810 matches
-
la groapa de gunoi, a zis Claire. Și să se îmbrace în zdrențe. —Și în loc de pernă avea o cutie de fulgi de porumb, a adăugat Margaret. —Și singura ei jucărie era o coală de hârtie pe care trebuia s-o împăturească în diverse forme. Cu toate că la ea acasă avea grămezi de păpuși și de ursuleți. Am plâns cu lacrimi amare, îngrozită de ceea ce distrusesem. Eram unicul vinovat pentru faptul că familia mea era privată de propria-i casă. Și asta numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Street Journal și-a început să citească. — De ce nu vorbim puțin, iubitule? l-am întrebat cu blândețe, uitându-mă la el peste colțul ziarului. Nu te-am văzut prea mult săptămâna asta. Randall s-a oprit din citit, apoi a împăturit ziarul. — Sigur, dragostea mea. Despre ce-ai vrea să vorbim? Te preocupă ceva? — A, nu! Numai că noi nu avem niciodată realmente ocazia să ne relaxăm și să discutăm. Înțelegi? Înainte de culcare, ne spunem, pe foc automat, ce-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
el a fost tentat la un răsfăț. — Când ești la Roma1..., a chicotit el, uitându-se prin meniu. O să alerg mâine câțiva kilometri în plus. După ce am terminat masa, Randall și-a dres glasul destul de sonor. și-nc-o dată. și-a împăturit și și-a despăturit șervetul, apoi și-a trecut degetele prin păr. Nu l-am mai văzut niciodată foindu-se atât, m-am gândit, după care am înțeles... Chiar dinainte să pună un genunchi în pământ, chiar lângă mine - întrebându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
-i detecteze. Coborî, luă o față de pernă și își petrecu douăzeci de minute fluturând-o pe deasupra capului și strigând. Apoi se întoarse în cabină, scoase harta și o studie cu minuțiozitate, încercând în van să descopere unde se găseau. Tocmai împăturea înapoi harta, când remarcă piesele de scrabble, rămase împrăștiate pe masă. Litere. Litere separate. Dacă ar avea ceva care să se înalțe și să plutească în aer și pe care să pună litere... Ceva ca un zmeu. Gaskell se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Călătorul așteaptă, tramvaiul vine, aglomerat; așteaptă următorul, aglomerat și acesta. Călătorul se agață de bara scării de urcare, simte umărul, transpirația, oboseala semenilor, adevărată conectare. La Mihai Bravul ia alt tramvai, numărul 5. Vagon gol, dom’ Dominic capsează biletul, îl împăturește, cum cere regula, bilet dus-întors. Dar când coboară din tramvai îl aruncă, nepăsător. Traversează strada, ia autobuzul până la fabrica de pâine. Coboară din autobuz, se întoarce vreo sută de metri, ajunge în fața magazinului SCAMPOLO. Magazinul e închis: Inventar. Străduța cotește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
care a inventat toată treaba asta cu dosarul Leopold. Era genul de chestii pe care nu se plictisea niciodată să le facă. Bate ușor cu degetul În scrisoare. Pot s-o păstrez ? — Sigur că da, spun, ușor mirată. El o Împăturește și o pune În buzunar, iar pentru câteva clipe e tăcere. — Deci, spune Jack Într-un final. Ridică capul și mă privește cu o expresie ilizibilă. Te-ai despărțit de Connor. Îmi sare stomacul. Nu știu ce să zic. — Deci. Îmi Înalț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
alții, la nevoie. Tricouri: selecție. Să vedem. Alb simplu, bineînțeles. Gri, la fel. Negru scurt, maiou negru (Calvin Klein), altul maiou negru (Warehouse, dar de fapt arată mai bine), roz fără mâneci, roz sidefat, roz... Mă opresc, în mijlocul transferării tricourilor împăturite în geantă. E stupid. De unde să știu ce tricouri o să am chef să port? Toată chestia la tricouri e să le alegi dimineața în funcție de starea ta de spirit, ca pe cristale sau ca uleiurile pentru aromoterapie. Dacă mă trezesc dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
KitKat pe care să le împărțim. (Am ajuns la concluzia că patru batoane, sincer, sunt prea mult.) — Poftim, zice, după care se uită mai bine la mine. Bex, ce‑i cu tine? — Nimic, spun, roșie la față. Încerc doar să împăturesc vesta asta ca să nu ocupe atâta loc. Am pus deja o geacă de blugi și una de piele, dar nu poți să pui nici o bază pe vremea din septembrie, nu? Vreau să zic, acum e cald și soare, dar mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Doamne, asta îmi amintește de excursiile cu cortul cu familia Brown, când încercam să‑mi bag sacul de dormit înapoi în învelitoarea lui. — Cât timp ziceai c‑o să fii plecată? mă întreabă Suze. — Trei zile. Renunț să mai încerc să împăturesc vesta până ajunge cât o cutie de chibrituri și aceasta își revine ca un arc la forma inițială. Puțin cam dezamăgită, mă las pe pat și iau o gură de ceai. Ce nu înțeleg e cum reușesc unii să‑și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de afaceri care se grăbesc spre avioane extrem de încântați de sine, ducând ei doar o valijoară pe rotile, cât o cutie de pantofi. Cum reușesc? Au haine vrăjite, care se strâng cât e nevoie? Există vreo modalitate secretă de a împături totul până ajunge cât o cutie de chibrituri? — De ce nu‑ți iei și geanta de voiaj? sugerează Suze. — Zici tu? Mă uit cu neîncredere la geamantanul meu supraburdușit. Dacă stau să mă gândesc, poate n‑am nevoie de trei perechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de cuvânt. E foarte strictă. Câteodată sunt de‑a dreptul îngrozită la gândul că ar putea zice nu. — Înțeleg, spune în cele din urmă. Nu prea ai de ales, nu? Exact, spun ușurată. Iau hârtia cu planul de la ea, o împăturesc și o bag în geantă. Ia ascultă, Bex, ce‑i asta? E nouă? zice brusc Suze. Deschide larg șifonierul și mă apucă tremuriciul. Se încruntă la haina mea cea nouă, absolut încătătoare, de culoarea mierii, pe care am ascuns‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
au adus un pahar uriaș, garnisit cu coajă de portocală rasă, la gheață. Cât despre clătitele alea clasa întâi care mi‑au mers drept la inimă... zău, clătite dimineața. Genial, nu? — Deci...ânțeleg că te duci la sală? zice Luke, împăturindu‑și Daily Telegraph‑ul. În fiecare zi citește toată presa, și americană și britanică. Ceea ce e foarte bine, fiindcă pot să‑mi citesc și eu horoscopul din Daily World. — La sală? îl întreb uimită. — Parcă asta‑ți era planul, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Dar nu poți să‑ți asumi tu toată vina. Din buzunarul lui se aude un bolborosit electronic, și își scoate mobilul. Scuză‑mă o secundă, te rog, zice și își întoarce privirea. Alo. În timp ce el vorbește încet la mobil, eu împăturesc un suport din hârtie pentru pahar de mai multe ori. Vreau să‑l întreb ceva, dar nu sunt sigură că vreau să aud răspunsul. — Scuze, spune Michael, punându‑și telefonul în buzunar. Se uită la suportul șifonat. Te simți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
se află un stand promoțional, care oferă ziare gratuite și, în clipa în care trec pe lângă el, iau un Financial Times. De dragul vremurilor trecute. Plus că, dacă am FT la subraț, poate prind un loc la clasa business. Tocmai îl împăturesc ca să mi‑l pun la subțioară, când observ un nume care face să‑mi stea inima. Brandon în tratative pentru a‑și salva compania. Pagina 27. Cu degete ușor tremurătoare, deschid ziarul, găsesc pagina și citesc articolul. Luke Brandon, proprietarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
simt că mă cuprinde mila față de Luke. Aproape că‑mi vine să‑l sun și să‑i spun că totul o să fie bine. Dar n‑are nici un sens. El e ocupat cu viața lui, iar eu cu a mea. Așa că împăturesc din nou ziarul și pornesc hotărâtă spre check‑in. — Aveți ceva de declarat? zice fata de la check‑in, zâmbindu‑mi. — Nu, zic. N‑am bagaje. Sunt doar eu și geanta mea. Ridic ca din întâmplare FT‑ul, să se vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
un sertar și scoate un vas de ceramică albastru-indigo, care e acoperit cu hârtie cerată maro. În jurul marginii e legată o ață galbenă. Desface ața și ridică hârtia. Înăuntru, o cutie de somnifere. Cu grijă, Shang-guang apasă marginea gârtiei. O împăturește în forma unui diamant. Apoi o presează înainte de a o arunca în coșul de gunoi de sub masă. Se duce la bucătărie ținând în mână bolul. Scoate din bufet un pahar și o sticlă pe jumătate goală de shaoju și amestecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
înduioșare față de soția lui. Se dovedise neașteptat de tolerantă. Oare mirosea într-adevăr a pâine caldă sau fusese doar o figură de stil? Oricum, va trebui să fie mai atent pe viitor. Nici Toinette nu se simțea mai puțin mulțumită. Împăturise bine lucrurile. Mai învățase și ea câte ceva din arta diplomației de la Julien. Putea să viseze liniștită la chipul tânărului cu un nume atât de romantic, zărit la reprezentația primadonei Nanone. Simți o mișcare undeva, prin zona plexului, un roi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în urechea stăpânului așa cum o făcuse pentru... ăla. O auzise repetând mereu, ca într-un vis lipsit de imaginație: Mon Hermelin! Mon Hermelin! Niciodată nu îl spălase pe stăpân cu mâinile ei și nici nu îl băgase vreodată în pat împăturit cu atâtea sărutări. Și, pentru specimenul ăla, stăpâna îl expediase pe el. Îl aruncase afară ca pe o javră oarecare și închisese bine ușa. Și asta în timp ce ea torcea întruna ceva despre iarbă și petale de micșunele. Eroare! lătră el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în această privință, convinge-l de sinceritatea ta, apără viața prințului și adu-l nevătămat aici, în Paris. Cam asta ar fi unica ta șansă, ca să te pot numi în continuare... mon cher ami. Alexandra Marioritza. FINAL PASAJ RETRAS Manuc împături hârtia și o puse pe măsuța de alături. Era sceptic în privința autenticității scrisorii. Nu cunoștea scrisul Marioritzei și nici pe cel al pictorului. Oricine ar fi putut ticlui acele rânduri. Era o capcană? Sau chiar putea conta pe un ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
am zis: o să evaluez situația după ce aflu toate detaliile. Fiona și-a încrucișat brațele pe piept într-o atitudine de expectativă. Jake s-a foit stingherit, ridicându-se și mai sus pe pat. Fiona a sesizat că hainele băiatului erau împăturite și așezate pe un scaun. Arătau relativ bine, ceea ce însemna că Jake nu fusese implicat într-un accident. —Am luat Ecstasy. Cuvintele i s-au rostogolit din gură, de parcă puștiul ar fi fost nerăbdător să mărturisească, de parcă i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
lui ca un argument suprem și o motivație irefutabilă, măcar că arată ca și cum nu s-ar hrăni cu altceva în afară de iarba și de paiele astea pe care le mestecă, asezonate eventual cu un pumn de dude. Întins pe spate cu blugii împăturiți sub cap și palmele odihnindu-se încrucișate sub stern, într-o simetrie desăvârșită, ca un mort în sicriu, Rafael îl aprobă din toată inima: — Așa e, prietene, trebuie să mâncăm, să ne hrănim familiile... Oi avea și tu o familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Își Împletise părul În spic, iar coada era Întoarsă la ceafă. Un fel de Grace Kelly a anilor ’90... Cum de ai inima să mă tachinezi În halul ăsta? a gemut Tom. Nu ai nici un dram de compasiune feminină? A Împăturit În două o felie de Chicken Tikka și și-a Îndesat-o În gură aproape În Întregime. — Asta nu m-a prea a ajutat, oricum, am recunoscut eu. Nu am aflat decât că ea Încă mai e Îndrăgostită de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
restul călătoriei. Iată câteva monede turcești, nu vă vor fi de prisos. Iată și un mesaj care aș vrea să-i parvină Maestrului. Treceți chiar prin Istanbul? Era greu să-i spun nu. Continuă, În timp ce-mi strecura hârtiile Împăturite prin deschizătura tunicii: — E procesul-verbal al celui dintâi interogatoriu al lui Mirza Reza, mi-am petrecut noaptea copiindu-l. Puteți să-l citiți, chiar trebuie să-l citiți, vă va Învăța multe. În plus, vă va ține ocupat pe parcursul lungii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pună În cârcă crima altcuiva? Drept unic răspuns, i-am prezentat procesul-verbal copiat de prințesă. Punându-și ochelarii fini, el Îl citi, Îl reciti cu patimă sau groază, ba chiar Îmi păru, uneori, cu un soi de bucurie interioară. Apoi Împături foile, le strecură În buzunar și se porni să măsoare Încăperea cu pasul. Trecură zece minute de tăcere, Înainte ca el să rostească această litanie stranie: — Mirza Reza, copil pierdut al Persiei! Dacă s-ar putea să fii doar nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
din piept până-n picioare, să-mi pipăi acoperământul de cap și să grăbesc pasul. Cred chiar că voi fi alergat, drapat În aba mea ca pentru a-mi ascunde goliciunea. Ajuns acasă, m-am descotorosit de catrafuse și le-am Împăturit cu un gest categoric, Înainte de a le azvârli furios În fundul unui dulap cu scule. M-am păzit cât am putut să repet, dar acea unică plimbare mi-a adus, probabil pentru toată viața, un statornic calificativ de extravaganță. În Anglia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]