729 matches
-
pe acest pământ (și pe acele timpuri) și ce soartă îl aștepta! Exasperat, am abandonat totul și mă gândeam chiar cu seninătate să mă las de scris. Nu-mi plăcea ideea că nu pot să fac altceva decât să mă împleticesc printre picioarele personajelor mele, descriind într-un mod naiv psihologii naive, deși ele erau expresia unei credințe și a unei speranțe ca într-o nuveilă pe care am publicat-o în acei ani și care s-a bucurat pe atunci
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
îmi căutam satisfacțiile în lectură. Aproape cu disperare mă adînceam într-o patimă care avea darul să-mi vlăguiască vitalitatea. La ceasul la care toți colegii mei se plimbau cu fetele prin parc, eu ieșeam tehui de cap din bibliotecă, împleticindu-mă pe sub pereți. Simțeam un soi de resemnare. Atunci mi-am zvîrlit în foc manuscriptele. Instalat în stal, adăstam cu voluptate clipa în care, după gong, cortina luneca către tavan. În scenă năvălea din culise o răcoare cu iz de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
-i mângâie cu blândețe coarnele, părul Îmbâcsit, genele urduroase, barba Încâlcită și plină de turiță. De multă vreme gura lui nea Mitu nu mai rostise cu glas tare cuvinte, ca să nu tulbure tăcerea cea mare. Acuma vorbele ieșeau singure, puțin Împleticite de băutură, dar Îndeajuns de limpezi ca să le audă toată lumea: „Ce-ai pățit tu, mă, iedule? De ce n-ai fost tu cuminte? Ce-ai cătat tu pe drum să dea căruța peste tine?”. Dracul nu se Întorcea din nesimțirea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
îl îneacă reci; Îi răsunau blestemele de veci A mamei, numai șoapte fără glas, El o simțea venind cu pas de pas Pe urmă lui, el o vedea plângând Cu degetul spre dânsul arătând ‐ și‐atunci d‐ atâtea gânduri abătut, Împleticindu‐ se, el a căzut În drum, ținându‐ și talismanul strâns La piept. și‐un glas amestecat cu plâns A răsărit atunci înduioșat și plin de‐ o milă dulce l‐ a‐ntrebat: « Tu te‐ai lovit, iubitul meu? Să‐ mi spui
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
stătea. Vasalul ridică privirea, prin fum, spre chipul stăpânului său. — Aproape toți oamenii au fost uciși. V-ați făcut pregătirile pentru suicid, stăpâne? întrebă el, gâfâind, cu sufletul la gură. — Urcă aici să mă asiști. Am înțeles, stăpâne. Omul se împletici spre scara din interiorul porții, dar nu reuși să ajungă până pe balcon. Flăcări mari se încolăceau prin intrarea scării. Nobumori împinse înăuntru obloanele altei ferestre și cătă în jos. Singurii soldați pe care-i vedea sub el aparțineau inamicului. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
reprezintă o ocazie fericită și incomparabilă. Dacă-l ucideți și-i trimiteți capul la Seniorul Hideyoshi, relația dumneavoastră cu Seniorul Hideyoshi se va reface fără greutate. Pe neanunțate, Inuchiyo îl lovi în piept. — Tacă-ți gura! tună el. Murai se împletici înapoi, spre peretele de scânduri din spatele lui, abia ținându-se să nu cadă. Pălind la față, avu prezența de spirit de a nu rămâne în picioare, dar nici să se întindă complet pe podea. Privindu-l crunt, Inuchiyo îi vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fi fost de așteptat o rezistență rapidă din partea săbiei acelui general faimos și feroce, dar lancea lui Denpachiro pătrunse adânc între coastele oponentului său, fără nici o greutate. În locul lui Shonyu, căruia îi fusese străpuns trupul, Denpachiro fu cel care se împletici înainte, împins de inerția avântului său nemăsurat. Shonyu căzu, cu vârful lăncii ieșindu-i prin spate. Ia-mi capul! răcni el din nou. Nici chiar acum nu avea în mână sabia lungă. Singur chemase moartea, singur își oferea capul. Denpachiro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nicăieri, presărată cu pietre ascuțite. „Să fie Mecca prea departe?” Tălpile mi s-au tăbăcit în mersul încrâncenat. Genunchii se șubrezesc, așezânduse pe prundișul fierbinte. Am ajuns la răscruce. Doar vântul îmi poate hotărî cărarea... Sunt femeia cu lanțul gros împleticit pe mâna dreaptă. Mă dor toate anotimpurile. Femeia din oglindă îmi pregătește apa purificării sinelui, mă scaldă. Apoi, mă înfășoară în giulgiu i alb de mătase, ca pe fiica rătăcitoare a evangheliei. Ea este, azi mama universului meu... Apa înseamnă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
fumul de țigară e așa dens, încât cei trei bărbați dinăuntru par zei surprinși în timpul unui ritual religios... Îmi vine să fug, însă nu mai văd nici ieșirea... Așa-zisul director (care îmi va fi mult timp director) se ridică împleticindu-și picioarele și așază pe mâna mea amprenta unei sărutări soioase, ca un fluture decapitat... amprentă a iluziei deșarte și a unor împrejurări nefericite... Castelul meu are temelia de nisip, îl simt cum se prelinge pe lângă mine... Deci acesta e
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
azi porțile. În sfârșit, morții au liber la viața, azi. Hoinăresc bezmetici pe străzile prea încărcate, trecând prin diferite trupuri, ba mai odihnindu-și oasele în cei căzuți în visare. Mângâie cu ochii vii obrazul prea palid al unui înger împleticit în aripile prea mari, prea răsfirate... Seara, chiar eu îmi rezemam fruntea plumburie de o noptieră moștenită ... Îmi pipăiam buzele sărutate de mortul cu ochii vii și-mi simțeam oasele trosnind în îmbrățișarea înecatului. Ochii mi se scaldă în lacrima
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
În mână. ― Cum...? am Început să Întreb, dar mâinile lui Îmi mângâiau delicat obrazul În loc să-mi dea un răspuns. L-am Îmbrățișat, cu un amestec de afecțiune și recunoștință. ― Asta trebui să fie o glumă! Mâna lui mi s-a Împleticit În păr, În timp ce mi-a spus cu o voce dulce: ― Orice pentru iubita mea! Cred că În acel moment l-am iubit și eu În tăcere. M-am cuibărit timidă la pieptul lui, fără nicio altă dorință. ― Mulțumesc, i-am
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Da’ știu asta, a adăugat ea. Ce te agiți atâta? — Nu, a spus tata enervat. Nu e o glumă! Nu mă refer la Anna, ci la Rachel! Pe chipul mamei s-a ivit o expresie aproape comică, pe când se ridica împleticindu-se. Apoi, sub privirile nervoase ale tatei și cele amuzate ale Helenei, a orbecăit până în bucătărie, a pus capul pe masă și a început să plângă. Dependentă de droguri, s-a smiorcăit ea. Nu cred că pot suporta așa ceva! Tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mâhhh“-uri, îmbrăcatul în cămașa de noapte din lâniță moale cu imprimeuri cu ursuleți, cuibăritul sub greutatea protectoare a plăpumii. Pregătiri pentru douăsprezece ore de somn reconfortant, tămăduitor și încântător! Slabe șanse! Sau, dacă preferați, pe dracu’! Când am intrat împleticindu-mă în cameră, hotărâtă să mă arunc pe pat fără să mă mai demachiez îun lux - mă refer la nedemachiat - rezervat serilor în care eram terminată de oboseală sau, pur și simplu, prea beată), am avut parte de-un șoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aș fi vrut s-o văd moartă. Și, cu siguranță, n-aș fi plătit un criminal ca s-o reducă la tăcere. De ce să-mi refuz plăcerea asta? Luptându-mă cu șuvoiul cuvintelor ei, m-am dat jos din pat împleticindu-mă și am hotărât să mă culc. însă nu voiam să mă dezbrac în fața ei. La urma urmei, nu ne cunoșteam de pe vremea lui Adam și-a Evei. Deși, dacă mă gândeam că Adam era numele tipului cu care trăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
te joci? Atunci m-am uitat la el - ochi albaștri, dinți albi, coapse sexy și un instrument mare și purpuriu. Da, am recunoscut eu cu jumătate de gură. Vreau să mă joc. 16tc "16" După ce s-a terminat, am ieșit împleticindu-mă pe hol căutând baia. Când am dat nas în nas cu Brigit am fost complet dezorientată. —Dar... am bolborosit eu. Dar nu suntem acasă la noi, nu-i așa? Nu, mi-a răspuns ea rapid. Suntem în apartamentul Bărbaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o voce. Era Acritura Kraut. —Vreau să vorbesc cu doctorul Billings, dar ușa e îNCUIATĂ, am spus cu o sclipire sălbatică în ochi. —Ai apăsat greșit pe clanță, mi-a arătat ea rece. A, da, așa e, mulțam, am zis împleticindu-mă recunoscătoare către recepție. Am ignorat-o pe Efervescenta, recepționista, care se chinuia din răsputeri să-mi explice că nu puteam vorbi cu doctorul Billings decât dacă aveam programare. —Nu?! îți arăt eu că se poate, am rânjit eu intrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a zis ea cu voce îngroșată în timp ce strângea cutia în brațe. Toată lumea o urmărea cu sufletul la gură. —Bun, a mormăit ea. Tot pentru biata Brigit. Toți trei am urmărit-o, în tăcere, cum încerca să pășească. —Lingură, a bolborosit, împleticindu-se către bucătărie. Mănânc. Mă simt mai bine. După care s-a oprit. Nu, nu e nevoie. Mănânc oricum. Fără lingură. Toți ochii erau ațintiți asupra ei. Asta până când a reușit să intre în dormitor. Când a trântit ușa, Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cuiva care să mă susțină. —Păpușo, spune-i lui Eric, ăla, să fie atent, amenința Luke zilnic. Dacă-mi supără femeia atunci o să aibă de-a face cu mine. Și, după o zi de muncă istovitoare, era minunat să mă împleticesc către apartamentul lui și odată ajunsă acolo să descopăr că Luke îi trimisese la plimbare pe Shake și pe Joey și-mi pregătise masa. Nu conta că farfuriile fuseseră șterpelite de la Pizza Hut, că șervețelele erau de la McDonald’s și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
milogesc, să fur sau să împrumut o grămadă de bani, după care aveam să ies în oraș și să cumpăr un camion de droguri și să le iau pe toate. Și după asta aveam să mă simt bine. Am intrat împleticindu-mă în dormitor și am trântit ușa cu putere, ca să nu mai aud vocea isterică a maică-mii. Perdelele erau trase și cineva dormea la mine în pat. Nu, două persoane dormeau în patul meu. Helen și Anna. Din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de peste două luni. Uitasem cât de reală și de nesuportat era senzația aia. Iar ca s-o fac să dispară, firește că am tânjit din nou după droguri. Ce s-a întâmplat? m-am întrebat. îmi aminteam vag cum mersesem împleticindu-mă seara, pe străzile luminate, în compania noului meu prieten, Tiernan. Cum ne duseserăm într-un alt bar, băusem din nou și mai prizasem iar cocaină. Și cum, atunci când mă lovise paranoia, luasem un pumn de Temazepam. îmi aminteam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
face parte dintr-o familie foarte bună din Boston, iar tatăl tău a fost un profesor universitar respectat. Nu e nici pe departe vorba de un parc de rulote, Claire! — Nu din cauza asta m-am supărat, Randall! Cuvintele îmi sunau împleticite din cauza nervilor. De ce nu înțelegea că eu obiectam împotriva atitudinii de „eu sunt regina și nimeni nu e ca mine“ a maică-sii? Iar el vorbea de parcă ar fi meditat pe subiectul originii mele „potrivite“! și ce era cu chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de procesele cu foștii angajați nemulțumiți, erau de partea ei în cadrul oricărei dispute, dădeau petreceri pentru lansări de cărți în cele mai puțin potrivite locații pe care orașul le avea de oferit. — Sonny, iubitule! a strigat Vivian în gura mare, împleticindu-se către noi. Ce zici? Nu e petrecerea asta cea mai sexy chestie pe care ai văzut-o vreodată? Cutremurăm universul editurilor, iubitule! Asta facem! Vivian arăta absolut triumfătoare. Își strânsese părul blond-roșiatic într-o coadă de cal, ceea ce făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
dacă nu e totul în regulă, acum e cel mai potrivit moment să ne spui. Poți să ne spui orice, Claire, iar noi o să fim alături de tine în totalitate. — Așa e, a intervenit și Bea, deși limba i se cam împleticea. Peste două ore n-o să mai fie un moment așa de potrivit să ne spui. Opt străzi. M-am gândit la tata. M-am gândit cum mă suiam la el în brațe, când eram mică, și cum îl rugam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
patrulea pahar de băutură și se porni s-o caute pe Eva. Se săturase de petrecere. Se văzu oprit din drum de un strigăt venit de la omul cu tichie de bucătar pe cap. — Burgerii-s gata! Veniți și serviți! Wilt se împletici până acolo și se servi. Doi cârnați, un burger cu carne de vită arsă și un smârculeț de salată de varză cu morcovi, totul pe o farfurioară de carton. Prin jur nu păreau să existe nici un fel de cuțite sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și plină de satisfacții. Eva Wilt oftă. în ciuda celor întâmplate, ea era împăcată cu lumea. în parcarea din spatele colegiului, Henry Wilt nu era împăcat cu nimeni și nimic. Dimpotrivă, era chiar în război cu copia Evei. în timpul în care se împletici, mort de beat, în jurul mașinii și se luptă cu Judy, deveni conștient de faptul că până și o păpușă gonflabilă avea o voință proprie atunci când ajungea să fie trasă afară dintr-o mașină micuță. Brațele și picioarele lui Judy se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]