2,778 matches
-
casă mi-a mărșăluit o trupă de fete, conduse de una mai voluminoasă și mai în vârstă, îmbrăcată într-un palton militar kaki, iar micul meu arici-de-mare a apărut ultimul. Au rămas în hol și s-au uitat de jur împrejur, de parcă eu n-aș fi fost acolo, dar după ce și-au agățat hainele în cuier, m-au urmat la etaj. Nu m-am alarmat. Erau doar patru, iar eu mă simt în siguranță în preajma femeilor. Bărbații se caftesc uneori fără
Alasdair Gray - Bătrîni îndrăgostiți by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6363_a_7688]
-
nu ajung. În sfârșit, pun mâna pe cartea lui Compagnon despre antimoderni. (De fapt, pune ea pe mine: trebuie s-o prezint.) Cititorul introducerii seamănă cu pisoiul Tom când îl pocnește în țeastă vreo tigaie, îi zboară mii de stele împrejur și i se umflă în creștet un cucui. Textul prefeței lui Compagnon e ca poezia lui Mazilescu: îndată ce se configurează un început de sens, o apucă cine știe încotro, unde nu-l aștepți. Aseară, ploaie mare, prăpăd. Afară, copacii par
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6328_a_7653]
-
Halloween decât Transilvania? (...) Lăsând la o parte tradiția lui Dracula, România centrală se transformă într-o pictură caldă și rustica, în toamnă, cu căpițe de fan înalte, hambare pline și orașele balcanice care respiră un aer profund gotic. De jur împrejur, se află o țară frumoasă și misterioasă cu localnici joviali, care nu vă vor să sugă sângele, dar vor încerca să vă îmbete cu țuică", scrie Andrew Evans pe site-ul Național Geographic.
Ce regiune din România recomandă National Geographic pentru Haloween by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63391_a_64716]
-
Poliție, Pompieri) solicitând întocmirea actelor referitoare la cauzele și împrejurimile producerii evenimentului asigurat” (rcaauto.cabananova.ro). Sperând că o asemenea confuzie nu se va extinde, merită să readucem în actualitate câteva momente din istoria celor două cuvinte. Din adverbul compus împrejur derivă atât verbul a împrejura, cu infinitivul său lung substantivizat împrejurare, cât și substantivul împrejurime (format cu sufixul -ime). Verbul a împrejura e atestat încă din secolul al XVII-lea; împrejurare și-a consolidat însă uzul în secolul al XIX
Împrejurimi și împrejurări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4694_a_6019]
-
ceea ce înseamnă modernizare, eficientizare energetică și capacitate de operare ca pod între est și vest", a menționat Mircea Geoană. El a susținut că România trebuie să încurajeze investițiile europene în tot ceea ce înseamnă conectarea țării la vecinii ei, de jur împrejur. "România este, fizic vorbind, neconectată cu adevărat cu vecinii noștri, în ceea ce privește autostrăzile, rețelele de electricitate", a explicat președintele Senatului.
Geoană: UE trebuie să aibă o politică energetică comună pentru a negocia înţelegeri decente cu Rusia () [Corola-journal/Journalistic/49712_a_51037]
-
brusc: „Coboară, am ajuns.” Cobor - și nu înțeleg nimic. Abia dacă mă uit la biserica de cărămizi în fața căreia ne aflăm. N-ar fi urâtă, are un aer de biserică de țară care își caută pajiștile. Un gard de jur împrejur o desparte de stradă, dar nu și de vacarmul mașinilor care o împresoară și o rănesc. „Nu putem intra, îmi spune vară- mea, au închis porțile. Dar de-aici se vede bine.” Un tramvai trece scrânșnind și îi acoperă vocea
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
faraonul, vorbește chiar/ el (reconstituire după/ natură), deschid/ ziarul, impresii din/ sală/ unde e în centrul atenției ă.... citez, «această/ fantastică descoperire a/ antichității...», aplauze, în/ paranteză, deschid/ gura... nu, nu o deschid... decorul: petale de lotus/ albastru... de jur/ împrejur nimic pe ce să/ te sprijini, cerul, gol, cu/ sfârleze, jucărele, pitici/ dansatori, crocodili de lemn cu botul/ articulat.../ CE?.../ pardon: «lanțul din sângele meu (la/ icoană) în dreptul gâtului NU mă strânge rău»... (nici/ pomeneală...), corectez... la spatele/ meu, întins
Pa vu ga di by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4365_a_5690]
-
Bucky Cantor (23 de ani, nu excesiv de inteligent, evreu nepracticant, mulțumit cu modesta lui condiție socială, fericit în dragoste) a reușit să mențină ridicat moralul elevilor săi și după ce orașul fusese cuprins de panică pentru că epidemia făcea ravagii de jur împrejur și chiar și după ce au apărut cazuri în școală și primii doi băieți contaminați au murit aproape imediat. Dar aceste decese l-au descumpănit, l-au durut, l-au făcut să fie „furios pe Dumnezeu pentru persecutarea criminală a copiilor
O Nemesis, patru Nemeses by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5881_a_7206]
-
sine a ființei, punerea ei în problemă. Incapabil de o identificare cu extazul dar și respingînd tentația unei culturi provocatoare a derizoriului, eul poetic în discuție înregistrează această substanță ambiguă, vîscoasă ce riscă a-l sufoca: „Orizonturile înfășurate de jur împrejur / Ca niște bandaje / Pansîndu-mi rănile strîns/ Ca să nu sîngereze. Dincolo de ele, straturile vrajbei, neclare, neguri/ Învelind totul cum atmosfera învelește pămîntul. // Gloata scurgîndu-se pe lîngă mine / Îmi mîngîie plină de curiozitate rănile,/ Mi le infectează, / Umple cu ură toate golurile
Relațiile cu transcendența by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5684_a_7009]
-
în clipa în care se oprea și întindea mâna să rupă frunza, o nădușeală rece îi scăldă trupul; cele două tălpi care alergau în urma lui se opriră și ele. Părul i se ridică; cu brațul încă ridicat, își trecu privirea împrejur; pustiu, numai Dumnezeu; ogoare umede, frunzele picurau, un fluture, în scorbura unei stânci, se căznea să-și deschidă aripile ude, să plece. - O să strig, se hotărî, o să strig, să mă ușurez! Când rămânea singur pe munte sau la amiază pe
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
personaj, care se naște în 1910 și moare în 2000, putem spune că a traversat mai multă istorie decît 25 de generații înaintea lui. Eu am vizat mai degrabă micile insule de coerență ale lumii pe care fiecare le are împrejur, ceea ce mă interesa era să pot pune în paralel marile civilizații și spațiile mici ale unor vieți particulare. Avem însă, în ambele cazuri, de-a face cu două tipuri de efemer, chiar dacă unul pare mai solid decît celălalt. E vorba
Jérôme Ferrari, Premiul Goncourt 2012: „Premiile sunt o conjuncție fericită a unei multitudini de factori aleatorii.“ by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/3469_a_4794]
-
povîrnit peste/ kiva scară neducînd nicăieri, ca o dovadă a intangibilității cerului” (Pîinea hopi). După cum interferențele plinului și ale vidului dau sugestia tangențelor dintre interesele omenești și gratuitate: „Lucru straniu, locurile astea desemnează-un fel de chintesență a golului în timp ce împrejur foiesc docherii, dar nu pe-această stradă unde nimeni n-ar ști cum să-și facă de lucru, la ce ușă să bată, căci nu există niciuna” (Rev[p]oluție). Recitindu- l cu bucurie într-un amplu volum antologic, n-
Un poet de excepție by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3502_a_4827]
-
descumpănit și se învârti pe loc. Rămaseră în mijloc, spate în spate, cu Chisăliță încercând zadarnic să se ascundă printre ceilalți doi. Odată cu pașii lor îndărăt se micșora și cercul, până când, la o distanță de vreo cinci pași de jur împrejur, se opriră. Calu fu cel care ridică mâna, încremenind cercul. Dacă ar fi fost, așa cum îi sugera numele, cal de-adevăratelea, ar fi fost un cal de povară, cu greabănul arcuit și puternic, cu coama sârmoasă, cu botul alungit și
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
am văzut un bărbat frumos la chip, care m-a luat de mâna dreaptă și m-a dus într-un loc frumos și slăvit. Acolo mi-a arătat pe predicatorii credinței și pe dascălii Bisericii. Eu mă uitam de jur împrejur să văd pe cel pe care îl doream, pe marele Ioan. După ce mi-a arătat pe toți și mi-a spus numele fiecăruia, m-a apucat iarăși de mână și m a scos afară. L-am urmat întristat că n-
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
locuiește aci cu noi a avut de curând o copilă care ocupă deci o cameră în plus. Grăbește-te, deci, fă-ți pachetele și vino cu băiatul d[umi]tale înainte să vie ceilalți. Vom petrece timpul vizitând mănăstirile din împrejur. O prietenească și bună strângere de mână, Karadja P.S. Mulțămesc foarte mult pentru gentilețea d[umi]tale de a-mi trimite cartea lui Dobrescu 9 . Vom regla socotelile când vei veni pe la noi. * Grumăzești, T[âr]g[u]Neamț 5
Constantin I. Karadja și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3653_a_4978]
-
o susținută comunicare și o mai eficientă cunoaștere reciprocă, Sașa Pană găsea timp oricând să-și invite ocazionalul interlocutor acasă, în spațiul său de lucru. Mai corect ar fi să-i spunem "laborator". Numai rafturi ticsite cu cărți, de jur împrejur. La baza lor, îngrijit aliniate (ca la "oștire"), masive volume ale colecțiilor de ziare și reviste. Ordinea absolută impunea oaspetelui o ciudată inhibiție, agravată de avizele ostentativ caligrafiate, prin care se instaura interdicția de a umbla direct la raft. La
Centenar Sașa Pană: Cele mai vechi amintiri by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/14929_a_16254]
-
sfanț, Bulbucîndu-mi, la piept, buzunarul. Căci acolo va fi un pistol! Și-orice ins m-ar călca pe surîsuri O să trag, enervat, blînd în el. Nu mortal. Doar ciupindu-i urechea. Și apoi voi porni patefonul. Musafirii tăi fini, leșinîndu-mi împrejur, le-oi da-n nări cu flaconul Plin cu săruri. Oh, mă vor privi Monoclați. Ci-obosit de stafii Voi pleca în tramvaiul electric. Și-astfel vizita-mi se va sfîrși...
Vizită nervoasă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16752_a_18077]
-
sfanț, Bulbucîndu-mi, la piept, buzunarul. Căci acolo va fi un pistol! Și-orice ins m-ar călca pe surîsuri O să trag, enervat, blînd în el. Nu mortal. Doar ciupindu-i urechea. Și apoi voi porni patefonul. Musafirii tăi fini, leșinîndu-mi împrejur, le-oi da-n nări cu flaconul Plin cu săruri. Oh, mă vor privi Monoclați. Ci-obosit de stafii Voi pleca în tramvaiul electric. Și-astfel vizita-mi se va sfîrși...
Vizită nervoasă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16646_a_17971]
-
vizavi peste pădurea de brazi în urmă cu douăzeci de ani 1984 prietenilor mei Când treceam pe strada cu lumină tăcută și îți povesteam în șoaptă despre eul meu din timpuri interbelice ba chiar imperiale tu priveai cu teamă jur împrejur și se auzeau doar pașii bubuind asurzitor în urma noastră și teama era acolo cu noi - animal hidos - ne dădea târcoale mereu ne însoțea în bezna urâtă În dreapta se căsca o clădire monstruoasă unde gemeau oameni dispăruți care-și rugau moartea
Doi poeți - Eugen Bunaru by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/3324_a_4649]
-
cu privirea ca să le deslușesc gândurile ca să le ghicesc chipurile. Când au plecat am văzut pur și simplu aerul dimineții intrându-mi în piept ca un cuțit alb și prelung azvârlit de aproape. Și chipurile lor încă dansau chicoteau jur împrejur în lumină inexistente și calde. Tocmai te-ntorci dintr-un ținut ambiguu. Parcă te-ar fi aruncat o mână de brută din duba poliției municipale pe pavajul unui cartier mizerabil. Poate ai făcut autostopul și doar te întorci dintr-o
Doi poeți - Eugen Bunaru by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/3324_a_4649]
-
pentru a rămîne împreună. Doi căutători de comori dezamăgiți după ce rătăciseră îndelung unul în trecutul celuilalt, în labirinturile amintirilor nedezvăluite, cărora nu le cunoșteam cheia." Remiză. Apoi ea, Alexandra, pleacă mai departe, fără pierzătoarele priviri îndărăt. Se uită, în schimb, împrejur și ,totuși, ce s-a întîmplat cu majoritatea tovarășilor ei de călătorie? Cu puțin timp în urmă erau încă destul de mulți, ceea ce o făcea să creadă că nu va rămîne singură și fără ajutor cînd îi va veni rîndul să
Marele șarg by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11159_a_12484]
-
are o butelie. Bat la ușă. Nu-mi răspunde. O fi plecat? Insist. Degeaba. Bat cu pumnii ba chiar și cu picioarele în ușă subțire. Zgomotele hăulesc în tot blocul, în liniștea ce s-a lăsat pe nesimțite de jur împrejur. Nedumerit abandonez ușa vecinului și ies din nou în balcon. Orașul e pustiu. Doar fumul incendiilor e mai consistent. Nici un călător. Și mi-e o foamee... Mă-ntorc la ușă vecinului. O deschid bușindu-mă cu umărul în ea. A
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
îngăduie să continue jocul, spre a nu tulbura armonia locului. Raluca locuiește în una din acele impunătoare vile din care proprietarii au fost izgoniți fără a li se îngădui să ia nimic cu ei. în casa de la Șosea, cu parc împrejur, cu brazi, cu bazin de înot, cu absurd de multe încăperi, noii locatari găsiseră nobile mobile stil, dulapuri pline de lenjerie, bufete încărcate de veselă, cu sertarele frumos ordonate, doldora de tacâmuri și șervete de masă gata scrobite și impecabil
Bal, în paginile Biancăi Balotă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10940_a_12265]
-
că nu sînt, nici pe departe, singura...) de răsfățurile omniscienței, de bunul narator d'antan, care-ți întoarce pagina, îți potrivește ochelarii și-ți dă, dintr-o scenă en marche, atît cît poate să cuprindă o privire aruncată iute, ocoliș, împrejur. Florina Ilis delegă să vorbească soiul ăsta, ,patriarhal", de povestitor. Îi lasă pe cîte unii prinși ca-ntr-o figură de balet frîntă la jumătate, ca să-ți întoarcă binișor capul, într-o carte cu personaje duium, spre ce fac, la
Train grande vitesse by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11001_a_12326]
-
descărnat, extatic, cufundat în lumina transfigurării mistice: ,dacă mă rogi dacă/ te rog/ nu adormi/ esențialul nu ți l-am spus încă/ pentru Dumnezeu/ ține-ți ochii deschiși.// sus capul eram/ în pădure/ pădurea nu avea lizieră/ arbori de jur împrejur/ mușchi verzi/ precum polul nord/ ar fi fost pretutindeni" (Nord). Sau: , Cineva avea mîini. cineva avea/ respirația înfiptă în piept./ Dar printre nouri nu vedea nimic./ Nici fulgerul./ Abia scăpăta potopit de apă" (Focul din apă). Ambiguitatea e asumată ca
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]