743 matches
-
când vă întreabă cineva: plecăm la munte. Vizităm mânăstirile sau așa ceva. Ori mergem la mare, la rude. S-a înțeles?” Stăteam toți trei în sufragerie, vorbind mai mult pe șoptite. Mama și cu mine dădeam din cap. Acum ne-am împotmolit la graniță. Tata a dispărut de zece minute. A spus: „Merg să-l caut pe Ilie”. Ilie e un vameș căruia tata i-a dat bani ca să nu descopere fundul dublu de la remorca noastră. Tata și mama se întâlniseră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Sub acoperiș era o podea de ciment și vîntul bătea mereu printre stîlpii care susțineau acoperișul. Toată ziua era răcoare și noaptea era frumos și răcoros. — Îți amintești cînd a venit vasul Ăla mare, vasul arab, cum i s-a Împotmolit carena la reflux? — Da, mi-aduc aminte de vas - și echipajul a tras la mal cu bărcile, iar gîștele și femeile se temeau de ei. — Asta a fost În ziua aia cînd am prins o grămadă de pește, dar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
este cel de-al doilea. Pe un alt site, am găsit că ar fi de fapt primul. —Eu sunt doar un pic deprimată. — Și depresia este menționată. Înseamnă că nu le-ai luat în ordine. Poate de asta te-ai împotmolit. Aveam de gând să vi le citesc ca să vedem cum le putem depăși împreună. Pare o idee bună, îi spun și pun foaia în geantă. Adu-le săptămâna viitoare. —Așa voi face. Ne-ar ajuta să trecem mai ușor peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pelerin Îngenuncheat, care se sprijinea pe o ancoră mare, ca pe un toiag. În partea dreaptă, aproape În fața turnului, un pisc, o stâncă de pe care se arunca un personaj cu spadă, iar În partea opusă, În perspectivă, Araratul, cu Arca Împotmolită pe culme. În partea de sus, În colțuri, doi nori luminați fiecare de câte o stea, trimițând asupra turnului raze oblice, de-a lungul cărora levitau două figuri, un bărbat gol Încolăcit de un șarpe, și o lebădă. Sus, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
din nord care coborau către sudul industrial, se subproletarizau În metropole imense, asfixiați de nori de smog, se Întorceau disperați În nord, pentru a-și relua, un an mai târziu, fuga spre sud; dar În cursul acestei oscilații, mulți se Împotmoleau În marile orașe și erau absorbiți de o pleiadă de biserici autohtone, se dedau la spiritism, la evocarea divinităților africane... Și aici prietenii lui Amparo se Împărțeau, după unii asta demonstra o Întoarcere la rădăcini, o opoziție față de lumea albilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
După trei sferturi de oră de drum, Agliè parca mașinile la marginea unui desiș. Trebuia să străbatem un crâng, ne spusese el, ca să ajungem la o rariște, și nu existau nici drumuri, nici poteci. Înaintarăm pe o pantă În urcuș, Împotmolindu-ne prin pădurice: nu plouase, dar pantofii alunecau pe un strat de frunze putrede și de rădăcini lipicioase. Agliè aprindea când și când o lanternă ca să descopere locuri pe unde se putea trece, dar o stingea imediat, fiindcă - spunea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
civilizație occidentală, răscoale de țărani exasperați, când ici, când colo, pentru că numai la noi țăranul nu găsește nicăieri dreptate. Până ce avem să ne trezim cu o catastrofă să zguduie țara din temelii! Tot el însă, înțelegînd că discuția s-a împotmolit, căută să schimbe făgașul. Aduse vorba despre recolta care ar fi fost destul de bună, dar nu se poate valorifica din pricina crizei financiare, apoi despre situația guvernului, pe care el o socotea șubredă, în speranța că în curând va reveni la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o mișcare, înăuntru era un întuneric cald, cafeniu-roșcat, în care razele de lumină roșietică, scânteietoare, pătrunzând prin crăpături sau prin găuri de cuie, țâșneau cu forță înspre interior. Ne plimbam printre mașinării fără nume, carcase grele de metal cu lanțuri împotmolite în unsoare neagră, roți dințate mai înalte decât noi, sprijinite de bancuri de lucru acoperite de tablă. Marcela voia să atingă și să pipăie totul, nu se lăsa până nu se mânjea toată cu păcură și ulei ars, până nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din nou, praful răzbătea încet, persistent, până la ei. Ieronim începu să tușească și, zâmbind, parcă tot mai bine dispus, își căută batista. - Legătura? întrebă târziu Marina. - Da, legătura între lucruri și evenimente, toate câte se întîmplă în jurul nostru... Camionul se împotmolise chiar în fața lor. Șoferul își zvârli mucul de țigară pe care îl păstrase în colțul gurii, înjură și făcu semn cu brațul unui lucrător din curte. - În fond, continuă Ieronim, cu o voce caldă, schimbată, privim și de data aceasta
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nemților, când or începe nemții să se retragă de la Oglindești. Dar ei nu știu că au distrus ăștia șoseaua... Popa își lăsă lopata în șanț, făcu cruce și se îndreptă spre noi, călcând anevoie pe șoseaua răscolită. - Au să se împotmolească aici, spuse, au să tabere aici peste noi... Se opriseră toți din săpat, unii cu ochii la noi, la alții privind spre vale. Dar curând se auziră mitralierele din clopotniță. Trăgeau pe deasupra noastră. De bună seamă, nu ca să ne sperie
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
din nepoții lui Lixandru că parcă s-ar fi auzit un tanc, n-am înțeles de la început. Dacă aș fi înțeles, aș fi alergat și le-aș fi strigat că șoseaua e desfundată. L-am auzit însă când s-a împotmolit în șanțuri și am început să fug. - Să nu se aprindă tancul și să ardă de vii! le-am spus trecând pe lângă ei. Îi auzeam pe amândoi, în urma mea, alergând. Apoi am auzit și pe alții. Veneau și Lixandru cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nicio aluzie la Brătianu ! Nu făceam, te rog să mă crezi, nicio aluzie la momentul actual și nici nu profețeam peste cincizeci de ani... Teoretic discutam, in abstracto... Deci - o direcție nefastă, în care lesne se poate târî acest popor, împotmolindu-l tot mai mult în corupție și sărăcie - bolile noastre străvechi... Făcând cu mâna osoasă un gest nemulțumit, Profesorul ia hârtia de pe gheridon, o parcurge neatent și o lasă să cadă la loc, în pomieră. Poftim în ce plate speculații
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cuceriți. Oprirea în fața Sibiului continuă și este la fel de nefirească. Singura presupunere logică ce o pot face este că s-ar fi trimis o parte din trupele necesare în sud. Ofensiva lui Mackensen pe linia Rașova Cobadin-Tuzla pare să se fi împotmolit într-un gen de victorie. Clipele când am urmărit situația, parte cu mândrie, parte cu îngrijorare, au fost și ele aproape normale. Temperatura crescută, dar mai puțin decât ar fi fost de așteptat într-o asemenea zi. în această clipă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
zădărnicite de căsătorie. Și acum, cine și ce era ea? Soția lui Brian, mama lui Adam. Când se compara cu Stella sau cu Alex, se simțea lipsită de substanță. Făcea parte din „ramura săracă“ a familiei Bowcock, cei care se împotmoliseră și nu se putuseră afirma în viață. Tatăl ei, un inginer municipal din sudul Londrei, murise. Gabriel nu se înțelegea prea bine cu mama și cu fratele ei, dar amândoi emigraseră pe tăcute în Canada, unde fratele ei se căsătorise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
avusese o mamă islandeză. Hattie nu-i cunoscuse niciodată pe părinții tatălui ei. Își pierduse mama în fragedă copilărie. După aceea, îl însoțise pe tatăl ei într-o peregrinările lui universitare. Whit Meynell fusese sociolog; încă din tinerețe, s-a împotmolit în mediocritate intelectuală și niciodată nu a fost în stare să se smulgă la suprafață. Nimeni nu-i publica lucrările, oricât le-ar fi rescris. A fost un tată tandru, deși irascibil, anxios și ineficient. Și-a mutat cortul pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lumea aceea înfiorătoare. — Vrei să spui în lumea creștină? — Mă rog, da. Părintele Bernard râse și o bătu ușor peste mână, luându-i cartea din față. Renunțară la discuția teologică și trecură la limba franceză. Aici părintele Bernard se cam împotmoli. Adusese cu el câteva cărți de poezie franceză, printre care și o ediție din Mallarmé, pe care o deschise acum, mai mult sau mai puțin la întâmplare. Intenționase să aleagă un poem mai puțin dificil, dar cartea se deschise automat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ceasul de pe peron, care în prima clipă mi s-a părut un ceas obișnuit, cum există în toate gările, arată limpede că timpul însuși a încetat aici să curgă normal. Numai minutarul se învîrtește. Cealaltă limbă stă nemișcată; s-a împotmolit parcă în mâlul unei ore și nu mai poate înainta. De aceea, vă dați seama, și mersul minutarului a devenit zadarnic. În fața peronului se întinde spre miazăzi un câmp. Cândva a fost, cred, cultivat. Acum e sălbăticit, acoperit cu o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
diferite. Semnele de întrebare îmi înțeapă scoarța cerebrală. Cutia toracică prea strâmtă pentru ca inima să- și păstreze ritmul. Respir un aer vâscos, sufocant. Conștiința mea de om și de român se lovește de toate ușile căutării unei explicații și se împotmolește în spațiul rușinii. 23 împușcături, august 1944! vaiete, Și-n devastări, continuare: furturi, țipete, atrocități. năvălitorii cu ochi înguști și balalaica pe șold în tragere prin toată Moldova, prin toată țara. Oamenii fug nu numai din case ci și din
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
rândul, o zi eu, o zi ea. Și așa mai departe. Dacă mă gândesc bine, Des choses cachées... e probabil și primul text în care fiica mea și-a băgat nasul la tradus, pentru că mai pălăvrăgeam despre asta când mă împotmoleam eu în vreo structură stufoasă. Cristian i-a menit un destin de traducător, care s-a împlinit apoi cu vârf și îndesat... Însă e clar, primul an al băiatului meu mi-a redeschis în forță pofta de muncă. Am scris
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
mai apoi PDL de la guvernare prin votul parlamentar al coaliției PSD și PLN. În cazul în care există premier pedelist nu se mai poate petrece ambuscada deoarece președintele ar putea nominaliza din nou un candidat pedelist și lucrurile s-ar împotmoli. Așadar în situația unui premier social-democrat sau liberal pot fi eliminați de la guvernare democrat-liberalii. Al doilea obiectiv care depinde de primul este controlul asupra Ministerului Justiției în vederea controlului DNA. De fapt acesta este cel mai important obiectiv, cel dintâi are
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
în zona memorizată lângă grilaj. Urmă un bubuit și solul se cutremură. Urletul metalic al avionului, a cărui viteză nu era schimbată de similarizare, îi zgâria timpanele pe când se năpustea paralel cu grilajul, zgâriindu-l cu un zgomot fantastic. Se împotmoli la o depărtare de două sute de metri, o masă informă. Gosseyn alerga. Ajunse la adăpostul pădurii, dar nu se mai mulțumea cu o simplă evadare. Dacă exista un instrument de agresiune, trebuie să mai fie și altele. Memoriză repede o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
umplea cu efluvii călduțe, mă ascultam ca pe un străin, nu totdeauna mulțumit de mine, îmi găseam justificări : „Nu vreau să-i las ei timp să se desfășoare, m-ar plictisi prea mult, prefer să aud pe unde se mai împotmolește propria mea minte“, era o relaxare cabotinismul meu acceptabil. Maria mă asculta, ai fi zis că înțelegea perfect nefericita picătură de fosfor care mai licărea printre sunete, stătea lângă masa de la fereastră, luase o mapă cu desene și alegea din
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
În cele din urmă, albinele au fost neutralizate prin intervenția pompierilor. 4. Poate vorbesc prea rar și prea puțin despre Zenobia. Dar am să spun că în zilele acelea ea continua să țeasă în jurul meu o aură ocrotitoare pe când eu, împotmolit în mâlurile trecerilor, începusem să nu-i mai aud șoaptele și să nu-i mai văd toate gesturile care, cu siguranță, m-ar fi scos la mal. Învăluit în orgolioasa axiomă a iubirii noastre, o sim țeam atât de legată
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
în zona memorizată lângă grilaj. Urmă un bubuit și solul se cutremură. Urletul metalic al avionului, a cărui viteză nu era schimbată de similarizare, îi zgâria timpanele pe când se năpustea paralel cu grilajul, zgâriindu-l cu un zgomot fantastic. Se împotmoli la o depărtare de două sute de metri, o masă informă. Gosseyn alerga. Ajunse la adăpostul pădurii, dar nu se mai mulțumea cu o simplă evadare. Dacă exista un instrument de agresiune, trebuie să mai fie și altele. Memoriză repede o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Sfântului Nicolae, care are grijă de oamenii săraci și așa de mult îi pasă de ei, că a și întârziat odată la întâlnirea cu Dumnezeu, oprindu-se-n drum, ca să dea o mână de ajutor unui țăran căruia i se împotmolise carul. Așa că a ajuns la Dumnezeu și târziu, și plin de noroi pe ghete. Dar Dumnezeu nu s-a supărat, zicea mamaia. Nicu îl ținuse minte și pe Sfântul Spiridon, care era „pentru dovedirea hoților“. Nu știa ce înseamnă să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]