginații infantile reziduale: Dropșii îți
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
reci și puse peste ele pătura cu tivul de mătase zdrențuit. Bruch luă asta drept semn că se va culca. Sau poate conversația luase o turnură care nu-l interesa pe Sammler? Cântărețul Își luă la revedere. Când Bruch se Îmbulzi pe ușă - pardesiu negru, picioare scurte, fund lat ca sacul, bască strâmtă, clame de biciclist la tivul pantalonilor (provocarea sinucigașă a mersului cu bicicleta În Manhattan) -, Sammler din nou se gândea la hoțul de buzunare, la presiunea corpului său, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
tânărul, atunci afacerile nu-i mergeau tocmai bine. Omul se prosternă cu fruntea la pământ, cerând să fie ascultat. - Te ascultăm, spuse Amir În turcește. În cuvinte destul de greu găsite din cauza emoției, negustorul descrise o după-amiază În care mulțimea se Îmbulzise În fața palatului, iar apoi pe străduțele din jur se dăduseră lupte. Doi oameni, spunea el, luptaseră cu mai mulți ieniceri care blocau ieșirea spre port. Apoi cei doi urcaseră pe un acoperiș și ajunseseră la o corabie. De pe acel acoperiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
altă sursă de propulsie, dar un lucru e adevărat: de când găsisem la Paris, în fața peretului fluid, fraza de început, cuvintele nu mi se mai terminau. Foarte ușor mergea scrisul, de dimineața până târziu. Coală după coală. Cuvinte și imagini se îmbulzeau, se călcau reciproc pe picioare, căci erau atât de multe lucrurile care voiau să fie mirosite, gustate, văzute, numite. Și, în vreme ce mâzgăleam prin cafenelele celui de-al treisprezecelea arondisment și în camera de încălzire capitol după capitol, ca să le bat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
jos. Dar Cora Reynolds nu e fraiera nimănui. Nimeni nu-i spune ei ce să facă. Apare un detectiv cu băiatul atârnându-i sub un braț, și fetița sub celălalt. Bărbatul îi lasă pe amândoi pe birou, și mulțimea se îmbulzește, apucând picioarele de silicon. Nimeni nu știe cine e cu adevărat nebun. Și Cora are în mână un pistol, cu eticheta de înregistrare atârnând încă de-o sfoară. Cu numărul cazului scris pe ea. Cora face semn cu țeava armei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Înfiora de gândurile sale, de cum răsucea firul amintirilor, care‑i redeșteptau toate cele petrecute Înaintea acelui somn. 5. Și văzu lucirea făcliei care, aidoma unui astru, ardea deasupra capetelor lor, sub bolta grotei, și‑și aminti freamătul mulțimii care se Îmbulzea să‑i vadă, apoi tăcerea care se așternuse pentru o clipă, când Ioan, cuviosul păstor, Își va ridica mâinile spre cer, chemând numele Domnului, ca apoi iar să se stârnească zarva. Și dacă fusese doar vis? Dacă fusese doar visul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
elevi se întrebau ce o fi cu ea, fiind obișnuiți cu zâmbetul și calmul ei desăvârșit. Pentru ea astăzi timpul trecea foarte greu, parcă se oprise în loc. în jurul orei 13, ieșind de la clasă, pe holul aglomerat de elevii care se îmbulzeau să iese mai repede din școală, ieși asaltată de o persoană de sex feminin pe care o cunoștea foarte bine din vedere, fiind economistă la I.A.S și fostă colegă al tatălui ei, care fusese tehnician la aceeași intreprindere
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Peste plante, peste copaci, peste flori, peste geacaranda mov și peste eucalipt s-a așternut deja un strat gros de cenușă. Aerul miroase a ars, dar pot merge liniștită la plajă. Intru sub duș, închid ochii, în creier mi se îmbulzesc imaginile din țară, chipuri haotice, senzația de pustiu, am gust de cenușă în gură. 1 ianuarie 2002, Sydney Silvia a început să cotrobăie prin sacoșa lui Mihai, un fel de rucsac de acum o mie de ani, răpănos, de acolo
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
încolo el va locui în corpul ei, se simte ușor obosită, vrea să ajungă cât mai repede în peșteră, intră în pădure, se cufundă pe cărăruia ce coboară spre peșteră, dintr-odată cineva îi sare în spate, în jurul ei se îmbulzesc siluete pe care nu le poate vedea, doar mâinile lor o apucă de peste tot, este trântită la pământ, unii chicotesc de departe, unii îi rânjesc în față în timp ce îi umblă cu mâinile sub veșminte, se uită la ei înmărmurită, nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
printre ferigi arborescente, care pendulau grațios, ca niște imense pene de struț, legănate de paji măslinii din Orient. Tocmai se întreba în cuget dacă face bine sau nu, fiindcă se afundă tot mai mult în zarva păsărilor idolatre, ce se îmbulzeau prin luxuriantele frunzișuri, când o săgeată, strălucind în zbor ca pielea unui șarpe în salt de deplasare, ciupi jucăuș pământul de dinaintea pașilor săi. Stopă, între îngrijorare și curiozitate, căutând printre desișuri pe incertul trimițător. Arcașul apăru de îndată. Purta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-nghite și cârligu’ gol, fără mămăligă, ăia pe care-i strângi cu sacoșa găurită din gârliță. Le dai mațele-afară cu unghia. N-are nevoie de noi, ne-aruncă-napoi în apă, ba cred că-i și cu capsa pusă, ce ne tot îmbulzim și nu stăm în bâltăul nostru, de ce nu-l lăsăm să prindă somnul? Ce mai vor guvizii ăștia? Mai pun o țuică? - Mai pune, nea Vasile! - Fii atent la mine... Poate-ai să zici că-s nebun, c-am băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ceva. Ți-ai găsit o ocupație. Cum mi-am găsit eu aici, unde am învățat o nouă meserie, aceea de a aștepta. Foarte grea meserie, domnilor. Mult mai grea decât aceea de a călători, de a alerga, de a te îmbulzi. Pentru că atunci când alergi, îți folosești picioarele. Când te îmbulzești, îți folosești brațele. Dar când aștepți nu-ți folosești decât puterea de a spera. Și aici e greutatea. Căci această putere se uzează și ea, domnilor, ca orice lucru. Și, în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
găsit eu aici, unde am învățat o nouă meserie, aceea de a aștepta. Foarte grea meserie, domnilor. Mult mai grea decât aceea de a călători, de a alerga, de a te îmbulzi. Pentru că atunci când alergi, îți folosești picioarele. Când te îmbulzești, îți folosești brațele. Dar când aștepți nu-ți folosești decât puterea de a spera. Și aici e greutatea. Căci această putere se uzează și ea, domnilor, ca orice lucru. Și, în clipa în care puterea de a spera s-a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
stă în picioare pe culoar și cu cel care vine abia cu următorul tren... În cele din urmă se vor întîlni toți undeva, într-un deșert, unde chiar șinele se transformă în nisip... În loc să se uite în jur, oamenii se îmbulzesc, se calcă în picioare, își dau ghionturi... Încercam să mă conving, probabil, că n-aveam motive să mă plâng. Cel puțin în gara noastră, îmi ziceam, avem avantajul de a vedea viața în stare pură, destinul nu ne amăgește, nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
gândit la păpuși, dar am ajuns la o concluzie diferită de a ta, Nu înțeleg, Centrul a primit în avans trei sute de păpuși, deocamdată sunt suficiente, statuetele de lut nu sunt jocuri pe computer, nici brățări magnetice, oamenii nu se îmbulzesc țipând vreau eschimosul meu, vreau asirianul meu cu barbă, vreau infirmiera, Foarte bine, îmi închipui că clienții Centrului nu se vor lua la bătaie din pricina mandarinului, sau a bufonului, sau a măscăriciului, dar asta nu înseamnă, totuși, că nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
limbă. Cadiul tace, tăcerea-i este aspră. Nu din acele tăceri care cheamă vorbele celuilalt, ci dintr-acelea care vuiesc și umplu spațiul. Omar așteaptă, cu privirea-n pământ, lăsându-l pe cadiu să aleagă dintre cuvintele care i se Îmbulzesc În minte. Dar Abu Taher respiră adânc și le dă oamenilor săi un ordin tăois. Aceștia se Îndepărtează. De Îndată ce au Închis ușa, el se Îndreaptă către un colț al divan-ului, ridică o margine a tapiseriei, apoi capacul unui sipet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]