983 matches
-
de jad își culeg aripile cu gesturi obosite de zbor. În chilia mea, disperat, mătur în grabă cuvintele de pe covor. Și apuc să tac!”; „Și eu voi auzi din groapă cântul, cel gângurit de păsări și culoare, țipătul bufniței mâna-mpietrește, rana din sânge, ah, cum mă doare!” Și în Evanghelia Tăcerii, ca, de fapt, în toate volumele poetului, sunt prezente animalele ca simboluri ale principiilor și forțelor cosmice, materiale sau spirituale, având legătură cu nivelurile Universului: pământ, văzduh, cer. Termenul
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
de o seamă în calitățile de corporalitate și spirit care schimbă ochiul în oglindă iar inima o scaldă în mângâierile catifelei. Până azi, Reginei Maria i se închină o dragoste mare și curată. Amintirea ei galopează odată cu timpul, dar lasă împietrit în istorie un model, astăzi îndelung așteptat, cu atât mai rechemat, cu cât nepoata sa, Principesa Moștenitoare Margareta a României e deopotrivă de strălucitoare și cu dreaptă măsură a asemănării, potrivindu-i-se, de asemenea, numele „Prințesa inimii”. Marile virtuți
REGINA MARIA. REGINA INIMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360434_a_361763]
-
nu există întrebări. Un suflet smuls din piept e doar neputința! Restul e chimie.... IX. TRECERE, de Clarissa Emanuela , publicat în Ediția nr. 1451 din 21 decembrie 2014. azi, palmele ce ți-au purtat iubirea și visele, atâtea existente, au împietrit. pe drumurile goale își duce traiul fericirea-n zdrențe. apare și dispare după luna și se aruncă uneori în mare; de dor. pe valurile franțe, Oniria se-ntinde-n disperare. s-au scurs uitării clipele târzii și lumile s-au
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
s-a crăpat din nou de ziua și timpul ordonează vieți în rând; tăcut. pe marginile vremii își scârțâie durerea câte-un gând... sursa foto: internet ... Citește mai mult azi, palmele ce ți-au purtat iubireasi visele, atâtea existente,au împietrit. pe drumurile goaleisi duce traiul fericirea-n zdrente.apare și dispare după lunasi se aruncă uneori în mare;de dor. pe valurile franțe,Oniria se-ntinde-n disperare.s-au scurs uitării clipele tarziisi lumile s-au stins tot câte
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
a te putea contemplă în tăcere.... mi-e teamă să respir, mi-e teamă să tresar, deși intreaga-mi ființă vibrează frenetic. lumină ta m-ar putea orbi trecând prin florile de gheață ale ochilor mei în care lacrimile-au împietrit demult. nu-mi ajunge aerul întregii lumi.... mi-e sete de suflarea ta, mi-e atât de frig si-as vrea să te ating și mi-e teamă și mi-e dor să simt lotușii sufletului meu înflorind. aș vrea
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
și de tinepentru a te putea contemplă în tăcere....mi-e teamă să respir,mi-e teamă să tresar,desi intreaga-mi ființă vibrează frenetic.lumina ta m-ar putea orbitrecand prin florile de gheataale ochilor meiin care lacrimile-au împietrit demult.nu-mi ajunge aerul întregii lumi.... mi-e sete de suflarea ta,mi-e atât de frigsi-as vrea să te atingsi mi-e teamasi mi-e dorsa simt lotușii sufletului meu inflorind.as vrea să-mi afund palmele arzandein
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
a te putea contemplă în tăcere.... mi-e teamă să respir, mi-e teamă să tresar, deși intreaga-mi ființă vibrează frenetic. lumină ta m-ar putea orbi trecând prin florile de gheață ale ochilor mei în care lacrimile-au împietrit demult. nu-mi ajunge aerul întregii lumi.... mi-e sete de suflarea ta, mi-e atât de frig si-as vrea să te ating și mi-e teamă și mi-e dor să simt lotușii sufletului meu înflorind. aș vrea
TEAMA de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360158_a_361487]
-
nu pot crede, Mort, cât erai de senin... Sufletu-ți zbura la ceruri, Însă tu parcă dormeai Liniștit și fără grijă Și ceva frumos visai. Voiam să te țin în brațe, Să te strâng la pieptu-mi, lin, Dar eram ca împietrită De necaz și de venin. De ce-o astfel de pedeapsă Ai primit, nu înțeleg! Știu că nu am eu puterea Adevărul să-l dezleg, Însă mă întreb întruna Cum ar fi viața mea, Dacă azi mi-ai fi alături
ZBOR LA CERURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360210_a_361539]
-
hulește și îl înfruntă pe Mărțișor, bizuindu-se pe cele 12 cojoace, că o vor apăra de frig; dar Mărțișor, cu ajutorul lui Făurar și al Vântoaselor, reușește să o determine pe Dochia să arunce toate cojoacele și astfel îngheață și împietrește, împreună cu fiul său, Dragobete Iovan (sau Dragomir) și cu oile. Mai trebuie spus că ziua de 1 martie sau „mărțișor” este prima zi din „Zilele Babe Dochia” (sau „Zilele Babei”), care sunt în număr de 9 sau de 12, în funcție de
MĂRŢIŞORUL ÎN TRADIŢIA POPULARĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 425 din 29 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359750_a_361079]
-
cununi sângerânde țipând rugător în corul deznădejdii durerea apoi se topesc în cristale sărate iar ruga se poticnește în valuri amăgitoare din care se fac căi înodate de gânduri înstrăinate și adâncesc stranii găuri negre prin care trec simțiri înghețate împietrite de timp și robite de agonia fără sfârșit Referință Bibliografică: STELE DE GHEAȚĂ / Daniela Tiger : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1106, Anul IV, 10 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Daniela Tiger : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
STELE DE GHEAŢĂ de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359822_a_361151]
-
prinși de-al valului eres, Iubirii nu-i trăim sfârșitul. Să încercăm să înțelegem Gândul ce ne-a călăuzit Și cerului tribut să-i cerem Doar timpul ce nu ne-am iubit. Străini, vom trece peste moarte Când ne va împietri cuvântul. Timpul iubirii, ce-i un semn în toate, Va completa nemărginitul. ȚI-AȘ DA Ți-aș da din tot ce-mi prisosește, Din viața mea, ore și zile. Ți-aș da ce știu că îți lipsește La cartea vieții
FEMEIA SUFLETULUI MEU (1) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359814_a_361143]
-
-l pricep cel mai puțin sau deloc. Lacrimile par niște lupe măritoare : plângând îmi zăresc mai bine sentimentele. Poate că plânsul nu-mi poate vindeca sufletul de singurătatea care mă încearcă precum un reumatism enervant însă îmi poate înmuia inima împietrită de necazuri (mereu și mereu altele !) și sărăcie. Tigrule, în ultimele luni de zile , soarele mi-a umplut viața numai de pete dureroase și incolore. Sufletul, de plumb topit, în zilele și nopțile sufocante, îmi bloca inițiativa oricărei acțiuni mai
ÎNVIEREA (2) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359905_a_361234]
-
câteva competiții hipice de anvergură, a fost învingător în două campionate naționale de sărituri peste obstacole. Dar microfonul marilor transmisiuni din vâlvătaia luptei sportive l-a fascinat și aceasta a fost chemarea sa, care l-a consacrat și l-a împietrit pentru vecie la clădirea gloriei sportive pe care a aclamat-o inegalabil din cabinele colosalelor stadioane ale lumii. Transmisiunile de la Montreal, când Nadia Comăneci avea să dea peste cap limitele programului electronic al robotului tabelei de afișaj, precum și de la Sevilla
CRISTIAN ŢOPESCU. I SE SIMTE LIPSA DE ORIUNDE PLEACĂ, ESTE BINEPRIMIT ORIUNDE VINE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359936_a_361265]
-
în batistă cu nod, nu mai zornăie bănuții.... XVII. RÂNDUNICA, RÂNDUNICA, SUNT PĂTRUNJELU" RECEPȚIEI!, de Dona Tudor, publicat în Ediția nr. 332 din 28 noiembrie 2011. Marile dureri sunt mute. Moartea celui scump și drag sapă șanțuri pentru lacrimi și împietrește. Nici în marile iubiri nu e loc de prea multa vorbărie. O privire incandescenta pe sub gene sfredelește până se aprind călcâiele. Viața fiecăruia dintre noi este un roman. Suma romanelor noastre rămâne în istorie. Cerne vântul vremii și ce rezista
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359021_a_360350]
-
treacă pe ulița satului, lumea s-ar speria, și-ar lua copiii de la porți și i-ar bagă în casa rușinata, ei bine, ... Citește mai mult Marile dureri sunt mute.Moartea celui scump și drag sapă șanțuri pentru lacrimi și împietrește.Nici în marile iubiri nu e loc de prea multa vorbărie. O privire incandescenta pe sub gene sfredelește până se aprind călcâiele.Viața fiecăruia dintre noi este un roman. Suma romanelor noastre rămâne în istorie.Cerne vântul vremii și ce rezista
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359021_a_360350]
-
să cred că nu voi rămâne aici o eternitate.Nu mai rezist!... Așa gândea Tudor făcând pași mici și obosiți și încercând să iasă undeva în luminis.Nici țipenie pe nicăieri, nu mișcă nimic nici frunzele măcar. Totul parcă rămăsese împietrit de o eternitate pentru o altă eternitate. Câte amintiri îi veneau acum lui Tudor în minte. Unele din ele frumoase, altele chiar triste. Moartea bunicului spre exemplu: În ziua când a murit, bunicul lui Tudor și-a schimbat pălăria, cămașă
ASCUNS IN PADURE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 483 din 27 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359216_a_360545]
-
eu. Am mai continuat să mă droghez și, într-un final, am mers la el acasă și l-am întrebat: „Ce trebuie să fac ca să mă las de droguri?” Iar el a zis: „Să te rogi.” Bineînțeles că mi-am împietrit inima imediat după aceea și, frustrat, am ieșit pe ușă afară, gândindu-mă și punându-mi întrebări: „De doi ani încerc să mă las de droguri, iar el îmi spune să mă rog ... „Am încercat pe toate căile posibile să
VIAŢA MEA SCHIMBATĂ DE DUMNEZEU de AUTOR NEPRECIZAT în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345147_a_346476]
-
FĂRĂ CERB lui Nichita Desface luna norii albi din caier Și-i risipește-n seri și în amiezi, Tu, aripa-n lumină ți-o așezi, Eu, înc-o dat’ cu gerul mă încaier. Dar cade toamna iar între zăpezi Și păsările împietresc în aer, Așa se mai aude stinsul vaier De ciute, de mioare și de iezi. Începe iarna iarăși fără cerb, Cum primăvara fără de magnolii, Măreț nu mai e frigul, doar acerb Și umbre lasă pe nămeți, de dolii. Rămâne iar
12 SONETE DE IARNA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340326_a_341655]
-
miracolul înfloririi, pricep armonia în care trăiesc albinele în zilele calme, scâncetul frunzelor în căderea lor spre foșnetul pașilor sau șuierul vântului întrecându-se cu gerul să-i smulgă babei cojoacele. Printre toate acestea, mai spun multe și celor răi, împietriți la suflet, celor care-s încâlciți la minte și trăiesc fără teamă de Dumnezeu. Fiecare cuvânt, fiecare vers, fiecare fotografie, poartă în ordine cronologică, clipele mele de viață trăite acolo peste ocean și apoi, evenimentele nefericite și fericite care au
UN CĂLĂTOR, PRIN VIAŢĂ TRECTOR... de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340489_a_341818]
-
clipe-ndelungate. - Dacă nu-ți umpli stomacul o să te care Stela la râpă! Molfăi, și zi - și noapte, fără rost!...gândi el, neliniștit de felul cum arată. Soarele ardea cu putere. Fluturi multicolori valsau vioi în aerul uscat. Un motan împietrit pe colțul patului de bârne ce susținea stogul urmărea indiferent dansul lor. Câte-o găină mai curajoasă se tupila sub căruță ciuculing semințele și gângăniile ce se strecurau printre scoarțe și pomostină. Bătrânul, cu mânicele cămășii suflecate la cot, trebăluia
Sub aripi de agud () [Corola-blog/BlogPost/339933_a_341262]
-
mi-e-n veci nedespărțit mă sărută și-un freamăt era tot; de-atunci nicicând n-am mai citit ‘nainte căci pentru noi fu cartea Galeot.” Postuma “ Când te-am văzut, Verena” este o mărturie directă a faptului că Eminescu a rămas împietrit în fața frumoasei ieșence: “Și îți aduci aminte cum mă feream în laturi/ De dulcele-ți cuvinte și lunecoase sfaturi,/ Știind cum biruiește poftirea frumuseții,/ Știind ce vierme pune în sâmburul vieții, // Știam că sunt copilul nefericitei secte/ Ce are sete
Veronica Micle- „Îngerul blond” al lui Eminescu (II). Studiu, de Ion Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339372_a_340701]
-
PENELULUI Autor: Octavian Curpaș Publicat în: Ediția nr. 262 din 19 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Olteni celebri peste hotare! - Pictură țesută cu fire rupte din suflet Oare de câte ori ni s-a întâmplat să stăm neputincioși în fața unei picturi, să împietrim pur și simplu pentru că ramele reușeau să surprindă mai multă viață decât eram noi capabili să trăim? Pentru că dintr-o dată, momentele care trec fugare prin noi se opresc acolo pe pânze... Și abia atunci realizăm că pictorii sunt arhitecți de
PICTORUL ION PANDURU – UN MAESTRU AL PENELULUI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340833_a_342162]
-
cel negru spre ea cată. Vrăjită parcă, îl ascultă, Speranțele i se aprind, Nu-i ia în seamă fața mută Și îl urmează ea cu jind. Cu vorbe dulci o-ademenește, El îi promite drumul bun, Dar în pădure o-mpietrește Făcându-i sufletul păgân. De-atunci acea frumoasă fată, Ce-avea un suflet bun, curat, S-a preschimbat în piază blestemată, Să sperie-n pădure pe-nserat. Pe feciorașii singuri îi înspaimântă Cu țipăt, plâns sau râs sinistru O babă urâtă
IONICA BAICU de IONICA BAICU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340944_a_342273]
-
ajutat să scap de a Gorgonei groaznică privire. Zărindu-i în scut chipul, a sabiei zvâcnire i-a retezat îngrozitorul cap. Frumoasa Andromeda pe loc m-a fermecat, însă era de stâncă-nlănțuită. Scoțând capul Medusei, privirea ei cumplită l-a împietrit pe monstru-nfometat. La fel și pe Danae-am salvat-o de-un tiran care voia-n altar s-o necinstească. Athena a ascuns-o dorind s-o ocrotească, Gorgona l-a schimbat în bolovan. S-a răzbunat Medusa-n Larissa. Discul meu
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340996_a_342325]
-
față sau alte ori pe la spate, dragostea multor semeni de-ai mei. Cine-mi poate spune ce trăiam atunci ?! Coboram lacrima în tăcerea inimii încât plângeam fără lacrimi și eu și ea, fără să-mi trenure buza sau să rămân împietrită de răutate cum am văzut la mulți prieteni. Nu i-am ignorat pe nici unul dintr ei ! Dimpotrivă, le-am arătat o dragoste mai mare. De cele mai multe ori nu am avut parte de prietenia multora, pe cât am oferit. Însă, întotdeauna mi-
FOTOGRAFUL ... de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341350_a_342679]