406 matches
-
pe teren, spre Câmpina. Pe măsura apropierii de munte, mi s’au dezvăluit locuri mirifice, cum poate doar pământul românesc e În stare să arate, dar și urmele civilizației. Într’adevăr, muntele era frumos, dar poalele lui, pâraiele lui, erau Împănate cu fel de fel de rămășite ale vieții moderne, prea dezinvolt abandonate. Or fi văzut și alții asta, mai Înainte, de vreme ce afișul simpozionului Înfățișa un copac, de fapt un personaj lămurit de o inscripție, ca ’n vechile fresce românești: Natura
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mediului, a reușit să obțină o finanțare, culmea externă, pe care a Început s’o folosească pentru a Însănătoși câțiva afluenți ai Prutului care, pe lângă poluarea chimică, În care Basarabia excelează ca urmare a unei prea metodice chimizări agricole, sunt Împănate cu orice ne putem imagina ca deșeuri mecanice. E greu ca omul, chiar atunci când dorește binele, să găsească soluția optimă. Poate și pentru că nu cunoaște totul pentru a prevedea și evalua efectele acțiunii sale. Dar o lege a ecologiei spune
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
În scenă a intrat și omul. Ca cioban, agricultor ori miner. Căci multe dintre aceste recifuri au ajuns cariere de piatră pentru construcții, dar de fapt pentru a Împrăștia ceea ce natura a adunat, ordonat cândva Într’un loc și a Împăna, degrada deci, cine știe ce teren agricol. Dar omul e și cercetător. Ca mine, de exemplu, care nu puteam să văd toate acestea dacă, cățărândumă, n’aș fi mânat la vale câteva pietre. Și, desigur, am s’o mai fac, rugând de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
88. Muntele, o semeție primordială După scurta escală, adaptativă, de pe stâncăriile de lângă malul stâng al Prutului, să ne uităm spre apus. Iar dacă n’am fost prea mulți, nici o pagubă. Acele stâncării sunt unice și nici n’arată prea bine Împănate cu oameni și, mai ales, cu ceea ce rămâne În urma lor. Acum Însă, cu ochii minții, vom Întâlni Carpații. Iar dacă, pornind Într’acolo, nu ne vom fixa În vreo stațiune de la poalele lor și vom tenta Înălțimile, vom avea adevăratul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
adevăr, vechile religii, de aici ori de aiurea unde existau munți, ca Tibetul, au plasat În vârful lor locul unde poate fi Întâlnită divinitatea. Cei care n’au avut munți, i-au construit. Dar nimeni, pe atunci, nu i-a Împănat și cu construcții. Mai mult, nu iau degradat. Creștinii Înșiși au folosit muntele pentru reculegere. Ce este Muntele Athos, Sinai ori mănăstirile nordului Moldovei ori Olteniei? De ce Moise a primit “tablele legii” pe Sinai iar nu În pustiu? Pentru a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
roșiile, ardeii grași, dovleceii și cartofii umpluți și cu smân tână deasupra; chif teluțele marinate, cu tarhon sau cu sos de roșii; prazul umplut, bunătatea-bunătăților; merele um plute cu carne și rumenite În cuptor; imambaialdi cu poves tea lui turcească, Împănat cu usturoi și cu o roșie moț pe frunte; și, În sfârșit (țineți-vă bine!), musacaua de vinete (egipteană la origine), invenție, elaborare și realizare unice și care-ți impun exigențele unui riguros pro tocol, fiindcă musacaua trebuie așteptată la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu căpățâna lui visătoare stând pe varză călită; garful de purcel pe varză sau pe cartofi; pieptul de vițel de lapte umplut sau nu, sau „deșer tul“ cu bucățica lui regească de la rinichi; mușchiul de vacă cu sos de vin, Împănat cu slănină și cu usturoi; puii de primă vară, bobocul de gâscă și de rață pe cartofi sau pe varză nouă călită; mielul de Dobrogea, cu coada lată de două degete, să-l mă nânci cu ceapă, cu usturoi și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
se scăldau, În capoatele lor afriolante și sub privirile amuzate ale mahalagiilor de treabă, prin mijlo cul străzilor inundate În toiul ploilor de vară. Tot din același spirit prea liberal al moralei timpului, maha laua noastră atât de deocheată era Împănată cu locuințele gospodărești ale atâtor familii onorabile, În mijlocul cărora, dim preună cu frații și surorile mele, am crescut până pe la vârsta de unsprezece ani. Nu cunosc ca vreun vlăstar din aceste familii ale noastre să se fi molipsit de relele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
izvorîse din faptul că mama unuia dintre tovarășii noștri din Argentina locuia acolo - cel puțin, așa credeam noi. Ne agățaserăm de speranța că ea ne-ar putea ajuta să ne omorîm foamea pentru cîteva zile și poate chiar să ne Împăneze cu un sol sau doi. Așa că am părăsit Huancallo aproape fără să fi văzut nimic din el, motivați de strigătele nerăbdătoare ale stomacurilor noastre sleite. Prima bucată de drum a fost minunată, trecînd printr-un mic grup de orășele, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de ziduri ruinate, compisate de mâțe și câini, și de șandramale delabrate). Revii către dig - te lași purtat de o coamă propice de val, te prinzi cu o mână de o piatră plină de mâzgă alunecoasă și de mușchi negru, împănat cu scoici tăioase - și gata. Încordarea unui biceps, un mic salt, ușoara amețeală de a te afla pe un sol ferm, soarele viu pe spate și mângâierea brizei printre pulpe... „Ce contează“ câteva zgârie turi pe tălpi și pe degetele
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
99% dintre filme apare cel puțin un pistol - oare de ce? Reprezintă asta o realitate a vieții noastre pe care filmul vrea să o reflecte? Dacă ar fi să ne luăm după ce se vede la televizor, în filme sau în știrile împănate cu înjunghieri, acidente și catastrofe de tot felul, trăim o viață plină de violențe, în care crima e cel mai banal lucru posibil. Din fericire, nu este deloc așa. Ducem un trai liniștit și, dacă e vorba de noi înșine
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
luat vederi și să se comporte firesc. În opinia celor din televiziuni, prima cerință se află pe ultimul loc, ba chiar e facultativă. Dacă omul e slobod la gură, are o gândire din topor, ba mai mult, e dispus săși împăneze dis cursul și cu aluzii sexuale, totul e perfect și orice subiect poate fi potrivit pentru el. Va găsi el ceva să improvizeze și va face show. Așa ne putem delecta cu showuri din acestea îndoielnice și cu gust de
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Ilenei Vulpescu (Arta conversației, 1980), „mintea mobilă și ascuțită” a evreilor, precum și „spaimele și umilințele a două mii de ani de peregrinări” completează „fișa psihologică” a unui popor nevropat. Un text, chipurile, plin de condescendență față de situația evreilor de după război este Împănat de fapt cu diverse acuzații : „Mie nu mi se pare nefiresc ca niște oameni [= evreii] care au fost atâția ani Înspăimântați și umiliți, pe lângă spaimele și umilințele a două mii de ani de peregrinări, În clipa când Își pot reveni din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
trecut colorat (sic!, n.n.) (aluzie la Învățătorul....). De asemenea, <<autorul>> a avertizat că dacă la Inspectoratul de Învățămînt nu se ia act de sesizarea sa, va reclama la partid și la securitate (ha, ha, ha!, n.n.)”. Făcătura „lucrătorilor” Securității este Împănată cu diferite ghilimele puse de autor care scot În evidență cât se poate de clar marea diversiune ce urma să fie pusă la cale. Tovarășii se bazau pe ceva și iată pe ce: „Cunoscută fiind atitudinea fermă a inspectorului general
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
servicii, se practica o "vânătoare de vrăjitoare" nu numai de dosare, fiind avute în vedere pentru transfer și persoane care prin pregătirea academică și de specialitate nu aveau prea mult de-a face cu diplomația. La data respectivă ministerul era împănat, pe bază de pile, relații etc. și a unui concept de cadre deficitar, cu zeci de medici, ingineri constructori, ingineri agronomi, arhitecți, gineri, soții, copii, nepoți, care nu numai că nu dădeau randament în diplomație, dar erau necesari prin alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la origini" respectivii "papagali roșii", fie ei șefi de serviciu, directori adjuncți și chiar directori, care, conform principiului "șefu-i șef și-n pielea goală", ne făceau viața amară când ne supervizau adresele, notele și telegramele întocmite, înnegrindu-le și împănându-le cu tot felul de idei și formulări anapoda și agramate, până când găseam un "cap limpede" mai sus, ca să le putem finaliza. Încet, încet, am început să mă acomodez cu ministerul, Direcția Culturală, șefii, colegii și problemele cotidiene. Fiind un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
profesor de școală elementară, domnul Petru Rezuș, nu pot fi altcumva decât sentimentale. Și nostalgice: întrucât, ajuns la o anumită vîrstă, mă întorc, cu ochii memoriei, la luminișul copilăriei - un tărîm bîntuit de oameni ajunși de mult în țărînă și împănat cu întîmplări al căror înțeles, de cele mai multe ori, nu le-am priceput decît mult mai tîrziu. Acei oameni și acele întîmplări îmi revin acum în minte - de parcă ar fi fost ieri - citind amintirile domnului Rezuș despre satul meu natal, așezate
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
profesor de școală elementară, domnul Petru Rezuș, nu pot fi altcumva decât sentimentale. Și nostalgice: întrucât, ajuns la o anumită vîrstă, mă întorc, cu ochii memoriei, la luminișul copilăriei - un tărîm bîntuit de oameni ajunși de mult în țărînă și împănat cu întîmplări al căror înțeles, de cele mai multe ori, nu le-am priceput decît mult mai tîrziu. Acei oameni și acele întîmplări îmi revin acum în minte - de parcă ar fi fost ieri - citind amintirile domnului Rezuș despre satul meu natal, așezate
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
cu catifea iar prin ușile dormitoarelor, binevoitor deschise, se vedeau paturile acelea orientale, din fier smălțuit, cu medalioane mari în culori țipătoare, unde surîde o femeie printre ghirlandele de flori. Peste tot se spuneau aceleași fraze, într-o franceză idiomatică, împănată cu locuțiuni levantine. Cum nu era posibil să ieși în afara orașului, fiindcă drumurile erau nesigure, plimbările se reduceau la deplasări de-a lungul cheiurilor pînă la cartierul de vile înconjurate de verdeață, numit "La țară" prin antifrază, sau la o
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
orice fel ar fi ea, sunt necesare multe mostre de scriitură, trebuie investigații colaterale (privind cerneala, penița, hârtia), analiza de text este indispensabilă, e nevoie de o metodă anume, mai e nevoie de multă prudență; cele câteva pagini de carte împănate cu imagini scanate după documente puse față în față nu pot vorbi de la sine, textele ele însele nu se autoexpertizează. Călin L. Cernăianu este, probabil, singurul care crede că Al. Șuțu a scris cu aceeași mână toate cele trei materiale
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
este cînd vezi că mai sînt și naționaliști creștini rezonabili, care au știința de carte, spirit critic și profunzime” Ce l-o fi impresionat pe acest internaut care semnează „Claudiu Târziu” dar scrie cu „î”? Desigur, tonul curajos al discursului împănat cu note care în subsol răspund la anii 1930 ori confundă Bucovina cu Moldova. Sintagma „naționalist creștin rezonabil” plutește ca o floare de nufăr peste aceste subsoluri... insalubre. O tânără care semnează „Vera” este de-a dreptul entusiasmată: „Dle Codrescu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
liberalilor, s-a inaugurat, nu o eră democratică, ci înălțarea burgheziei deasupra vechii boierimi naționalo-fanariote.306 Fiindcă, dacă, precum am spus, vechile familii boierești din neam băștinaș erau încă puternic reprezentate în înfățișarea de suprafață a Bucureștilor, înalta societate era împănată cu foarte multe familii de origină greacă și fanariotă. Căci nu toți grecii românizați erau fanarioți.307 158 bucureștii de altădată Carlos“ („Cronica interioară“, Pressa, an. X, nr. 1, 23 ianuarie 1877, p. 1). „Alteța-sa regală“, Don Carlos de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
darea de seamă anuală. Sediul e de partea cealaltă a gării. În sală, cincisprezece oameni îmbrăcați gros, așezați la niște mese soioase. Tavanul, spre care am ridicat la un moment dat privirea, era ca podeaua, adică jignitor de murdar. Deși împănat cu formule convenționale, textul citit lăsa totuși să se vadă necazurile celor ce lucrează aci, nu puține. În ’75, au avut „materiale” bune și au cîștigat frumos: fiecare muncitor a luat „primă” de circa cinci mii de lei. În ’76
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care nu avea de pierdut decât lanțurile și de câștigat o lume întreagă. Domnule Vlad Georgescu, v-o spun tot fără reproș, ocupați-vă de acest tineret. Tinerama, cum este astăzi alcătuită, e utilă, răspunde dorinței legitime de divertisment, este împănată cu numeroase lucruri utile, dar este prea puțin. Și să știți că, dacă azi țara noastră are o speranță de a umaniza comunismul, nu o văd decât în tineret. Emisiuni ca Scrisoare din America sau Cvartetul duminical sunt utile, dar
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
liberală ar fi Încetul cu Încetul pusă În pericol. Astfel că Foucault sau Deleuze sînt utili nu atît societății ci unora din indivizii care-o alcătuiesc. Ei sînt literatura lor, pentru că, pornind de la Nietzsche, au construit o utopie estetică, deși Împănată cu pretenții practice. Una dintre acestea poate fi surprinsă Într-un dialog În care cei doi, ultragiați de Sistem, Înfierează instituția Închisorii (Foucault) și pe cea a școlii (Deleuze) : exact ce face Patapievici cînd acuză statul pentru luare de impozite
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]