943 matches
-
-ți amintire. Uitatu-m-ai în al meu castel de gheață, Împroșcat-ai ochii mei sticloși cu ceață. Prințesă-nghețată în colivia-mi solitară, Aștept prințul să-mi văd din nou, ca odinioară. De-o vreme, răcitu-m-am de tot, de toate, Gerul împietrit-a până și-a mea moarte. Referință Bibliografică: Prințesa de gheață / Maria Cristina Pârvu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1870, Anul VI, 13 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Cristina Pârvu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
PRINŢESA DE GHEAŢĂ de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342644_a_343973]
-
Acasa > Poezie > Amprente > CĂRBUNE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1803 din 08 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului simbol al focului ascuns și-al energiilor oculte la sânul său de nepătruns și îngropat sub straturi multe pământu-l ține împietrit ca prizonier pe veci din soare sclipește dur în răsărit, vădind a iadului culoare în jar străluce când dogori în roșu negru-l siderează, scântei aruncă ars de sori sau flăcări care-l devorează apoi se stinge și tăcut se
CĂRBUNE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342671_a_344000]
-
Privirea-mi este goală, inima îmi plânge. C-o ultimă-ncercare îmi întorc din... Zare Sufletul bolnav ce durerea-l frânge. Întoarce-te la mine, nu ma părăsi! Trupu-mi fără ține, este gol și rece. Lacrima-mi îngheață. Din iris împietrit Moare și albastrul când viața mi se trece. Dar ce e cu iubirea? te-ai întrebat vreodată? Spre cer dacă plutești, ce va fi cu ea? Suflete, indura! întoarce-te în trupu-mi, O clipă de iubire...! Doar atât mai vrea
CE MICĂ E DUREREA, CÂND VIAȚA ÎMI ZÂMBEȘTE! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342678_a_344007]
-
vestea tragediei a ajuns la urechile tuturor. Familiile copiiilor măcelăriți erau lovite ca de trăsnet. O durere cruntă și întunecată ca noaptea, se lăsa încet, în liniște, peste orășelul îndoliat, în timp ce un colț de lună ascunsă după un nor, privea împietrită pământul, lăcrimând încet, cu lacrimi de ploaie măruntă și rece, de toamnă târzie. Din nou, în aerul îmbâcsit cu miros de praf de pușcă al Americii, pluteau acelea-și întrebări rămase fără răspuns. Până când? Oare cine va întruchipa din nou
AMERICA DOLARULUI GĂURIT (STUDIU) de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342589_a_343918]
-
nu vrea să guste din dulcețurile cu care îl îmbiase Boriel. Spuse însă direct, fără nici o introducere, după câteva clipe. -Ce amestec ai cu tâlharii prietene? Vreau să aflu imediat asta. Boriel își ridică capul vizibil surprins și întâlni privirea împietrită și încruntată a prietenului său. Tăcu un timp fără să spună nimic, în timp ce Hasim aștepta nemișcat privindu-l insistent. Așteptarea deveni dintr-odată încordată. -Prietene...! începu fariseul cu o voce nehotărâtă... -Spune tot ce ai de spus fără ocolișuri! îl
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341129_a_342458]
-
m-am uscat.”, și încă acestea: ,, Căutat-a spre rugăciunea celor smeriți și n-a disprețuit cererea lor.” Și terminând, băiatul a mai spus: Vezi pe acest vameș? Astăzi s-a născut un om nou pe pământ căci inima sa împietrită, plină de toate răutățile lumii, a murit. Dar lacrimile sale curate au făcut ca el să se nască din nou, cu o inimă nouă, simțitoare.” Așa i-a grăit acel copil, iar tatăl meu își dădu seama atunci cum el
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341129_a_342458]
-
nr. 1130 din 03 februarie 2014 Toate Articolele Autorului PRELUDIU Sub razele reci de soare Ce nu ard, dar nici nu-ngheață, Crângul e în așteptare Să-nceapă o nouă viață. Multe trunchiuri ciopârțite Din pădurea urgisită Mai stau încă împietrite Dup-o iarnă zăpăcită Gingașe, în luminișuri, Au crescut niște zambile Iar retrasă în desișuri Mierla-ndeamnă la idile Chiar dacă mai e răcoare, Dintr-o poruncă solară Sosesc cârduri de cocoare Anunțând că-i primăvară. NĂPÂRSTOC Sunet ca de clopoțel
POEME NEWYORKEZE (3) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341166_a_342495]
-
mai obișnuiți cu reporterii decât cu perspectiva de mai bine. Când mai apare cineva să-i întrebe de sculptor, unii aprind aceleași râci vechi: urmașii lui din sat, care au interese, și „adevărata” casă în care s-a născut. Teme împietrite ca satul în sine - unde te urmărește un contrast între paragină și idilic, și un câine mare, alb, în care Adi, fotograful nostru, zice că s-a reîncarnat Brâncuși. Unii spun c-ar trebui să se facă mai mult pentru
„Mie să-mi aducă Cuminţenia aia la poartă, eu nici n-aş băga-o în seamă. Să dai atâtea milioane de euro”. Reportaj din satul lui Brâncuși () [Corola-blog/BlogPost/337918_a_339247]
-
creste golașe de munte Năzuințe crescute pe-albastre poteci Contrarii ce vor destine să-nfrunte În scorburi de suflete triste se-ascund Dureri neștiute de minți prigonite Ce-acum văd pământul pătrat, nu rotund Și se zbat să învie dorințe-mpietrite. Noian de speranțe se sting în tăceri De focuri aprinse în nopți liniștite Potire de suflet râvnesc primăveri Limpezime de cer și iubiri împlinite. Deschid larg fereastra, spre lume privesc Ce mulți stau la coadă...la vise în drum În
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]
-
și-atât de scârbiți de minciună Poate știm să zâmbim... de scăpăm de potăi însetate De averi și de glorii, înghiți-i-ar țărâna străbună! REVOLTĂ Noapte de mai cu stele reci pe boltă Și flori de măr pe ramuri împietrite Gânduri icnind arar dintr-o retortă În care disperate, durerile-nfrățite De-atâta chin în mine se revoltă. Părinți plângând neputincioși destine Copiii pribegind prin lan de vise Pândind grăuntele de dor de bine Atunci când bat timid la uși închise Și
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]
-
autoportretizează la picioarele ei. Natura se schimbă, dar nu își pierde din frumusețe sub pensulele lui Baruch Elron. Alături de ea, demoniacul pictor care le portretizează și ceasurile în mersul lor cu neputință de întrerupt, cu excepția verii, unde totul rămâne instantaneu împietrit. Vorbim de un pictor evreu, pentru care textele sfinte și frumoasa Țară a Israelului nu puteau rămâne în afara mitologiei. Moise coboară din Sinai pe motocicletă, poartă căști sau doar un șal, pentru a-i găsi pe adoratorii de bivoli de
ÎN ASCUNZIŞUL LUI BARUCH ELRON de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344427_a_345756]
-
tracasați de un magnet aparte/ Curg gânduri grele ce parcă vor să mustre:/ Nu-i timp de poezii?... Sunt chiar, scrieri deșarte?!....//...O , dacă nici versul nu mai este citit/ Se va stinge omenia fulgerător,/ Vom deveni ființe cu sufletu-mpietrit!/ Ce se va mai înțelege din cuvântul de dor? Un poet care poate explica Dorul ca în poezia Dor aprins (p.60) se apropie de o definiție a acestui sentiment, cu toate că se spune că practic nu există o definiție clară
LANSARE DE CARTE LA MONTREAL de LIA RUSE în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343963_a_345292]
-
prăznuiască Paștele Legii vechi chiar în epicentrul revelației dumnezeiești: la Ierusalim. Ebr. Shalom, orașul păcii, nu putea fi întâmpinat de către Domnul păcii decât pe cel mai inofensiv animal, înconjurat de copii. Ce pașnică ofensivă, ce blândă cucerire a celui mai împietrit și trufaș oraș al lumii! Împietrit în prejudecata și trufaș peste măsură, deoarece în el a răsunat de atâtea ori glasul dumnezeieștilor descoperiri. Mulțimea revărsată pe povârnișul Muntelui Măslinilor - afirmă exegeții - nu era, în marea-i majoritate, din Ierusalim. După
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342593_a_343922]
-
Smulgând din rădăcină apa, I-ajunge umbra pân' la brâu - Și soarele-i închide pleoapa. Soldatul plânge-n capul gol Pe iarba, Doamne, adormită; Parcă-i un înger ce-n nămol E dus de-a pururi în ispită! Surâsul pare împietrit pe buze, Pământu-i gata să-nflorească- Dragostea tăcerea să acuze: Natura-i, Doamne, omenească! Și ochii-s un portret în rouă; De sânge lacrimi parcă două. Traducere de Costel Zăgan Referință Bibliografică: VALEA ADORMITĂ, de ARTHUR RIMBAUD / Costel Zăgan : Confluențe Literare
VALEA ADORMITĂ, DE ARTHUR RIMBAUD de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343272_a_344601]
-
înlăcrimat al ciobului de lună ce-ți săruta pleoapa nepăsătoare te ascundeai parșiv după colțul nopții și priveai cu obtuzul orgoliu obrazul palid și zvâcnetul orb al păsării soarelui cum își strivea zborul în căutarea luminii de ferestrele opace ale împietritei nopți a inimii tale azi plouă cernit cu singurătate prin ochiul rănit căzut în uitare și prizonier al pustiului ți-ai amintit de razele stinse din ochii păsării soarelui gândurile îți cotrobăie cu degetele febrile după un ciob palid de
NOAPTEA INIMII TALE ( TRADUCERE ÎN ITALIANÈ) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/344161_a_345490]
-
toarne cîte-o picătură, Mi-a dat întreaga, cupa-i cu otravă. Cînd voi pleca, mă vei uită ușor Și știu că nici nu s-ar putea altfel: Abia o clipă valul călător Păstrează chipul oglindit în el. Mi-e față împietrita că o mască Și-n ochi lumina-i gata să se stingă Chiar diamantului ca să sclipească Îi trebuie o rază s-o răsfrîngă. În clipa cea din urmă-a judecății, Își vor primi zadarnica răsplată Și ochii tăi - că n-
OTILIA CAZIMIR de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344154_a_345483]
-
luată de-a sila, Țintuindu-mă-n scaunul neputinței. Motto: Prietenia este aproape cel mai valoros lucru care ar putea exista în univers... Prietenia Pe cărarea vieții merg mereu, Ca un pribeag singuratic, Ce caută diamantul vieții, Adormit în inima-mpietrită a omului. Apele lumii le străbat Și ochii nu-ntâlnesc nimic-n cale, Decât amarul prieteniei perfide, Ce sălășuie-n sufletul pământesc Și-l omoară cu lancea lăcomiei. Speranța mă-mpinge mai departe, Făcându-mă să răscolesc teluricul tot Și să
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
scena cu decorul știut (p. 79), însă împortant este faptul cum fiecare descoperă, învață și interpretează pașii propriului dans: „Spectacolul de mult s-a terminat / pentru cei prezenți în această sală / doar o persoană a mai rămas în scaunul plușat / împietrită și albă ca o cală... / M-am simțit ca la un mare bal / la care am venit de cînd m-am născut / pluteam amîndoi în pas de cadril / pe scena cu decorul știut”. Poezia lui Dorel Sibii vibrează asemenea poetului
SPRE ȚĂRM ( POEZII 1975-1994) DE VASILICA GRIGORAȘ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343205_a_344534]
-
languros. Mă atingea mereu, cu tot corpul, subtil și provocator în același timp, mutându-se mereu de pe un picior pe altul, sprijinindu-și mâna stângă pe umărul meu. Era imposibil să nu fi simțit, în cursul acestor mișcări, umflătura mea împietrită, ce-i împungea nesățioasă coapsele. Genunchii îmi tremurau de poftă și emoție, mi se uscaseră buzele și sărutarea parcă zgârâia, în loc să mângâie sânii ei frumoși. Mâna îmi alunecă pe umerii rotunzi, apoi coborî pe fese, frământându-le ușor. „Trebuie să
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377304_a_378633]
-
Anotimp > FLORI DE GHEAȚĂ Autor: Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2241 din 18 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Iarnă, iarnă, tu Crăiasă Mândră-n toate cele ești, Zestrea-ți albă de mireasă, Peste noi o răspândești. Din a ta-mpietrită boare Te cobori să făurești, Cu un strop dintr-o suflare Flori de gheață la ferești. Din petala-ți prea curată Prăvălești plutind ușor, Ghemotoace mici de vată, Ce aștern lumii covor. Iar din dulcea-ți sărutare Timpul parcă stă
FLORI DE GHEAȚĂ de DANIEL DAC în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377402_a_378731]
-
-i toamnă și trăiești ca-n vis În anii senectuții Abil omagiind prin scris Plăcerile virtuții! Asculți chemările fierbinți Din fauna tăcută Când arborii cu chip de sfinți Adorm în toamna mută Ți-i toamnă - lungă - de privești La bufnița-mpietrită In parc far’ de cărări cerești Uitată de ursită Ți-i toamnă - grea - de nu dai semn, Când vin de peste ape, Că vrei!... Doar nu-s de lemn Și-s dornic de agape * Te-a surprins bufnița albă Rătăcită printre
ŢI-I TOAMNĂ de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377503_a_378832]
-
de mistere... Când voi știți ...că a noastră vrere susținută de acum și de amintirea voastră, nu mai piere, ci glas de furtună cere! Uniți, neclintiți, nestăviliți, neîmblânziți romanii noștri pe tot globul rătăciți de acum într-o forță uriașa împietriți nu mai pot fi amăgiți, mințiți! Ne cerem iertare, că doar voi ne-ați trezit și ne-ați înfrățit, pe noi, cei de lacrimi copleșiți! Referință Bibliografică: Durere / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1779, Anul V, 14
DURERE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377529_a_378858]
-
prin deșertul iubirii un cal care fuge rănit la picior mai ușor, mai repede dacă lasă sânge să curgă? - altădată un cuib gol azi, o statuie cu aripi de înger... El contemplă statuia zeiței îi așterne la picioare trandafiri. Ea, împietrita cu inima rănită de dor pe pod aurit, sub cerul roșu din amurg întoarce clepsidra, pașii îi curg lacrimi pe obrajii timpului. Și trece, statuie de marmură rece cu un sân dezvelit, pe umăr are o carte cu coperta gri
STATUIA ZEIŢEI de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377534_a_378863]
-
care impuneau restricții negrilor, ajutându-l și riscându-și cariera. Este un moment de vârf al acestui film, când lipsit de un picior, negrul dorește să-și reia cariera și este supus unui test. Cu o ținută demnă, cu privirea împietrită prin care transpare perseverența, spune că sunt multe tradiții în marină și el le-a experimentat pe toate, „...dar mă aflu aici pentru a demonstra cea mai mare tradiție: ONOAREA” . Este, în același timp, o lecție de cum spiritul de competiție
DESPRE ONOARE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378807_a_380136]
-
scumpe, Ci doar aripi să zbor spre clipa ne-ntinată, Suflarea mea să fie vulcanul ce irumpe Spre vulturii luminii, de neguri detașată. Poate dorința mea un pic să te surprindă, Dar du-mă, Moș Crăciun, la suflete uitate Ce-așteaptă împietrite ca jalea să cuprindă Speranța și visarea ce-s undeva legate. Ajută-mă să fiu un cuib plin de iubire Pentru micuți sărmani ce suferă-n tăcere, Cuvântu-mi să le-aducă o rază în privire, ... Citește mai mult Privesc
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]