17,154 matches
-
luat în derâdere începu să se agite. Își înălță fruntea cât putea de mult, continuând să rămână așezat, apoi se întoarse spre o masă învecinată cu expresia de ocară boche. Mă ridicai și-l luai pe filosof de braț. El împinse scaunul la loc, se ridică de bună voie și, dând din cap în toate părțile, mă urmă, pășind destul de sigur până la casa la care trona obișnuita doamnă cu perucă neagră. În spatele noastre, murmure, câteva exclamații ostile. Astfel ajunserăm pe stradă
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
mutațiile săvârșite în sintaxa poetică a modernității, mai importante decât un șoc păstrat și perceput la nivel lexical, adică superficial. În altă ordine de idei, perpetuarea clișeului cu "homo duplex", pe urmele lui Șerban Cioculescu, riscă, și ea, să ne împingă mult în urmă spre un romantism remaniat sau un post-baudelairianism demodat. Din această pricină, a persistenței dualității în înțelegerea universului interior, lui Arghezi i se atribuie o modernitate primară, de imediată derivație din romantism. Dar Arghezi poate fi conectat, cu
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
deja, de ani de zile, la prestigioase edituri din Franța sau Marea Britanie, constituie, de pildă, un model de pătrundere la nivel înalt, pe piața culturală occidentală; așa cum prezența unui Mircea Cărtărescu, în rafturile de literatură contemporană străină din mari capitale, împinge , la fel de plauzibil, creația noastră contemporană către lumea largă. Fără a omite un pitoresc "media-autor" precum Radu Anton Roman, care garantează, în felul său, o ... fermecătoare prezență în librăriile franceze, cu al său volum editat la Paris: Saveurs de Roumanie. Ce
Cu Isabel Molina despre Eminescu by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11685_a_13010]
-
știuleții de porumb mătasea fierbinte și/ n-am mai știut ce să facem cu fosforescența mîinilor/ atunci cînd clipa să dialogăm prin linii frînte a sosit" (Buna Vestire). Firește, Erosul deține un loc privilegiat în șirul acestor reconstituiri empatetice, ușor împins spre dezabuzare și ironie, distins impalidat de transferul confesiunii în observație, al contemplației în comentariu: "în urma acelei femei, pe trotuar seara se aduna în sine cum ceara la baza/ lumînării magazinele își pierdeau unul cîte unul/ clienții care acum se
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
cutremurătoare și sînii cosmici ai figurinelor neolitice, plastica antropomorfă precolumbiană sau imaginile care argumentează veridicitatea textelor sutrice și-a cam putut face o părere despre naivitatea vulgară și imaginația infantilă a pornografiei contemporane. În momentele ei de glorie, umanitatea a împins fantasma erotică pînă la pragul comuniunii substanțiale cu divinul și a făcut din actul acuplării un spectacol universal și o metaforă absolută a mîntuirii cărnii prin propria sa vocație și prin infinita ei slăbiciune. Dacă mentalul colectiv a lucrat cu
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
care făcuse afaceri și pe care, fără excepție, le trăsese în piept... ori toate acestea la un loc, ca în Orient Express-ul Agathei Christie. Ca și când toate aceste ipoteze n-ar fi fost de ajuns, naratorul nenumit al romanului ne împinge ușor într-o altă dimensiune, generatoare de o nouă, inedită realitate ficțională: aparentul sfârșit al magnatului ar reprezenta de fapt sfârșitul lumii noastre și renașterea lui într-o nouă dimensiune. Melmont se transformă astfel într-un zeu flămând și nesățios
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]
-
ne gândim nici la demnitatea noastră cuvântătoare, nici la frica de chinurile veșnice 84. Așadar, dacă trupul e gras și tânăr sau plin de must, când e ațâțat de amintiri caută să împlinească cu patimă cele cuprinse în ele, fiind împins de poftă 85. În viziunea patristică, nu numai multa mâncare duce la curvie, ci și băutura folosită în mod necumpătat. Sfântul Apostol Pavel, când s-a adresat în scris credincioșilor din Efes, orașul unde s-a construit templul zeiței Artemis
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
de aceeași nebunie 141. Invers decât în cazul iubirii, concupiscența este atrasă și influențată numai de frumusețea sensibilă. Dragostea, dintre toate sentimentele, este cea care se potrivește cel mai bine spre a justifica abdicarea de la sinele propriu, pentru că ea ne împinge să ne jertfim pentru cei pe care-i iubim. Între această dăruire de sine și abandonul de sine, satana păstrează mai multe pante atât de ușor înclinate, încât abia se simt. El știe că dragostea este domeniul prin excelență al
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
să ne facă să uităm că trupul nu este totdeauna implicat în patima desfrânării, că cel mai adesea intervine în al doilea rând. După cum am mai spus, înainte de a fi fizică, sexualitatea umană este psihică. Cel mai adesea, trupul este împins să păcătuiască de o dorință care se naște în inimă: Căci dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările... (Mc. 7, 21) și tot crește până ajunge să se implice trecerea la actul fizic. Pofta inimii are în ea
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
cunosc pe Dumnezeu (I Tes. 4, 3-5); el păcătuiește astfel împotriva propriului trup: Cine se dedă desfrânării păcătuiește în însuși trupul său (I Cor. 6, 18), și-L defăimează pe Dumnezeu Însuși (I Tes. 4, 8). Și pentru că desfrânarea îl împinge pe om să-și renege propria fire și să se lepede de Dumnezeu, de la Care a primit viață și sens, desfrânarea poate fi privită ca izvor al morții pentru întreaga ființă 203. O altă consecință este următoarea: satisfacerea senzualității încă
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
confuzie, disperare și sinucidere. Educatorii părinți, preoți, profesori întâmpină de multe ori problemele lor sexuale fie cu indiferență, fie cu mânie. Nici una din aceste atitudini nu ajută, întrucât nici una nu vindecă, nu oferă o soluție. Ambele reacții tind să-i împingă pe tinerii noștri chiar mai departe pe drumul spre un comportament destructiv, pentru ei înșiși (promiscuitate, boli ce se transmit pe cale sexuală) și pentru ceilalți (avorturi)209. Astăzi, pornografia nu reprezintă, așa cum se susține în mod eronat, o expresie a
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
a nu exclude cu totul un scenariu al întoarcerii lui Iliescu. În clipa de față, lucrurile depind de rapiditatea cu care Geoană va reuși două lucruri. Primul: să se elibereze de povara datoriilor față de baronii care l-au sprijinit masiv, împingându-l la puciul spectaculos de la 22 aprilie. Dacă nu va reuși acest lucru în cel mai scurt timp - să zicem, în cele două luni critice în care se stabilește direcția de acțiune a oricărei noi puteri -, el nu va fi
Un țar de tranziție by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11759_a_13084]
-
toți: pe tatăl ei, pe mama ei, pe Șeindl, pe Azriel, pe }ipele... Va trebuie să se închine la idoli. Ea, Miriam-Lieba? Nu, nu. Mai bine să mor", murmură ea. Se duse la ușă și o încuie cu ivorul, apoi împinse o banchetă în fața ei. Deschise dulapul de haine și se aplecă înăuntru: mirosea a mucegai. "Poate că totul e o halucinație. Poate că am înnebunit, ca unchiul Haim-Ioine, care s-a spânzurat de cureaua de la pantaloni". Miriam-Lieba își întinse mâna
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
amăgire? Teama i se risipi și începu să se simtă aproape nepăsătoare. Da, plec cu el. O să mă botez..." O voce batjocoritoare parcă țâșnise din adâncul ei, ca și cum ar fi stat acolo la pândă pe o pânză demonică de păianjen. împinse într-o parte bancheta, deschise ușa cu atenție, ca să nu scârțâie, și coborî treptele în vârful picioarelor. "Dorm, dorm cu toții", un râs i se înăbuși în gâtlej. "Mă strecor tiptil ca un hoț. Precis că el nu mai e acolo
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
cu greu s-ar putea spune că această carte te ține cu sufletul la gură - dar ele oferă cel puțin o revelație interesantă: chiar și cel mai odios criminal a fost odată un copil inocent pe care viața l-a împins spre un destin astăzi fără întoarcere. Firește, ce spun eu aici este un truism de o banalitate răsunătoare, dar, în urma lecturii acestei cărți, vă asigur, semnificația acestei afirmații trebuie regîndită profund. Eugen Istodor este un ziarist născut, nu făcut. Cartea
Breviarul ororilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11808_a_13133]
-
separi bobul de neghină, ci să le amesteci, prețios, în spațiul spectacolului sau al comentariului despre, trăgînd în derizoriu totul. E banal să pui degetul pe valoarea existentă, reală. E cu mult mai interesant să forțezi nașterea unor nume, să împingi în față spectacole minore. Sînt două tipuri de analiză: una în care se disecă o montare, și sînt multe bune în anul 2004 la acest prim nivel, și a doua, a nominalizărilor și apoi a premiilor acordate, în care apare
Premiile Uniter - Acuzații de șovinism! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11797_a_13122]
-
din orice), iubăreț, creț, comod, taximetristofelic... Popescu e un automobil". Dar să-i vedem mai îndeaproape pe, vorba lui Alex. Ștefănescu, autorul prefeței, "". Daniel Bănulescu e un scrib demonizat de-o concentrare a sinelui care pe de-o parte îl împinge către solitudinea creatoare, iar pe de alta spre deschiderea (tensionată, convulsivă, "argheziană") către Dumnezeu: "Sînt într-una din acele după-amieze în care sînt singur, concentrat și fericit. Mă rog, scriu și dorm. Și aceste trei lucruri, de mai multe ori
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
spectaculos, i se relevă observatorului din unghiul integrării umanului în exercițiul său speculativ, care aspira totdeauna la generalitate: "Vianu punea preț pe configurația morală a omului stabilizată după felurite experiențe de viață și în acest sens era interesat de biografismul împins pînă la amănunt. Dădea și picanteriei drepturile ei, dar extrăgea totdeauna tîlcul din întîmplări, trădînd deprinderile filosofului". Circumstanța că "avea și-n conversație ca și-n scris simplitatea și limpezimea stilului născut în practica îndelungată a ideilor generale" nu denotă
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
estetică a cântecului învecinat cu balada și zdrăngăneala trivială a manelelor, - încât ai senzația că trăiești în două țări. De fapt, și trăim. Nefiind vorba de etnii... Pentru că și noi, românii, - etnia de bază, - avem antropoizii noștri autohtoni; unul chiar împins de zor de la spate să ajungă, Doamne ferește, starostele Capitalei... Dintre aceia, nași la nunți ori botezuri, ce le lipesc de frunte cu un scuipat, lăutarilor, suta de dolari, pe când ei cântă: Mânca-ți-aș ochii, of, pă unde ești, pă
Pe cărare sub un brad... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11841_a_13166]
-
inocente și crude în aceeași măsură, el trece indiferent pe lîngă întîmplarea că lumea a fost deja ordonată și caută, cu o înfrigurare ultimativă, să-i stăpînească forțele ascunse și să-i cumpănească tensiunile. O incurabilă spaimă de gol îl împinge fie spre soluții plastice maximaliste, spre confruntarea deschisă cu spațiile infinite, fie spre cele minimaliste, de filiație magico-orientală, în care supremația semnului se afirmă prin coabitarea lui asumată cu vidul. De la insurgența de factură expresionistă, de la un anume teribilism al
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
virulență lexicală aluvionară față de Bacovia, să contureze mecanismul perfect al bolii ca resort al versului. Sensibilitatea maladivă, cultivată pe fondul unui eros alterat, căci nesatisfăcător și nostalgic după celălalt gen, dar nu mai puțin viril în tensiunea lui subversiv-dominatoare, a împins cu furie confesiunea spre zonele fruste și fără limite ale împărtășirii obsesiilor existențiale. Mărturisiri nocive ele însele prin excesul de rău. Confesiunea lirică în tonurile tari ale neo-expresionismului, aspirând la misticism, a avut loc însă în lipsa religiosului. Oricât paroxistic ar
Poeme retrospective în două variante by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12869_a_14194]
-
și de a stăpăni două registre printr-un semnal unitar. În locul celor două planuri, unul istoric și unul transcendent, imposibil de ignorat ăntr-un asemenea proiect, ni se oferă, fără nici un complex, tot două planuri, dar unul carnal, de un naturalism împins pănă la grotesc, și unul scenic, de teatru în aer liber. Dacă acestora le mai adăugăm și desele evadări în spectral, momente în care apare un fel de androgin drapat în negru și cu priviri de cobalt, care uneori mai
Între materialismul istoric și Twin Peaks by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12880_a_14205]
-
Constantin Țoiu Agresivitatea, ca fruct al reprimării dorințelor, constituind arheologia omului: stratificarea experiențelor de tot felul și la diverse adâncimi, supusă cercetărilor psihologice, invențiunilor romanești... Eroul X, handicapat, împingând lucrurile până la limita lor umană. Deci, o sursă neîntreruptă de devieri care de care mai ascunse, mai spectaculoase ca sens, redus la auto-denunțătoare a insului spre final, care se alienează, se smintește. Se vede după stilul relatărilor din ce în ce mai dure și
Vocea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12893_a_14218]
-
celălalt despre o gospodărie de hârtie. Aici este și de căutat diferența fundamentală dintre cei doi. Dacă Mircea Horia Simionescu își asumă integral tehnica pastișei, a simulacrului, a ficționalizării totale, Tudor Octavian rămâne foarte aproape de verosimil, nu recunoaște construcția textuală împingând povestirile, dincolo de insolit, înspre satira socială cu pretențiile realismului. Dacă Mircea Horia Simionescu se joacă și inventează textul ingenios, scrisul arătându-se până la urmă gol în măsura în care e (auto)referențial, Tudor Octavian iubește să povestească cu orice preț, nucleul epic este
Indecența de a povesti by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12923_a_14248]
-
Dacă așa arăta, pe atunci, în studiourile televiziunii naționale, bisericoasa Andreea Marin, nici în ziua de astăzi expozițiile de artă creștină, rod al acelorași împrejurări, nu arată prea încurajator. În situația în care și mediile, și sălile de expoziții sunt împinse de marile noastre sărbători în ridicol și în grotesc, cine să fie vinovat? Au sărbătorile însele vreo vină că generează astfel de fenomene sau cumva, doamne ferește, ipocrizia noastră este atît de mare încît nu suntem în stare nici să
Imagini și ipocrizii de Paști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12937_a_14262]