7,098 matches
-
vineție. Trează, mai lasă să intre cenușa de oseminte. Scâncește ca o fiară lumina de afară, se apleacă de spinare în ușă la intrare. O! Fragedă făptură oricât ai fi de pură în prag o să rămâi la râsul dintâi... Vechea împărăție topită în pustie și putredă și mută rămâne nefăcută. * * * A fost un popas în timp cu iubiri și tinerețea adusă în memoria care a rămas cu geamurile înghețate în zidul de acasă. Târziu privirea a descoperit că totul a împietrit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
el mi-a luat mâinile și mi le-a împreunat ca pentru rugăciune, și-a împreunat și el mâinile, ținându mi în același timp și mâinile mele și a început: Tatăl nostru carele ești în ceruri sfințească-se numele Tău! Vie împărăția Ta, fie Voia Ta! Precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi! Și ne iartă nouă greșalele noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri și nu ne lăsa pe noi în ispită
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi! Și ne iartă nouă greșalele noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri și nu ne lăsa pe noi în ispită ci ne mântuiește de cel viclean! Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii, vecilor amin! Am, ascultat și am spus în același timp „Tatăl nostru”, dar după aceea am întrebat: - Dar nu trebuie să încep cu
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
până la lacrimi - lacrimi de durere și dor. La biserică, învățăm că, după moarte, oamenii buni vor ajunge în rai. Eu o să ajut mereu această lume cu tot ce voi putea și voi face bine ca să ajung după moarte, acolo, în Împărăția Cerului, căci eu sunt sigură că mama mea este în rai. Pentru că, o ființă care a dat naștere la trei copii și care se străduia să ne ofere condiții normale de trai și alte lucruri nemateriale, dar prețioase, precum sunt
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
Aurora, continuă): ...Marea Implozie a dus la apariția materiei, energiei, a spațiului și timpului. Deci a Marelui Univers cu miliarde de galaxii, stele și Sisteme Solare, dacă totul a fost făcut de o forță Divină. Profesorul: Da, Universul este o împărăție prea mare chiar și pentru o singură forță Divină. Nu? Aurora: Atunci înseamnă că sunt mai multe Divinități, mai mulți Dumnezei? Fiecare Univers are Divinitatea lui? Moare Universul, moare și Dumnezeul lui?! Atunci ce facem cu bisericile și prelații ei
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
în Cosmos să-l cerceteze?! Ce-a făcut în continuare? Profesorul: A ieșit din Sistemul nostru Solar, fiind primul obiect spațial construit de om care pleacă în marele Univers în vizită, peste căteva milioane de ani lumină, o să ajungă la împărăția Galaxiei noastre în Calea Lacteiei. Darwin: Dar cum a parcurs Voyager 1 asemenea distanțe de ani lumină? Profesorul: Voyager 1 a zburat cu o viteză de peste 18 miliarde de kilometri în peste 35 de ani pămăntești. Darwin: Voyager 1 a
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
ajuns tu în oștire? — Să-mi fie cu iertare, Prealuminate, dar chiar Luminăția Voastră țse pare că sfătuitorul de taină avea o idee fixă) a dat poruncă țși aici făcu o plecăciune până la pământ) ca tot, tot ce mișcă în împărăție, de la cinci la șapteș’cinci de ani, să se înroleze. Și eu, prin natura meseriei, dacă mă înțelegeți... Mă mișcam cel mai dihai. De aceea, iată, urmând firul logic, am ajuns de-a dreptul în funcție înaltă la curte... Văzând
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
minunat de complexe puse la cale de împărat. Până una, alta, după o matură și îndelungă gândire, împăratul hotărâse: dușmanul trebuia așteptat. Cum de era așa de sigur Luminăția Sa că dușmanul va trece tocmai pe acolo în drum spre împărăția râvnită, asta nu v-o pot spune. La geografie nu am stat niciodată prea bine. E drept că până la urmă tabăra s-a văzut nevoită să-și strângă catrafusele și să meargă cu ele târâș câțiva kilometri buni, până la un
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
drept să se poarte semeț și care nu, până la urmă copiii noștri s-au căsătorit cu ai lor țținând pe alocuri seama de sex), noi i-am binecuvântat. Am ridicat case durabile, am cumpărat vite dând la schimb caii, din împărățiile vecine am primit ajutoare, am dres podul, că se cam prăpădise, am făcut diguri, că prea eram fără apărare în fața naturii mume, și multe altele am mai făcut, nedemne de amintit aici. Arăta destul de bine noua noastră așezare încropită așa
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
nu prin scrisori. Ar fi putut să o mintă cu ușurință și în acest mod, dar ar fi simțit. Instinctul nu ar fi înșelat-o, nu în privința lui. Vara trecuse fără să-i simtă căldura adorată. Soarele strălucise, luminase în împărăția lui nesfârșită, dar nu și pentru ea. Se ștersese cu buretele bucuria de a trăi fiecare clipă așa cum era, cum vene cu tot ce-i oferea. Unde dispăruse tot ce o încânta cândva? Le luase în tăcerea lui blestemată? Ce
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
zacă îngropată pentru totdeauna. Nu aștepta iertare pentru greșelile tale dacă la rândul tău nu știi (sau nu poți) să ierți.. Seara, la culcare, omul credincios (sau nu...) obișnuiește să spună „Doamne ajută!”, Dimineața revenit din nou la viață din împărăția somnului (un fel de moarte de-o noapte!) își spune la fel „Doamne ajută!”. Ce va fi zicând omul nostru după ce a primit „ajutorul”?! aceasta-i întrebarea... Omul, săracul, adună banii firfiric de firfiric, după care începe a-și plăti
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
viața, să nu îmbătrânim degeaba! Când omul își împarte viața - inclusiv tezaurul sufletului său - cu ceilalți, ofranda acesta se cheamă dăruire, omenie, prinos. La tristețe, ca și la fericire, un refugiu demn de avut în vedere cartea! Natură vie în împărăția pământului: păduri, câmpii, dealuri, ape, munți - un întreg paradis pe care adesea noi îl uităm! Tăcerea - fortăreață de profunde energii în care, refugiindu-ne, descoperim mirabila lume din noi... Hotărâri definitive trebuie să luăm numai după o îndelungă chibzuință, asta
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
clădirii Națiunilor Unite din New York. Decalogul a constituit cel mai important cod moral al lumii antice. Dumnezeu a ales pe Israel pentru acest dar, pentru a-I sluji, apoi pentru a fi “preotul” întregii omeniri. Mai târziu, Israel este numit “împărăție preoțească” și “neam sfânt”, cu misiunea de a pregăti popoarele pentru întruparea Cuvântului. Acestea au fost Legile. “Hristos este sfârșitul Legii.” (Rom. 10, 4), dar în același timp “eliberatorul celor de sub lege.” (Rom. 8, 2). În concluzie, într-o societate
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
a făptuirii altor păcate, cum ar fi furtul sau chiar omorul, sub oricare din formele sale. Pornind de la aceste considerente, Dumnezeu instituie, prin Sfânta Scriptură, sancțiunea aplicată celor care încalcă această poruncă: “Nu știți, oare, că nedrepții nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu? Nu vă amăgiți: Nici desfrânații, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiții, Nici furii, nici lacomii, nici bețivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu.” (I Corinteni 6, 9-10). Gândurile nu sunt
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
poruncă: “Nu știți, oare, că nedrepții nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu? Nu vă amăgiți: Nici desfrânații, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiții, Nici furii, nici lacomii, nici bețivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu.” (I Corinteni 6, 9-10). Gândurile nu sunt ale omului. Ele vin ori de la Dumnezeu, ori de la diavol. Uneori pot fi deosebite unele de altele, deseori, însă, nu știm de la cine vin. Din acest motiv, pentru a nu cădea
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
unei ere cvasitehnologizate, facilitează, în majoritatea cazurilor, activitatea infracțională. Deoarece furtul este un păcat grav, Sfânta Scriptură, prin cuvintele Sfântului Apostol Pavel, incriminează și pedepsește aspru hoția: “Nici furii, nici lacomii, nici bețivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu.” (I Corinteni 6, 10). Trăim vremuri în care lucruri minunate încântă privirea de pe rafturile magazinelor sau din spoturi publicitare. În unii semeni de-ai noștri se naște dorința de a avea aceste lucruri. Atunci când mijloacele prin care se
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
rămână ascuns. Liber ești numai atunci când ai curajul să rostești adevărul. Pun o întrebare: Care e adevărul? Al babei comuniste, al moșului burghezo-moșier, al autorului, sau cel mai bine e să fii sărac cu duhul, căci a ta va fi împărăția cerurilor și pe pamant da cezarului ce e al cezarului și fă foame, lasă-te umilit, plătește taxele și strigă: „Jos Băsescu!”, „Trăiască USL, care iubește România, Iașul”!. Sau „NU REGRET NIMIC”, declară Alexandru Vișinescu, ultimul comandant al închisorii de
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
au putut. Au rămas acolo, privind către nimic. Așa văd morții, nu avem cum să înțelegem acea privire. Numai după ce o să murim vom avea ocazia să pricepem, sper, ce poți vedea în... cealaltă viață. Viața de apoi. Cu sau fără Împărăția Cerurilor despre care se vorbește atât. Eu cred în ea. De mic am crezut. Mama mă punea să mă închin în fiecare seară. Uneori nici nu terminam rugăciunea, pentru că intra tata pe ușa dormitorului și o apuca de păr, cine
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
tare Înfumurat. Era cel mai fudul și mai Îngânfat dintre toți tinerii. Tatăl său, Împăratul, era acum foarte bătrân și simțea, pe zi ce trece că puterile Îl părăsesc tot mai mult. Vroia să-l urce pe Păun pe scaunul Împărăției, dar Păun nu era Însurat, iar tradiția ăn aceea țară spunea că la cârmuirea țării nu putea fi decât un bărbat așezat, cu familie, pentru a aduce urmași. Așa că Păun trebuia să se Însoare. Toate fetele frumoase de Împărați, toate
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
odinioară. A căutat Păun o nevastă, dar nu găsi una pe placul lui, căci e greu să găsești o nevastă. Și când Împăratul muri, frumosul Păun a fost nevoit să se Însoare cu o fată urâtă, ca să urce pe scaunul Împărăției, astfel siar fi făcut de cap răufăcătorii. Și așa, după cum vedeți, cel mai frumos dintre frumoși Își luă de nevastă pe cea mai urâtă dintre urâte. POVESTEA CRINULUI Un tânăr zmeu avea o mare pasiune pentru flori. Dar nu orice
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
mică... Bine! Toate poveștile încep cu a fost odată, de mult, un împărat... Nu mă minți, tată? Poveștile nu mint niciodată, fetița mea. A fost odată, acum mai bine de o sută de ani, un împărat care domnea peste o împărăție mare ... Era cumva țara lui Roșu împărat? Nu! Împăratul se numea Pedro al II-lea și domnea peste o țară mare, frumoasă și bogată, de la capătul lumii, Brazilia. Prin septembrie 1880, Principele Carol I a trimis un emisar, în America
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Iosif Sava va însemna, pentru mine, atît de mult. Deși, dacă privesc lucid în urmă, simt și acum vibrația fabuloasă a momentului cînd m-a descoperit în semiîntuneric, undeva pe holurile radioului. Fără cuvinte prea multe, m-a condus în împărăția sunetelor, în locul unde această instituția își avea comoara. Un spațiu deloc gigantic stoca muzica lumii. Un domn atipic, care parcă plutea neatingînd pămîntul era stăpînul și îngrijitorul Fonotecii. Acolo, era aproape imposibil să nu-ți pierzi mințile. Înainte de 1989, pentru
Iosif Sava by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8764_a_10089]
-
luptelor din circuitul K1), coerența întâmplărilor dau romanului consistență și credibilitate. Polițistul Greuceanu însuși devine o vedetă a mass-media ca urmare a succeselor repurtate în lupta cu mafia și, de aceea, intrarea sa în lumea bună a politicii ("jumătatea de împărăție") și chiar căsătoria cu fiica primarului, ea însăși aspirantă la un rol politic major, devin o perspectivă pe deplin justificabilă. Cu excepția logicii basmului, pe canavaua căreia se țese intriga propriu-zisă a romanului, totul ține de o Românie cât se poate
Logica basmului în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8785_a_10110]
-
pleacă de două ori pe săptămînă spre Addis-Abeba, contra o mie de franci francezi! Și nu merge decît pe timp de zi. Scump, din cauza apei pentru locomotivă. Triburile de negri, satele mici, "ca niște îngrămădiri de mosoare". "}ara marilor miragii". Împărăția șerpilor. "În definitiv, o asemenea călătorie nu este recomandată celor... slabi de înger." Neguțătorii, caravanierii, și drumurile lor. Moscul. Paradisul. După trei zile, locomotiva intră în Addis-Abeba ("Floarea Nouă". Îmi amintesc, în treacăt, că manualele noastre de geografie o traduceau
Alb-negru by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8798_a_10123]
-
cireșilor să-mi polenizeze și prunii, ale căror flori rămân în fiecare an nefecundate și nu rodesc. Reușeam să o conving pe câte una, astfel încât astă-toamnă am putut să culeg câteva prune. Mi se părea extraordinar că am o mică împărăție, populată de pomi, păsări și insecte. Acum mă plimb fericit prin grădina cu totul și cu totul albă și mă gândesc înfiorat de emoție că sunt proprietar de zăpadă. Zăpada mea, venită din cer și încă necălcată de picior de
Proprietar de zăpadă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8880_a_10205]